499 matches
-
de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 68. S-au cunoscut primăvara, în luncă. Un pui cu ochi de foc,/ Cu părul negru-n coade, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi; poetul a stat pe loc69 înmărmurit. Eminescu a fost așa de marcat de această experiență originară și originală, încât de aici încolo acesta va fi arhetipul pe care își va clădi dominanta majoră a poeziei sale. Existența de mai târziu a poetului n-a putut adăuga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
încă nu se întorsese. „..Nu trebuia să-l lăsăm singur..!”, se învinovățeau ei tot mai direct... Când.. nu se mai așteptau, Baltă.. ca un duh, apăru de după un tufar... Avea o față înfricoșătoare... ceva care te cutremura... Toți rămaseră ca înmărmuriți și muți, nimeni nu îndrăzni să întrebe ceva... El fără nici o vorbă, le aruncă la picioare un jurnal împăturit de mai multe ori, apărut la Piatra, în ziua din ajun. Ichim, juristul, primul care-l desfăcu și dădu cu ochii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
director Porcescu, cu statura-i înaltă, impunătoare, cu atitudinea întipărită pe chip, mai gravă ca de obicei, urmat de corpul profesoral, pășind cu privirea în pământ, intra în sala de mese. Un curent rece.. pătrunse în sală.. Toți rămăseserăm ca înmărmuriți... Ne așteptam la ceva... ca de îngropăciune. Inimile ne erau tot mai neliniștite. „ - Dragi elevi !”, începu directorul scolii pe un ton cât se putea de grav.. dar, mulți dintre noi n-am auzit ce-a spus, ca introducere, despre prefaceri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
camera de telefonie și telegrafie. Glonțul a trecut la jumătate de metru de locul unde stătea telegrafistul, Lucian Subțirică, și s-a înfipt în perete. Militarul în cauză, un băiat din Fetești, Ionel Agalopol (Gogu îi spuneam noi), a rămas înmărmurit. Dincolo, cei de la planșete au înlemnit, se gândeau că sigur cineva a murit ori s-a rănit. Cine a venit să vadă ce s-a întâmplat? Chiar Ardeleanu. "Ce s-a întâmplat? Sunteți toți bine?" "Da!" "Am greșit cu arma
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Țepeș, Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare (Betea: 2009; Grigorov: 2005, 91). Naționalismul "de sus" se împletea astfel cu naționalismul "de jos". Boris Buzilă, jurnalist în acea perioadă la România liberă, redă fidel în memoriile sale atmosfera discursului: În liniștea înmărmurită a pieței, cuvintele de ordine răsună hotărât, viguros, bărbătește, demn. Uneori ele sunt aprobate de mulțime, fără agitatori, cu un ecou pornit din zeci de mii de piepturi: "Așa e!". Se aplaudă cu mâinile deasupra capului, se ovaționează tumultuos, ochii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și le-au dus Într-un bloc separat, Într-un alt lagăr și În altă baracă, am reușit și eu să intru printre ele. Când ne-am prezentat la muncă și m-a văzut meșterul care fusese acolo, a rămas Înmărmurit: „Tu iar ești aici?” -„Dar ce v-ați gândit? Eu trebuie să stau cu soră-mea”. Și atunci a văzut că nu mai are ce să facă, a venit și m-a șicanat câteva zile acolo, la muncă, dar pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în acest loc a fost o pură întâmplare. Cea mai bizară dintre coincidențe. Habar n-aveam că se găsește aici. Habar n-aveam unde se află. Pierdusem legătura cu mama ta cu multă vreme în urmă. Am fost absolut... năucit, înmărmurit... când a reîntâlnit-o... a fost cea mai pură întâmplare. — Ciudată întâmplare! — Nu mă crezi? — Ba da. Cred că da. Da. E în ordine. Oricum, asta nu-i treaba mea. Ți-am apus purul adevăr. — O.K., O.K. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am gândit... în starea în care eram... Abia pe urmă am realizat că nu aveam dreptul să fac asta, că nu eram singur. Mai erau și cei doi colegi care ar fi putut să sufere la fel. Toată lumea a rămas înmărmurită, inclusiv gardienii... Toți așteptau reacția șefului. Și reacția șefului a fost surprinzătoare. În loc să sară să mă toace în picioare, Goiciu, care călca în picioare, sărea cu picioarele pe oricine și-l omora, a spus să ne scoată cătușele și să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
urle, aducându-mi aminte de bâlciul de Sfântul Ilie din târgul meu și de vocea răgușită care striga: „Zeița mărilor, moartea marinarilor, are de la cap la coadă 7 metri, de la coadă la cap 7 metri, în total 15 metri”. Stam înmărmurită și-o ascultam, la fel cum am stat și acum, de ziua Marinei, când stimații cetățeni de la Constanța au fost chemați la vot de sirenele oficiale adunate la Cazinou, care făceau aceeași reclamă incredibilă, ce poate să devină un spectacol
