629 matches
-
albastrul cerului: poate o da Dumnezeu măcar câțiva stropi de ploaie. Zi după zi, arșița își făcea de cap, nu ploua, vântul de-abia adia. Locuitorii din cartierele tradiționale ale capitalei preferau să se bucure până la orele zece de aerul înmiresmat al grădinilor cu arbori de citrice, apoi, dacă aveau instalate aparate de aer condiționat, se retrăgeau în camerele răcoroase, dacă nu, evitau spațiile închise. În acele condiții, când vacanțele erau acompaniate de temperaturi neobișnuit de înalte pentru noi, cei din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
în fața publicului, înainte de a trimite, poznașă, bezele spre toate cele patru colțuri ale sălii. Mărunții responsabili sunt în delir. În sfârșit, dispare pe ușa bucătăriei ca să mănânce și ea, iar sala se liniștește. Viorelele, înviorate de căldură, exală o adiere înmiresmată care își ia zborul, sfioasă și nevinovată, prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își apropie nasul să culeagă aroma parfumată a vestitorilor primăverii, dar un miros pătrunzător îi invadează brutal nările: "Pentru cine e varza cu carne?" Ah, proza vieții
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nou elan zonelor neglijate. Începînd cu 1960, îmbutelierea la locul de producție, "la castel", cum spun etichetele, a făcut ca ceea ce fusese cea mai mare piață vinicolă a lumii să devină depășită. La ieșirea din metrou, nu mai întîlnim acest "înmiresmat oraș al vinurilor" despre care pomenea Mac Orlan, nici satul Bercy, anexat Parisului în 1860, ci doar Bercy Village. Cele 42 de crame (antrepozite de vin) au fost cruțate de demolările din 1980, fiind înscrise în inventarul suplimentar al Monumentelor
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în Săptămâna Mare a anului 1460. Nu știa bine ce se întâmplă și nici nu știa în ce lume iese. Simțise un impuls năprasnic să părăsească locul cald în care picotea de multă vreme, mângâiat de un abur umed și înmiresmat. Țâșnise fără vreo idee, se aruncase înainte fără gânduri, până ce dăduse de fața fermecată a lumii. În primul moment, totul i se arătase violet. Ieșise în mijlocul unui câmp, dar el vedea totul, și iarba, și pădurea din depărtare, și copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Se gândea totodată că ar putea să plece, cu Pampu cu tot, prin cetăți, ori așa, ca să mai vadă cum trăiesc și alții. I-a lipsit însă imboldul, pentru că în seara aceea a descoperit cu emoție o față delicată și înmiresmată a vieții. În rând cu toată servitorimea, îmbrăcat cu o cămașă curată și cârpită frumos, a intrat în biserică. El era cu ochii după Ghighina, îi urmărea silueta micuță care se strecura printre șirurile de oameni și plănuia o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ea îi făcu semn să se așeze pe o sofa rusească maro aurie. În timp ce se așeza, o adiere de vânt scutură geamul. Sufrageria era tapetată cu brocart de un albastru pal, cu modele roccoco aurite. Aerul era umed de aburul înmiresmat al ceaiului. Perdele de mătase din același albastru drapau cele trei ferestre mari. Lumina care trecea prin ele arunca o umbră lăptoasă pe rochia neagră a Annei Alexandrovna, iar din șemineul de marmură, flăcări scurte și repezi se furișau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
venise doar pentru o vizită scurtă, nu intră În templul principal. În apropiere, se afla o mică ceainărie, cu numai două camere. Dintr-un izvor curgea apă; frunze galbene de ginkgo căzuseră În jgheab, iar apa se strecura prin mușchiul Înmiresmat al unei grădini cu pietre. — Reverența Voastră, am venit să-mi iau rămas bun. La auzul cuvintelor lui Shingen, Kaisen Încuviință din cap: — Deci, v-ați hotărât, În sfârșit? — Am avut destulă răbdare, așteptând să se ivească această ocazie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se simțea vinovat de gravitatea stării lui Hanbei și, În cele din urmă, pe când privea Într-o parte, Începură să-i curgă și lui lacrimi grele. În fața sa, crizantema albă din vaza de bambus devenea tot mai albă și mai Înmiresmată, pe măsură ce absorbea apa. Hanbei se Învinuia, În tăcere, pentru lacrimile lui Hideyoshi. Era o neloialitate de neiertat din partea vasalului și o lipsă de hotărâre a războinicului, să-și descumpănească stăpânul când avea responsabilități militare atât de Împovărătoare. — M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
făcuseră mai nimic altceva decât să se Înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune În coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților Înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau Înmiresmate În timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea Îndepărtată. Din curtea capelei Închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, În razele piezișe ale soarelui la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pîntecul lui Los. Vai mie! cu mine ce-o să se întîmple în clipa-aceea-nfricoșată?" Ahania capul și-l pleca și-n față Regelui ea plînse șapte zile; 25 Și-ntr-a opta, cînd nourii din jurul tronului se risipiră, Ea luminosul cap înmiresmat și-l ridicắ și-ástfel (grăi) cu glas ceresc: "O Prințe, te-a pus Cel Veșnic căpetenie peste oștirile-i, [Ridică-ți deci strălucitorii ochi spre el, ridică-ți mîinile supuse 110, Si mîngîieri vor coborî din cer în norii tăi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiori, mînia-i ne-ncetată ca să-i stînga. Ochii săi, luminătorii marelui sau suflet, se contractă ori dilata: Contractați, ei văd tainițele munților nemărginiți, Vinele de-aur și de-argint și