657 matches
-
Domnului. Cine știe ce pregătește Atotputernicul în zăpăceala îngrozitoare a acestui pământ nevoiaș? Cine ar putea întrevedea îmbobocirea milostivirii divine, printre atâtea perspective înspăimântătoare? Iar milostivirea va fi, atunci când îi va veni ceasul, și trebuie să fie, pentru că situația noastră este prea înlăcrimată ca să nu trezească milă în inima lui Dumnezeu. Dar cel mai important este ca, în acest ceas decisiv, să putem fi și noi, ca Ștefan, niște elemente foarte statornice în mâinile Domnului. 112. Trebuie, asemenea lui Ștefan, să știm să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
voi, grecii, consternați, vă ridicarăți toți de la masă. Ce departe era atunci de tine regatul ce ți-l aduce drept zestre acum Creusa, fiica lui Creon! În acea seară, ai plecat foarte trist, iar eu te-am urmărit cu ochii înlăcrimați și ți-am zis «Mergi cu bine». După asta, ca și cum aș fi fost grav rănită, am plâns toată noaptea în patul din camera mea: în fața ochilor mei nu vedeam decât taurii și războinicii aceia siniștri, în fața ochilor îmi stătea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du-te la Lala și te joacă. Lala era bona lor. Era o adolescentă de vreo șaisprezece ani
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câteva momente privind trecătorii care intrau și ieșeau din incinta gării. Necunoscând limba 135 acelui stat încerca cum știa ea mai bine să afle câteva informații necesare, dar spre surprinderea ei, nimeni nu o lua în seamă. Cu privirea aproape înlăcrimată, rămase mută de răceala trecătorilor și îi venea să țipe în disperarea în care se afla. Era singură fără să aibă vreun sprijin, vreun braț puternic, vreo cunoștință care să o ajute. Uneori îți trebuie să trăiești mulți ani pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zi, pe când îl cuprinse disperarea în casă, Alin își luă câteva haine care i se păruse necesare și părăsi fără șovăială adăpostul părintesc, ducându-se direct după maică-sa. Carlina îl privea printre gene, sângerându-i inima pe dinăuntru și înlăcrimată îi cercetă sufletul de copil care mâine+poimâine avea să se apropie de pragul majoratului. Orice adolescent așteaptă această zi pe care în timp s-o țese în mintea lui într-o urzeală cu flori albastre. Carlina știa foarte bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încă să întârzii/ lângă piatra ta/ plopii cântă cu vântul de seară/ toamna e aproape/ o simt în plină vară/ Cai albi ți-am adus/ trifoi și rouă/ în lumini de lună nouă/ din aduceri-aminte/ încerc să te recompun iar/ înlăcrimatul meu nenufar!” (Cheie de brumă). În fine, Prințul chiparos (1997, cu desene de Cătălin Bursaci) cuprinde „colinde” în memoria fiului, în stilul popular pe care T. și l-a asumat, și un ciclu „cult” de poeme confesive (Prințul chiparos), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care o port În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine mai devreme decât mai târziu... Roagă-te Sfintei Fecioare, cumnată Sophie. Ea ascultă totdeauna rugăciunile sufletelor curate. Să nădăjduim că totul va fi bine! Își luă rămas-bun de la femeia Înlăcrimată și dădu să plece. În timp ce se Îndrepta spre ușă, ochii lui ageri vă zură o draperie care se mișca ușor. Își continuă drumul și, de În dată ce ieși, se opri, pășind pe loc și zornăindu-și pin tenii ca și cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vadă mama Ci numai eu, căci dorul tău M-apasă și mi-e tare greu... Tăticule, tu unde ești, de ce nu vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept mereu în nopți târzii Cu ochii triști și sufletul înlăcrimat. Ce e pe front, tu pentru cine lupți? Că cei ce s-au întors curând Sunt invalizi și cu obrajii supți Eu te port mereu în inimă și-n gând. Vino acasă, te iubesc, mi-e dor Nu mă lăsa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atât de firavi... de nevinovați. I-am luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i se răpesc copilașii... O asemănam cu o ființă înlăcrimată... Ghiță ne-a zis că și salcia este o viețuitoare care suferă, se bucură sau plânge. Atunci mi-am amintit un dicton care spune că: Ochii plâng, după ce plânge sufletul", Nu vroiam nicidecum să-i facem rău... Bucuroși, ne-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
copiii cu cei care le-au dat viață și i-au crescut ca să ajungă și ei în rândul oamenilor. Cred că așa e frumos și se cuvine.” Bunica Ruxanda care stătea pe pat, se sprijini în cot și cu ochii înlăcrimați i se adresă : „Marie, te cunosc de când ai venit în casa noastră, ca noră, cu câtă dragoste ai avut grijă de noi, mai mult decât fetele noastre. Ceea ce v-am dat noi este doar o mică parte din ce ați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și Lențâca (una de zece ani iar cealaltă de opt) și le -a spus și lor vestea cea rea, cu grijă ca să nu le sperie prea tare. Fetițele plânseră și ele văzând-o pe mama lor atât de tristă și înlăcrimată. Cumnata Ileana, îndurerată și ea că a fost purtătoarea unei vești atât de triste, deschise portița și dispăru pe uliță la vale. Mama și fetele cele mici se sfătuesc cum să le spună vestea rea celorlalți, când s-or întoarce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la pagina 20 și iată versurile din poezia amintită de însuși autorul: "Este cineva care dezghioacă / ghiocul lucios, rotunjit in aeternum de apele / inexistenței; un trăsnet / e nașterea miezului care trăiește, / E cineva care-ascultă, iubește, iubește în lacrimi inima pietrei înlăcrimate. / Solzii de aur ai mării îi rade cu greul cuțit albăstrui; buzele sale confuze bolmojesc un cuvânt de plăcere când peștele fără hotar, care-i marea, se zbate și geme ca o femeie iubită. E cineva, un copil care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vor să trăiască. Vei auzi plânsul tău, / O, munte de foc, cu centură de flăcări / și întreită cunună de jar. Tu ești acela. Aceia sunt tu: ghiocul și miezul, / pescarul și peștele său, / înainte și după tăcere. / O, inima pietrei înlăcrimate... " Șt. Aug. Doinaș, în chiar prefața la volumul "Arca", spune: "Dacă-l numesc pe Mihai Ursachi poet dotat cu o imaginație capabilă, într-adevăr, să dubleze realul "preot al lui Hermes", e pentru că nici un alt poet român de azi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
