507 matches
-
fost răspunsul: identic, grabnic, clar, irevocabil. Până și din partea lui Mr. Wratislaw - consulul britanic! -, până și din partea personalului consulatului Rusiei, cu notoria excepție a consulului, dl Pokitanoff, răspunsul a fost același: „Nu vom pleca!” Îl aduseră la cunoștința propriilor guverne Înmărmurite. În oraș, admirabila solidaritate a străinilor Îmbărbătă spiritele. Dar situația rămânea precară. Pe 18 aprilie, Wratislaw telegrafia la Londra: „Pâinea este rară astăzi; mâine, va fi Încă și mai rară”. Pe 19, un nou mesaj: „Situația este disperată, se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prefăcut că nu Înțeleg și au grăbit pasul: pe 9 iulie, trupele lor făceau joncțiunea sub zidurile Teheranului; pe 13, două mii de oameni Își făceau intrarea În capitală, printr-o poartă nepăzită dinspre nord-vest, din vecinătatea legației franceze, sub privirea Înmărmurită a corespondentului ziarului Le Temps. Numai Liakov a mai Încercat atunci să reziste. Împreună cu trei sute de oameni, câteva tunuri vechi și două Creusot cu tir rapid, el reuși să păstreze controlul asupra câtorva cartiere din centru. Luptele continuară, cu Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avut vreun accident? Poate a fost reținut în... Zürich parc‑ai zis, nu? Mă uit la fața ei încrezută și disprețuitoare și mi se suie tot sângele în cap. — A venit, spun înainte de a mă putea opri. Urmează o tăcere înmărmurită. Lucy și domnișoara de onoare se privesc una pe cealaltă, în timp ce eu iau o gură mare de șampanie. — A venit? zice Lucy într‑un final. Adică, aici, la nuntă? — Categoric! spun. A... fost chiar aici. — Unde? Unde e? — Păi, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
privirile tuturor erau ațintite asupra mea, deoarece numai eu am făcut un lucru mai logic decât al celorlalți, mi-am ridicat capul și i-am privit pe toți în ochi spunând: E mort. Orande e mort. Îi vedeam pe toți înmărmuriți. Mâna Anei împietri pe umărul meu și aproape mă durea acea strânsoare. O simțeam neliniștită și cu gândurile în altă parte. Concluzia mea, dedusă logic, îi lovi pe toți în creștetul capului și deveniră aproape la fel de năuciți cum fuseseră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a ridicat fără a mai cere permisiunea, informând adunarea: - îmi pare rău, dar atâta vreme cât aici se izbește filozofia de toți pereții, eu unul părăsesc sala! Cine dorește să rămână, să rămână! Avem libertatea opțiunii! Și a plecat. Toți am rămas înmărmuriți! Dânduși seama că era extrem de periculos ca atitudinea lui să fie singulară, câte unul, câte unul, lau mai urmat câțiva. Tovarășul, simțind că risca să rămână singur în sală, a întrerupt exodul: - Tovarăși, vă rog să mă ascultați un moment
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stânga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gândul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, și că le-am hotărît din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească și să prefaci cetăți întărite în mormane de dărîmături. 26. Locuitorii lor sunt neputincioși, îngroziți și înmărmuriți; au ajuns ca iarba de pe cîmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grîul care se usucă înainte de a-i da spicul. 27. Dar știu cînd stai jos, cînd ieși și cînd intri și cînd ești furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
pe Ghiță. În momentul când l-au tranșat, au găsit În stomac mașinuța teleghidată aproape Întreagă iar o roata lipită de esofag care nu alunecase când a Îngurgitat- o. Probabil Îl enerva, de aceea avusese stările acelea. Toți au rămas Înmărmuriți. Sâmbăta când am ajuns la țară, Ghiță era deja cârnați, șuncă, jumări, cotlete, o parte pusă În untură la borcane, o parte În congelator. Și ca să-i fie sufletul ușor i-am făcut și o pomană lui Ghiță, anuntând frații
