908 matches
-
ce se-aburește cu degetele liniștii un rând și-ncerc orice ca să se lumineze. Mă joc și eu, mă joc dar nu cu nori ce nu-și doresc decât să se așeze ca paravan în dreptul unor sori ce-nvață să înhame răsăritul la o caleașcă de închipuiri. Mă joc și eu, dar nu de-a asmuțitul niciunei haite de învinuiri... Referință Bibliografică: Mă joc și eu / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi
MĂ JOC ȘI EU de AURA POPA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380516_a_381845]
-
de țară. Dar în același timp versurile sale ating și sfera socială, uneori manifestâmându-se ca un protest față de o societate nedreaptă care i-a împrăștiat pe români pe toate meridianele lumii în lupta pentru existență: Cai pufoși pe cer aleargă, / Înhămați la efemer, / Spre o țară doar lor dragă. / Zbor de-o clipă în eter! Autoarea privește în urma sa cu melancolie, ca o retrospectivă a timpului trecut, dar și spre viitor, întrebându-se retoric ce va face cu ce-a mai
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
la vise poante de cuvânt Și te aștept în margine de viață Să mă inviți la dans pe-o aripă de vânt. ¤¤¤¤ Prin cornul Lunii.. Ne căutăm ca orbii-nsingurați Și ne lovim de semne și-ntrebări Iar telegarii nopții-s înhămați La carul plin cu-albastrele visări... Mai cade câte-o stea în amintire, Se mai trezește-un dor în așteptare. Noi, rătăcim prin gânduri în neștire Tot căutând răspunsul la întrebare... Și între seară și albii zori de zi Picurăm
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
trândăvește, Că doar este Întâi Mai... Și-așa nimeni nu muncește, Canci servici... De-aia, tocmai ... Vinul, țuica nu-ți lipsește Și ce pofte lacom ai... Mici, cotlete, pulpe, pește... Sfârâie... ce halimai! La produs, muncitorește, Doar pe vremuri te-nhămai... Prânzul gras te osânzește, Bei și râgâi și-ncă mai Bagi în tine de pocnește Betelia, plapuma-i Tot mai strâmtă, burta crește, Gușa, curul, nu numai... Dar azi bagi sărbătorește Hălci din porcul ditamai... Tu mai crești, el nu
PORCUL RÂMĂ DE-NTÂI MAI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379616_a_380945]
-
spre lumină din ghețurile topite cu repeziciune. Adesea cugeta că-n Woka sălășluia spiritul întâiului inuit, altfel n-ar fi putut explica dorul lui de a călca primul zăpada din locuri neștiute decât de sălbăticiuni... Anyu plecase devreme din sat. Înhămase pe Ila și Anyk la sania mică făcută din lemn, legată cu tendoane de ren, așternută cu groase și de nestrăbătut piei de focă. Sania era mândria lui Woka. O meșterise pentru Uki numai ca dovadă că prețuia mai mult
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
de atunci, deși mi-au mai umblat picioarele prin lumea largă, tentația de a mă afla iarăși pe partea cealaltă a pământului, în acea lume a Paradisului, așa cum ne-o închipuiam de după gratiile comunismului, mi-a dat ghes să mă înham la o călătorie la limita puterilor ce-mi mai curgeau prin vene la vârsta când mulți semeni de vârsta mea privesc lumea din pridvorul casei, sau nici n-o mai privesc în vreun fel. „M-a trimis la Honolulu!”, auzeam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
de atunci, deși mi-au mai umblat picioarele prin lumea largă, tentația de a mă afla iarăși pe partea cealaltă a pământului, în acea lume a Paradisului, așa cum ne-o închipuiam de după gratiile comunismului, mi-a dat ghes să mă înham la o călătorie la limita puterilor ce-mi mai curgeau prin vene la vârsta când mulți semeni de vârsta mea privesc lumea din pridvorul casei, sau nici n-o mai privesc în vreun fel.„ M-a trimis la Honolulu!”, auzeam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
Toate Articolele Autorului CAII GÂNDURILOR Umerii erau împovărați de multe gânduri, doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare, când legi nescrise s-au deșirat în rânduri și-am dezlegat gândul păstrat, întrebare. Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt, căci fără potcoave vor părea petrecăreți. Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
că mă aștepți / Simt că viața asta nu are pereți ( Întreg din jumățăți astrale) M-am întâlnit pe aceeași idee cu autoarea, exprimată în cuvinte total diferite. Spune Elvira Maria Vancea Realitatea mă trezește/ Și intru singură în jug / Mă-nham , și biciul mă plesnește! Din poezia Îmi vine să mă duc pe lume Iar Sabina Măduța în Sonetul resemnării scrie Acum merg liniștită ca asinul,/ Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul,/ Mi-e caldă suferința ca o soră... Dac-am uni
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374379_a_375708]
-
o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea de câte ori mergea la pescuit, pe drum de țară, cu cotiga[ cotigă = căruță scurtă și joasă, cu roți metalice, folosită la transportul încărcăturilor ușoare (n.aut.)] la care înhăma măgărușul, singurul său mijloc de transport. Era un om sărac, care nu prea avea pământ să-l cultive, ca să-i ocupe timpul. Comuna - după documentele existente - ar data de prin 1857, când a sosit prima migrație de țărani din Crimeea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
de bucurie... Și, plini de slavă, anii de chindie De împliniri și lauri îmi vorbesc. Dar mă-nspăimântă-această ascensiune Spre azuriul smuls dintr-o minune, Prin transparență vidului celesc. Ieșind din metafizica mea râma Simt „greul” lumii de-azi cum ma înhamă Și-n jos mă trage-asemeni unui lest. (Sonetele cetății, București, 2010) “THE BURDEN” OF TODAY’S WORLD... (To myself at the age of 84, still Romanian and still în România) For a while I feel my wings growing And I
