638 matches
-
și brățări aurii. Mai era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate acestea, etosul școlii rămânea militant heterosexual. E drept, colegele mele de clasă se mai pisiceau În timpul zilei, dar băieții erau activitatea numărul unu În afara orelor. Orice fată bănuită că ar fi atrasă de alte fete era bârfită, victimizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
găsi cuvintele nici după câteva minute, în care suporterii săi se uitau mirați la el, nevenindu-le să creadă că au putut urma un asemenea om incompetent. Mirarea din ochii lor se transforma, pe măsură ce treceau secundele, în dispreț. Numai ochii înlăcrimați ai lui Perir exprimau milă. Tu nu ar trebui să fii aici! zise în sfârșit cu mai multă hotărâre în voce decât mă așteptam. Și unde ar trebui să fiu, George? îl întrebai curios. Afară! Afară trebuia să fii. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dezlegase de păcat în adăpostul dintre lemne în ziua aceea la prânz. Îl privea stăruitor, la fel de trist ca și atunci. Intră! Misionarul se ridică scuturându-și de pe genunchi cenușa scrisorii. Chipul trist al bărbatului îi aminti de ochii roșii și înlăcrimați ai lui Diego. Sprijinit de cadrul ușii, omul îl rugă tărăgănat ca, în cazul în care vor avea voie și japonezii să se îmbarce pe corabia cea mare, atunci să-i ia și pe el și pe confrații săi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scutură din cap: — E prea departe, iar hunii ne urlau în urechi, părinte sfânt. Știi bine, se mișcă iute ca fulgerul. O tânără femeie, ce strângea la piept un copilaș de câteva zile și stătea alături de omul care vorbise, îngenunche înlăcrimată în fața lui Canzianus: — Primește-ne, părinte sfânt, din iubire pentru copiii noștri! Din dragoste pentru Isus Cristos! Alte femei căzură în genunchi, alte glasuri se ridicară, cerând cu insistență același lucru. încet, Canzianus coborî cele câteva trepte și veni în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își aminti: era Lucia, copila de nici măcar paisprezece ani care, cu câteva zile înainte, sub ochii săi, servitorii huni o luaseră cu forța din depozit ca să o siluiască încă o dată. Scruta cu încăpățânare tabăra, printre copaci, și repeta cu glas înlăcrimat: — Mamă! Trebuie să vii aici! Trebuie să vii aici! Sunt mizerabili! Sunt urâți! Pleacă! Pleacă! Pleacă! Mamă! Unde ești, mamă? Ținând-o mai departe, Lidania căuta să o consoleze: — Mama o să vină, micuțo, o să vezi, o să vină curând. Privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei, cât și din pricina tristeții adânci ce i se citea pe chip, izbucni dintr-odată într-un plâns zguduitor și, ridicându-se brusc în picioare, se depărtă, făcându-și loc cu coatele printre tovarășii săi. Sebastianus, el însuși cu ochii înlăcrimați, îl întrebă pe Ambarrus din priviri. Arătând în direcția fetei. Bagaudul îi explică: — Ea e Irmina. Era prietena lui. Azi mi-a spus că e însărcinată. După câte am înțeles, el nu aflase încă. 32 Din nou pădurea. De această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
O, bietul de tine. O, Les, îmi pare rău că ai descoperit asta. Craig o văzu că plânge. Lacrimile îi străluceau ca niște pietre scumpe, apoi se scurgeau pe obraji, pătând și umezind pudra. Ochii ei rămăseseră mari, strălucitori și înlăcrimați. - Este foarte simplu, Les. Ai avut o cădere nervoasă, una foarte grea, care a implicat pierderea memoriei. Iar eul tău, cel de acum, este o personalitate construită, construită cu strădanie. Nu trebuie să încerci să o sfâșii. Las-o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe scaunul obișnuit mai așeza un scăunel. Mereu ridicând paharul În mână și ținând toasturi peste toasturi, Pancratie nu uita să vorbească despre cât de bine se trăiește-n Uniunea lor: „Nu zic, spunea, ștergându-și mereu cu batista ochii Înlăcrimați, că la voi nu e bine. Dar la noi e mult mai bine. Și o să fie și mai bine...“. Nici zece păhărele de rachiu fiert cu piper și scorțișoară nu-l scoteau dintr-ale lui. Privea cu ochii Înlăcrimați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care lacrimele curgeau șiroaie, care nu mai putea fi oprit. Capul Îi vâjâia, inima Își mărise pulsul atingând vibrațiile periculoase a unui eretism cardiac, simțind o stare de leșin datorită fierbințelii În timp ce Încă mai plângea!! Tony Pavone, Își acoperi ochii Înlăcrimați exclamând. „Cu ce am greșit eu oare...? Dece sunt atât de aspru pedepsit...!? În mod sigur, zilele mele sunt numărate, la ce bun să mă cramponez de viață...!? Ce sens mai are viața...? Pentru a fi batjocura ocnașilor prin diferitele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
face el față situației actuale. Dar, să batem în lemn, pare că face față destul de bine. Îi e dor de mama lui, sigur. Încă nu înțelege de ce s-a dus să stea în casa unchiului Eddie și există deseori scene înlăcrimate când Richard vine să-l ia. Dar, în general, e vesel ca un porumbel. Sheba și Richard au fost mereu atenți să nu se poarte cu Ben ca cu un copil mic și în situația de acum au încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trimise pe unul din clasa lui să-l cheme pe pedagog în ajutor, dar acum situația se răsturnase și el nu era nici pe departe un laș. În câteva clipe retrăi incidentul cu proful de chimie, își aminti de ochii înlăcrimați ai mamei sale implorându-l să nu mai cadă în abateri și de palma aspră și grea a tatălui său. Privi o secundă în jur. Colegii lui neputincioși fugind din calea bestiilor, fete lovite cu pumnul peste gură, pline de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mergând pe sub copaci, în umbră. Ajunse la ghereta paznicului. În clipa aceea, mulțimea năvăli în palat, revărsându-se în încăperi și pe coridoare. — Listarius! strigă Vitellius. Dar băiatul dispăruse. Cu o lovitură de umăr, Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa. Împinse patul în fața ei, iar el se ghemui într-un colț, acoperindu-și capul cu mantia neagră. Rămase în așteptare, gemând. Errius Sartorius și soldații săi dărâmară ușa. Vitellius înălță capul, simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