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În așa fel Încât, atunci când a intrat În curtea noastră ginerele, nici nu a mai văzut sărăcia, a zâmbit și a exclamat În engleză iar fiica noastră nea tradus: “Ce frumoasă este România și ce câmpii frumoase aveți!” Am rămas Înmărmuriți. Ne așteptam să spună cât de săraci suntem. Dar el a venit și ne-a Îmbrățișat pe toți de parcă ne cunoștea de când lumea și a mâncat cu poftă tot ce am gătit.” Vreau să vizitez Împrejurimile! spuse elvețianul, după ce a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
trezit cu un individ În spatele ei care a scos un cuțit și a somat-o să-i dea geanta. Nu a schițat niciun gest. Țiganul i-a smuls geanta și a fugit iar ea a rămas cu cheile În mână, Înmărmurită. N-a apucat nici măcar să strige “hoții”, nu mai avea grai și cînd s-a uitat În spate, hoțul dispăruse. Pe stradă era puțină lume care văzuse scena, dar nimeni nu s-a băgat. A chemat poliția. S-au făcut
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vină cineva să-mi aducă banii. Nu Îmi venea să cred! Am rămas fără cuvinte! Nu am avut puterea să Întreb dacă băiatul a mărturisit că i-am dat bani În plus. Am Închis și am rămas câteva minunte așa, Înmărmurită. Și așa s-a Întâmplat. Spre seară, a sunat cineva la ușă; venise să-mi aducă banii. În clipa aceea am crezut că visez, că nu este adevărat. ...Și cum vă spuneam, s-a Întâmplat În București, În sectorul În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
am mințit și am recunoscut. Câțiva au râs de mine, dar nu m-am supărat pentru că mi-au înțeles emoțiile și bucuria... Când am ajuns aproape de țărm, unde începea o fâșie mare de nisip ce se cheamă plajă, am rămas înmărmurit. Marea era o întindere de apă așa de mare, că nu-i vedeam malurile. Iar apa nu era nici neagră, după numele mării, nici albastră, după cum învățasem la școală. Era un amestec de culori. De la albastru deschis până la aproape negru
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
rar venea. Aveam impresia că e o împiedicare la mijloc, dar că nu se îndura să ne părăsească definitiv. Odată, după ce petrecu prietena până la poartă, Mihaela reveni în casă, răsuflând ușurată: ― Uf, bine că a plecat și asta. Am rămas înmărmurit. ― Cum, nu-ți place tovărășia ei? ― Niciodată n-am putut s-o sufăr. ― Adevărat? Credeam că sînteți cele mai bune prietene. Când colo... ― Te înșeli. Nu mă poate suferi nici ea. Eram din ce în ce mai uluit. ― Cum se explică atunci prietenia voastră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-a transformat într-o statuie. Mâna n-o mai putea lua de pe cosițele fetei, de vorbit nu mai vorbea, nu se putea mișca. Adonisul s-a îndrăgostit de Magnolia și stană de piatră a rămas, poporul pădurii a rămas înmărmurit și toți păstrau o liniște adâncă. Trupul Magnoliei era cuprins de febră nici un simț nu-i funcționa. Dacă pe adonisul bărbat frumusețea Magnoliei l-a transformat în statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
doar... Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și-acum un prea-târziu. Lucifer, superbul nebun, s-a ridicat deja în picioare și, cu o hotărâre de nedescris, a reușit să... să ce?! Doamne, nu pot să privesc! Nici să spun nu pot... Să înșface diamantul din mâinile zeului înmărmurit? E posibil? Ce oroare!!... Ce hoț nenorocit... și ce urlete înfiorătoare se abat deodată-asupra nopții, sfâșiind tăcerea începutului de lume, răgete cumplite, dintre care, desigur, cel mai aprig și mai întunecat este cel al zeului coborât din carul stelar. Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu am luat-o la picior, strigându-ți: „Hai, prinde-mă!“ O ascultam înmărmurită. Era oare cu putință să dăm anii înapoi, să ajungem amândouă pe același culoar al timpului, s-o luăm împreună de la început? — De ce nu? chicoti la capătul firului mătușa, pusă pe șotii. Totul e să mă prinzi! — Într-o carte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