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de TUDOR OPRIŞ în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374448_a_375777]
-
misterioase, poetice șoptiri. (Din străinătate). Ne puteți povesti o amintire din copilărie ca v-a marcat întreaga viață? Vreo întâmplare veselă, eventual? Copii eram noi amândoi,/ Frate-meu și cu mine./ Din coji de nucă car cu boi/ Făceam și înhămam la el/ Culbeci bătrâni cu coarne.// Și el citea pe Robinson,/ Mi-l povestea și mie;/ Eu zideam Turnul Vavilon/ Din cărți de joc și mai spuneam/ Și eu câte-o prostie. (Copii eram noi amândoi...). Suntem foarte aproape de sărbătorirea
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
astăzi la Mamaia? - Ce să fac? Am fost, am văzut, am luat lucrarea, ca să adaptez zicala latină veni, vidi, vice. - Și? Îți place? - Of, lasă-mă că am fost o fraieră. - De ce? - Fără să-mi dau seama la ce mă înham, i-am promis că-i duc într-o săptămână prima variantă de amenajare a camerelor de la etaj și nu știu dacă voi reuși, nici dacă fac nopți albe. - Te descurci tu. Este mai greu până desenezi prima cameră, că apoi
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374961_a_376290]
-
poate adierea de vânt uitată în amintiri, poate eu abătută și copleșită de multe, poate nevrerea, neputința ori platitudinea, poate trecerea prin timp prea repede, poate... Eu: Nu vreți să mergem amândouă la izvor? Eu cealaltă: Aș merge numai dacă înhămăm caii albaștri la căruța de lemn alb. Eu: Sigur, așa va fi. Luăm cănile de lut? Eu cealaltă: Apa de la acest izvor numai din cană de lut se bea, draga mea, sper că nu ai uitat. Eu: Nu, am verificat
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
lichide ale dimineții înroșind orizontul cu aurul topit în valurile de lumină care ce revarsă peste pădure și câmpuri. Helios își bea cupa de ambrozie nelipsită în fiecare dimineață, apoi degrabă saltă în caleașca de aur unde sfântul Gheorge a înhămat deja dragonii vânturilor și îl poartă pe regele zilei ca înainte de fiecare răsărit, de cealaltă parte a emisferei terestre unde trebuie să strălucească și să încălzească până la un nou apus. Azi măria sa Luminosul își încântă privirea din răsărit, admirând împărăția
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
nu se sfiia să pună mâna. Așa a început să răsară impozante grajduri pentru cirezile de vaci. Bineînțeles Moș Toader a făcut începutul cu automate de furajare și mulgere iar sătenii, unul câte unul, au prins poftă și s-au înhămat la treabă. Banii au fost într-atât uitați că nu se mai ocupa nimeni de vinderea laptelui. Tot candidatul la primărie, adică Moș Toader, a venit cu ideea unei făbricuțe de prelucrare a laptelui. Untul și brânzeturile nu mai erau
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă, iar mama a
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
că mă aștepți/ Simt că viața asta nu are pereți” (Întreg din jumățăți astrale) M-am întâlnit pe aceeași idee cu autoarea, exprimată în cuvinte total diferite. Spune Elvira Maria Vancea: „Realitatea mă trezește/ Și intru singură în jug / Mă-nham, și biciul mă plesnește!/ Din poezia Îmi vine să mă duc pe lume//” Iar Sabina Măduța în „Sonetul resemnării” scrie: „Acum merg liniștită ca asinul,/ Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul,/ Mi-e caldă suferința ca o soră...” Dac-am uni
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371995_a_373324]
-
lemn de cireș sculptată cu motive florale, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș din Moșneni, un sat megieș, aparținător al comunei 23 August ca administrare. A scos caii din grajd, i-a adăpat și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau localnicii acea zonă, situat undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
drumul spre casă. Victor cum era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit venind din casă țipetele lui Jeni. Se rupsese apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, în goana cailor a ajuns imediat la casa de naștere unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
patul și ne-a asigurat cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor la începutul lui septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
inunde în caz de ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată când eram singur la vie. Nu o aduseseră încă pe bunica să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele, fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
dădu jos din pat, făcu câteva exerciții și cele 25 de flotări pentru a-și menține forma sportivă, mâncă apoi mâncarea sa preferată, „puricei” din mămăligă dată pe răzătoare, prăjită în untura din sloiul de carne afumată, cu murături țărănești. Înhămă caii la căruță, încărcă bulumacii și urcă în deal, unde tatăl său îl aștepta, cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag, cioplită de rudari, cu barda. Ajuns în
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
limba sa de proveniență. De aceea, adesea nu se traduce ce este scris, ci ceea ce a vrut să spună autorul. Traducătorul George Roca știe să spună mai bine decât oricare altul ce a vrut să spună însuși poetul George Roca. Înhămat la tracțiunea culturii, autorul și-a întors privirile asupra propriilor sale poezii și le-a tradus, prezentându-le în acest volum în care descoperim un traducător pătruns de starea de spirit a poetului. Aflat în deplină maturitate creatoare, culegând succese
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]