semn cu palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină, trecând pe lângă perdele și bonete de spital, fie lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
porți cu o gazdă, femeie? însuși numele te pune pe gânduri, El Barooom! Explozia unei rachete și scula lui Napoleon. N-ai chef să te tăvălești cu împărații? Ți-aș face copii de geniu. Dac-aș putea. — Nu vin, insistă înlăcrimată femeia. — Atunci du-te dracului! țipă O’Toole și ridică deasupra capului măsuța dintre cei doi țărani, împrăștiind paharele și băuturile. Părea că voia s-o arunce în celălalt colț al încăperii. Stop. îîn versiunea lui O’Toole despre destrămarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la drept vorbind, sunt un păcătos... Mergi cu bine! Domnul să vă aibă pe amândoi În paza Lui”, spuse el, conducându-l pe Bikinski pănă la poarta mare a mănăstirii. Iar după ce acesta ieși pe Cuza Vodă, ștergându-și ochii Înlăcrimați, bătrânul Îi strigă din urmă: „Dar ia zi-mi, prietenul tău Oliver acum În ce stadiu e? E animal sau plantă?”. „E jumătate scoruș și pe trei sferturi pasăre și, În rest, câinele Spinoza”, răspunse Bikinski, făcând doi pași Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
De obicei, cum se suia pe catedră, se și așeza pe scaun, pentru că drumul pe scări, de la Cancelarie până la clasă, îl obosea nespus de mult. De data asta, însă, a rămas în picioare, făcîndu-ne semn să ne așezăm. Văzîndu-i ochii înlăcrimați, ne-am gândit că i s-a întîmplat vreo nenorocire în familie. Dar era cu totul altceva. A tăcut câteva clipe, mișcîndu-și buzele și părând că vrea să-și aleagă cuvintele. Apoi a rostit încet, ca și când ne-ar fi împărtășit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
urcau pe pereții camerei. Era cald. Îl durea tot trupul. Deschise ochii. Nu putea fi adevărat. Îi Închise la loc. Trecu alt timp. Alți ani. Aceleași flăcări pe pereți. Aceeași liniște În jur. Deasupra lui, același chip. Frumos, blând și Înlăcrimat. - Erina... șopti. Buzele se mișcau greu. Era real? Era altă halucinație? - Dragostea mea... se auzi vocea Erinei. Trăiești... Ești cu mine... Nu te mai las să pleci nicăieri... - Nicăieri... șopti rănitul, căzând Într-un somn care nu mai era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care e o femeie curajoasă și hotărâtă, o adevărată lumină a sufletului În aceste zile de negură. Mă gândesc și la mama, pe care nu vreau s-o supăr și care, sunt sigur, Îmi va păstra o amintire frumoasă și Înlăcrimată. Mă gândesc la voi toți, la Veneția și la Întreaga mea copilărie. A fost frumos. A fost suficient de frumos ca să pășesc În moarte cu bucuria că am văzut lumina Adriaticii și am simțit culorile lagunei. Ați Înțeles, desigur, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pat iar când i-a dat florile mama a strâns-o la piept mai puternic ca oricând și a sfătuit-o să fie cuminte și să-l asculte pe tata. La plecare i s-a părut că mama avea ochii înlăcrimați atunci când a sărutat o. La grădiniță se lăuda tuturor copiilor că va avea și ea un frățior și că abia așteaptă să-l aducă mama acasă. Dar timpul trecea și mama nu mai venea cu Răducu - așa hotărâse ea să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
tușind spre veranda din față. Este o oră de liniște, după care se declanșează un zgomot amenințător la distanță. Ca o cavalerie motorizată, un convoi de mașini parentale își face apariția pe drum, din ele revărsându-se tați sobri, mame înlăcrimate îmbrăcate în blănuri, fiii lor, șoferi, servitoare și câini, într-un amestec de bâte de crichet și pachete. După o vreme, tații le conduc înapoi pe mame la mașini și pleacă. Apoi, lucrurile încep cu toată seriozitatea. Bagajele sunt urcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu vîrful ca un șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul. Probabil pentru că îi zîmbisem, dintr-o poartă, o fetiță cu priviri înlăcrimate mă întrebă: - Nenea, cînd vine tăticu? Pe gardul proaspăt vopsit cu catran se cocoțase fratele ei, ca să tragă urme cu degetul. Ținu să mi împărtășească bucuria sa: - Iote, degetul meu scrie. În cîte una din vizite treceam pe la vechea gazdă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
servea acum pe Hanbei zi și noapte, fără a-și mai scoate armura, canalizându-și toate energiile spre a pregăti medicamentele acelui om și a-i satisface toate necesitățile. Și astfel, Shojumaru venise în fugă și se prosternase la pământ, înlăcrimat. Intuitiv, Hideyoshi avu senzația că primise o lovitură în piept. — De ce plângi, Shojumaru? îl dojeni el. — Vă rog să mă iertați, se șterse la ochi Shojumaru. Seniorul Hanbei este prea slăbit ca să mai vorbească; s-ar putea să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]