căreia poporul îi spunea Maștera, însă care de ani de zile era numită oficial Augusta - să o apere de toate acuzațiile pe prietena ei Plancina. La îndemnul mamei sale, Tiberius ajunse să o susțină pe Plancina chiar și în fața senatorilor înmărmuriți. „Nu s-a văzut vreodată“, spuneau romanii, „o rudă apropiată a victimei care să-i apere cu atâta fervoare pe ucigași“. S-au găsit argumente subtile și, în cele din urmă, temuta Plancina fu absolvită, ba chiar îi fu salvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vreme cât George este student. Ea nu spuse nimic. Fusese o altă palmă pe care o luă în ultimul timp și parcă începuse să se obișnuiască cu aceste stări. Gheorghe, când a văzut-o pe Frusina așa, slăbită, a rămas înmărmurit. - Noi nu mai stăm, îți va spune Frusina ce s-a întâmplat. Noapte bună, Gheorghe! - Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine, spuse cu o voce stinsă și cu privirea în jos, Frusina. După ce au plecat părinții lui
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mânca pâine, spuse cu o voce blândă, Frusina. Eu o s-o mănânc așa cum este, tare. - I-auzi! Eu vreau să mănânc peștele cu mămăligă, dar nu din asta! Luă farfuria cu mămăligă și o aruncă afară cu totul. Frusina rămase înmărmurită. Nu se mai atinse de mâncare, îi pieri toată pofta. Se duse toată liniștea din casă. Plecă din bucătărie și merse în casa mare. Deschise lada unde păstra fotografia lui George. O luă, o strânse la piept și începu să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nevoie de ceva să-mi spui, știi că te pot ajuta, tu ești o fată care meriți. - Mulțumesc, domnule primar, așa voi face! Frusina luă lucrarea de pe masa primarului și se întoarse în birou să se apuce de lucru. Rămase înmărmurită când îl văzu chiar pe Petre în carne și oase, în birou.Nu știa ce să facă. - Ăăă, se bâlbâi Petre, am trecut special pe la tine, să stăm de vorbă. Nu am venit acasă la nea Gheorghe, că mi-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Stelică nerăbdător văzând că profesoara îl asculta binevoitoare: - Hai, hai! Spune Stani! El adaugă după un moment de ezitare: - De îți era frică să te culci noaptea cu ele în pat! Stelică a repetat conștiincios ce auzise, clasa a rămas înmărmurită, nu se mai auzea nici cel mai mic zgomot. Stani râdea pe sub bancă, profesoara s-a făcut roșie ca racul, s-a îndreptat nervoasă spre catedră și a tras concluzia: - Patru ! Stelică și-a dat seama ce a spus, s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să o caute la Universitate, trebuia să afle doar grupa, îi era suficient și ar fi găsit-o ușor. - Săru-mâna, Gabriela! - Bună, Laur! și continuă făcând prezentările, bine dispusă. Viitorul meu soț și.. un coleg din școala primară! A rămas înmărmurit, toate planurile, speranțele lui s-au sfărâmat și spulberat într-o fracțiune de secundă. Nu a tresărit, figura nu l-a dat de gol însă simțea sângele zvâcnind cum îi părăsea fața< însă ce mai conta? Observa cât de fericită
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În clipa următoare, amândoi rămaseră înmărmuriți. Aronică zăcea înaintea lor pe dușumele, cu fața în jos, într-o baltă de sânge și cu țeava unui revolver îndreptată spre tâmplă... 8 În Grădina Icoanei seara își lungea umbrele pe sub copacii cu crengi înmugurite. Când se întunecă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei și începe s-o pipăie sau mângâie cu capătul lui falic și brusc domesticit. Mama, înmărmurită și ea pentru o clipă, se desprinde subtil de sub mângâierea insistentă, sare într-o parte și se reapucă de desenat, propunându-i o nouă postură, din profil. Și-l desenează cu măiestrie, de data asta și mai grotesc, spre râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]