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
de a-l escorta personal pe primul consilier pe probleme de securitate națională al lui Reagan, Richard Allen, dincolo de un furnicar de odăițe confortabile, în micul birou de la subsol care îi fusese desemnat de echipa lui Reagan. Allen a rămas înmărmurit. În câțiva ani totuși, nerăbdarea și ambiția succesorilor săi au subminat intenția originală a lui Reagan, iar CSN i-a scăpat din lesă. Procesul CSN a păstrat o imagine oarecum umbrită, în parte fiindcă nu este ținută o evidență detaliată
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
să-l înfățișeze, dar nu reușea. Văzându-se neputincios, a acoperit icoana cu o pânză și s-a retras în chilia lui, unde s-a rugat mult. A doua zi a revenit în atelier. În clipa ridicării pânzei, a rămas înmărmurit. Chipul Maicii Domnului cu pruncul Iisus în brațe i-a apărut frumos pictat...Era în fața unei minuni. Această icoană este printre puținele din lumea ortodoxă „nefăcută de mână”. La scurt timp, icoana a fost dusă la Muntele Athos, în mare
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ieșit până afară în curtea spitalului. Urcând scările înapoi spre salon, acea femeie care i s-a părut ei că doarme era dusă la morgă. Asistentele de serviciu au țipat la mama, reproșându-i că nu le-a zis. Mama, înmărmurită, le-a răspuns: „ Nu am știut că trebuia să fac treaba voastră și să mă uit la pacientă. ” Dacă până în martie mai erau zile în care se râdea și nopți în care se dormea, de la sfârșitul acelei luni, zilele și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
altul. Bunicul îi joacă. [...] O femeie uscățivă intră pe poartă cu două doniți de apă. Copiii tăcură din râs și bunicul din cântec. E muma lor și fata lui." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul) (h) " Cine sunteți voi? îi întrebă el înmărmurit. Noi suntem trandafiri, ziseră trandafirii." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Formulați enunțuri în care numele predicativ să fie exprimat prin: (a) substantiv în cazul genitiv; b) pronume nehotărât în cazul nominativ; (c) numeral ordinal în cazul acuzativ; ( d) verb la
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
strecură prin gaura broaștei. Dar cât de repede se strecură, împăratul tot văzu că are un picior mai lung cu zece coți ca celălalt." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) (b) " Când ajunse la curtea împărătească, le ieși împăratul înainte, și rămase înmărmurit când văzu în loc de zâna frumusețelor, cu fața ca soarele și cu părul de aur, pe o arapină neagră ca fundul căldărei. Și măcar că fiul său îl încredința că soarele îi arsese fețișoara și vântul îi bătuse perișorul, împăratului tot nu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fără să-și împlinească opera era copleșitor. Nu puteai crede că există în România așa ceva, și nu în România, ci într-un amărât de oraș tembel precum al nostru, care-ți seca în trei ani orice virtute creatoare, așa încât ieșind înmărmurită din sală, n-am găsit decât o explicație pentru rezistența lui Oleg Danovski la insidioasa lucrare a morții provinciale. Pe care am și exprimat-o, prompt, însoțitorilor mei: "Ăsta e Dracu". Deseori îi citisem apoi, reluată de presă până la sațietate
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Mă voi apăra cu strășnicie în fața lui Dumnezeu, mă voi bate pentru mântuirea mea. O să-i vorbesc Domnului ca de la ovrei la ovrei", spusese Steinhardt. M-am oprit din citit, nu ca să văd dacă fraza avusese efect asupra ei, ci înmărmurită eu însămi de efectul ei. Dacă până atunci fusese doar atentă, exercițiul de o viață se dovedea hotărâtor, și tăcând, doar mă rugase din când în când să citesc mai rar, la fraza aceasta, Monica a tresărit și a exclamat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Inscripții Pe obrazul tău aleargă umbră mea tăcută Lasă-mă să-ți cuprind privirea înmărmurita, Să dansez cu ochii tăi ce au închis marea în ei, Să-mi văd viitorul alb prin trupul transparent. Mă topesc pe buzele tale pătate de spini Le sărut în cădere și scluptez pasărea sufletului meu, Tu îmi atingi melancolic
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92934]
-