noaptea (textul spune că „era Încă Întuneric”). Deși ea nu intră deloc În mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă) totuși ei și numai ei i se arată Isus Cristos Înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei femei Înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată În două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă În fața mormântului descoperit Își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a Împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei Învierii” tot atât de perplexă și de Încețoșată ca la Început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a Înviat din morți. Stăruința ei Înlăcrimată va fi Însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera Îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul, care devine protagonistul părții a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ieșirii din Timp, când îl orbiră farurile mașinii apărute pe neașteptate, apropiindu-se mult de Ileana: „Simți în acea unică, neșfârșită clipă, întreaga beatitudine după care tânjise atâția. India în conștiința culturală românească (109-180); 31 ani, dăruită în privirea ei înlăcrimată. Știuse de la început că așa va fi. Știuse că, simțindu-l foarte aproape de ea, Ileana va întoarce capul și-l va privi. Știuse că acea ultimă, nesfârșită clipă, îi va fi de ajuns“. Acest ultim capitol este o transfigurare artistică
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic să se vindece căzând de pe un acoperiș, puteam cel puțin spera să zăresc o pânză în depărtare, vreun cioban pe coline, vreo prostituată înlăcrimată, cu părul despletit și cu picioarele goale la colțul străzii. Nimic. De ce nu și pescuitul miraculos, mă rog frumos? Sau pe Charlton Heston în rolul cine știe cărui Moise recepționer la hotelul-dormitor din colț? Cel în care m-am oprit, la lăsarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
La un moment dat, tânărul ajunge acasă, unde-l așteaptă descălțați respectuos ofițerul și câțiva colegi. Mama și prietena lui ies în fața casei să-i petreacă. Stați liniștită, doamnă, o să-l aveți teafăr înapoi de Revelion, îi spune ofițerul mamei înlăcrimate. Este noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 și nici unul dintre acei tineri nu se va mai întoarce viu și nevătămat... începutul filmului Hârtia va fi albastră, regizat de Radu Muntean pe un scenariu scris de acesta împreună cu Răzvan Rădulescu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cui în casă. Și-i cioplită-n patru dungi Cât spatele tău de lungi ! U iu, U iu iu ! Și iarăși ale miresei : Nu mă da maică departe, Să viu cu desagii-n spate, Cu desagii -mbăierați Și cu ochii-nlăcrimați. Dă-mă maică-n satul tău, Să poți vedea când mi-i rău; Dă-mă maică-n sat la tine, Să te bucuri când mi-e bine. Dă-mă mamă în vecini, Să te văd seara ce cini Și la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat de succesul de care a avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
a formațiunilor unioniste. Indiferent de deznodământul masivelor manifestații din anul 2002 mișcarea pentru unire se va extinde și se va intensifica până la triumful adevărului. Din scrisorile primite: Eugen Radțibor (Soroca) ... scumpul meu oraș natal Soroca astăzi pot spune cu inima Înlăcrimată mai mult era decât este. Cetatea cum o știi falnică nu mai este a noastră. Nistrul curge pe vechea albie dar nu mai este al nostru. Fostul liceu de fete parcă se scufundă În pământ, nu se mai vede Liceul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
iar expresia lui a devenit încrâncenată. Peste un minut, timpanele spectatorilor au plesnit, iar candelabrul din tavanul Operei a explodat în milioane de cioburi fine ca nisipul deșertului. Praful de cristal s-a așezat ușor pe cristalinul sutelor de ochi înlăcrimați. Când sunetul s-a oprit, mâinile Marelui Tenor s-au desprins de cadrul de metal. Cu infinite precauții, a făcut o ultimă reverență. Evoluție Fac sex pentru că îmi trebuie. Pentru că am nevoie să găsesc o ființă pe care să o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bolnavă. Jorge pare să joace rol de confesor, spune câteva vorbe să o calmeze apoi o lasă să-și continue șirul povestirii. După o vreme apar amândoi în cadrul ușii, Jorge ținând-o protector de umeri, în timp ce femeia își șterge ochii înlăcrimați. Femeia pleacă iar Jorge îmi face un tur al cabinetului care arată ca un cabinet de consultații, ceva mai prietenos, iar pe o măsuță într-un colț sunt sticle cu tot felul de poțiuni colorate. „Leacuri naturale”, îmi explică Jorge
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
parcă cineva m-a blestemat,credeam eu,să nu am parte de astfel de satisfacții.Cât am fost copil,până pe la 8-9 ani, am mers cu tata la Iași de 2-3 ori, fiindu-i milă de mine, de ochii mei înlăcrimați, care începeam cu 3-4 zile înainte de plecare, să mă ducă și pe mine. In fond îl ajutam și eu, tata ducea produse alimentare:făină,brânză, carne, păsări și le vindea la piața din Hală,iar căruța era "parcată" în grajdurile
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]