campioană mondială universitară de la Zagreb (Iugoslavia) din 1987. Referindu-se la remarcabilul succes obținut la Universiada din 1987 de către Maria Sava ( Macoviciuc) ziarul Sportul scria : Micuța, dar inimoasa și inepuizabila noastră campioană la schif simplu(categoria ușoară) a oferit tribunelor înmărmurite o mostră de ceea ce înseamnă să fii campion al lumii, câștigând finala cu un avans uriaș nu numai față de a doua clasată ci de tot restul finalistelor, grupate la un nivel valoric evident departe de cel al româncei. Faptul că
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ce se crăpa văzând cu ochii, tata m-a îndemnat: Treci repede! Dacă am să pot, trec și eu, după tine. Să nu rămânem aici că murim, ne îneacă apele. Oamenii de pe celălalt mal, mai înalt, au rămas câteva clipe înmărmuriți când eu am făcut primul pas spre pod. Calul nostru, simțindu-se parcă părăsit, nechează puternic, nervos. Am înaintat sigur de mine până am auzit o trosnitură. Nu te opri! strigă din răsputeri tata. La a doua trosnitură mă aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
spectacol impresionant, greu de descris, dar, totodată, dramatic pentru Lightning-uri, care păreau niște păsări prea mari, stânjenite de propria lor forță și de joasa înălțime la care au fost silite să lupte. Personalul de la sol, surprins de rapiditatea atacului, rămăsese înmărmurit. Tot astfel, țăranii de pe câmp, muncitorii de la fabrica "Apretura" din vecinătatea aerodromului, toți au fost spectatorii și martorii acelei lupte sângeroase, în lumina orbitoare a soarelui de vară, în zgomotul exploziilor, în țăcănitul asurzitor al mitralierelor, în urletul fantastic al
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
un moment dat, mai târ ziu, Concetta a început să bufnească, să se vaite și, întoarsă cu spatele ca și cum i-ar fi fost și ei rușine, mi-a spus: — La cât te plătesc, vreau și eu puțină afecțiune! Eu eram înmărmurită. A înțeles din tăcerea mea că ceea ce voia ea nu se cumpără la kilogram. Scrisoarea 48 Se discută mult zilele astea despre emigranți și despre nenorocirile pe care le-au adus. Dar se generalizează. Să luăm de exem plu românii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mă preocup de treaba asta, a traversat camera noastră, apoi pe cea a copilului și a bonei și a intrat în antreul comun. A bătut la ușa lui Damian, care s-a deschis și s-a închis în urma lui. Ascultam înmărmurită zgomotul arestării, care s-a produs foarte repede, conform scenariului acelor vremi. Nevasta lui Damian plângea cu suspine înăbușite. „Fă-ți valiza!“ era formula fatală, apoi i-am auzit ieșind. Am recunoscut pașii târșâiți ai lui Damian în urma polițistului. Au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
numea Geneviève Brunet, era blondă și încântătoare, îmbrăcată cu o eleganță care avea un efect straniu în încăperea noastră. Din pricina rochiei sale negre dintr-un material transparent, părea o apariție spectrală, venită din altă lume ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată de prezența lor. Mi-era rușine de locuința noastră mizerabilă și, în același timp, eram purtată de o speranță în care nu îndrăzneam să cred. Geneviève Brunet fusese rugată de către ruda noastră pariziană, Jean L. M. - el însuși
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
uneori. După ce vezi strada îndeaproape și te identifici cu ea, oamenii ți se par altfel foarte apropiați și începi să înțelegi foarte multe lucruri. Dar acum căutam San Pietro in Vincoli pentru că Michelangelo este mai mult decît Artă este sufletul înmărmurit al Italiei și apoi, pentru mine, înseamnă prelungirea unei Florențe căreia aveam să-i duc dorul mereu din clipa în care o părăsisem. Luasem un autobuz în care un tînăr cu caș la gură, perorînd cu voce tare, își permitea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Amarandei, familia Sâmpălean, Gabriel și Virginia Stănescu semnează o scrisoare de protest prin care contestă legitimitatea regimului Ceaușescu. A doua zi, pe 9 octombrie, ziarul francez Liberation publică aceeași scrisoare, preluată ulterior de mai multe cotidiane europene. Într-o Românie Înmărmurita de spaimă, o mână de oameni, iată, Își asumă responsabilitatea unui popor Întreg. Măsurile represive luate de Securitate Împotriva disidenților sunt de acum cunoscute. După 1990, fiecare din cei care au ,,beneficiat” de ,,amabilitățile” Securității a povestit În amănunt calvarul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]