ascunzișurile Valei 139, Și orice crește din cast mugur sau sufletul înmiresmat respíră: 125 În timp ce dilatați ei văd a' Soarelui și Lunii grozavii 140, Elementarele Planete și sferele de foc excentric. Nările sale respiră-o pălălaie, si pletele-i sînt precum codri Cu jivine; acolo leul fioros privește, tigrul și lupul urlă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urmară, 200 Nouă fecioare învesmîntate în lumina scriseră cîntecul pentru nemuritoarele lor glasuri, Si la ospățurile vinului cel nou fostu-mi-a capu-ncoronat cu bucurie. Apoi pe la amiază-am ațipit în pavilioanele-mi de fildeș 146 Și am umblat printre înmiresmate flori în noaptea cea tăcută, Pîna ce-am adormit pe patu-mi de argint 147 și dulci visări plutiră-n juru-mi, 205 Însă acum s-a-ntunecat tărîmul meu și înțelepții mei m-au părăsit. Cîntecele-mi s-au preschimbat în Plîngeri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
via cu cîrlige ascuțite, 695 Și toți fiii tăi, O Lúvah! cu sine duc familiile Pămîntului. Aud îmblăciul lui Urizen; hambarele-i sînt pline; nici o cămara Nu rămîne, si in Podgorii din belșug mănunchiurile stau sub Strugurii ce cad și-nmiresmați țîșnesc pe vînturi. Sculați Turme și cirezi, si calcați Grînele-n picioare! vitele mele, pașteți 700 Ciorchinii copți! Pastorii strigă după Lúvah, prințul Iubirii. Taurii lui Lúvah să calce Grînele-n picioare și harabaua plină s-o tragă În Hambar în vreme ce copiii-adună
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care mai devreme, clară și tânără, se îneca. Crescu, mușcă din azur cu tăișul ei verzui, încovoiat și ascuțit și străluci puternic". Nu este acest răsărit de lună o minunată pagină de antologie? Și această livadă, în spatele casei Ilenei, barieră înmiresmată care desparte adăpostul mut de lumea zgomotoasă: Florile-soarelui vegheau împrejur ca niște străji de aur. Împrăștiat în volute, mirosul livezii coapte, al dovlecilor, al pepenelui galben, al caiselor topite de soare, al roșiile acruțe și al meliselor înmiresmate umplea aerul
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc, parcă arși de un foc pe care vor să-l arunce departe. Câteodată o melodie înceată, temătoare și proaspătă se tărăgănează prin incendiu. Voluptuoase, sunetele se înghesuie ca niște struguri din care țâșnește un vin înmiresmat. Jocuri de tigri, jocuri de sărutări, furie în tristețe, dezordine care vreți să pieriți de propriul vostru extaz, mă duceți cu gândul la morți. Dincolo de muzici și de serile plăcute de pe câmpie, zilele pământului cântă peste ele ca aceste viori
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
titlu, un semn de recunoaștere; așa cum se desemnează o bucată muzicală prin primele note, lăutarului i s-ar putea cere Floare de drobiță sau Floare de lalea. Apoi aceste flori punctează cursul povestirii, făcând din aceasta un lucru rafinat și înmiresmat, ca o căsuță sau un castel cu fațada împurpurată de flori roșii, violete sau aurii. Sau sunt un fel de înjurături familiare: "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Înjurături agreabile, în armonie cu tonul obișnuit ale acestor povești, în care
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo unde alții blasfemiază și înjură: "Drăcie! Tunete și sânge! Raiul și Iadul!", lăutarul susură: "foaie verde mintă...", "foicică viorea...". Un întreg popor se revelează în aceste exordii înmiresmate. Aceste poeme rustice au o savoare de groază care le garantează autenticitatea. Leconte de Lisle îi scria Elenei Văcarescu, bănuită de a fi imaginat fondul poveștilor ei din Rapsodul de pe Dâmbovița: "Nu țineți seama că poeții și literatorii se înșeală
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Nimigean, care în cel mai recent volum al său, Nicolina Blues, recurge la arsenalul stilistic dimovian în special când are de ilustrat universul feminin al nimicurilor importante: „Inima beată îmi bate/ într-un miraj de șolduri legănate/ într-o boare înmiresmată/ de piele de fată/ sub o boltă de stele/ fundițe clipsuri brățări și inele/ cu globuri cu panglici cu ringhișpire/ și îngeri cântând la clavier/ e ceva de bâlci și de strană/ de odor și zorzoană/ de concert brandemburgic și
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
cobaltul, verdele și purpuriul. Astfel și-a îndeplinit Valparaíso misiunea lui de port adevărat, de vas eșuat pe uscat și totuși viu, de nave cu pavilionul fluturând în vânt. Vântul Marelui Ocean merită un oraș al pavilioanelor. Printre aceste dealuri înmiresmate și rănite am trăit eu. Sunt dealuri suculente, cu viața pulsând în spații infinite, în tainice șerpuiri și reverberații de trompeta. În spirală te așteaptă un carusel portocaliu, un călugăr ce coboară, o copilă desculța atentă la pepenele ei, o
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Ministerul Turismului urează tuturor românilor o primăvară frumoasă și plină de iubire. După o iarnă înverșunată, să aveți o primavară frumoasă, caldă și înmiresmată, senină, cu iubire și speranță în suflet!”, se arată în mesajul instituției, care a fost însoțit de poza din partea stângă.
Ministerul Turismului urează românilor o primăvară frumoasă! () [Corola-journal/Journalistic/67195_a_68520]
-
Blaga, Dostoievski) sau de un tip de retorică poetică (Hölderlin). ditura Paralela 45 (a cărei serie de antologii poetice merită toate laudele) oferă un excelent prilej de recuperare a operei acestui poet despre care s-a vorbit foarte puțin. Antologia Înmiresmatele prăpăstii (titlul cărții este inspirat de poemul omonim) însumează cele două volume publicate de autor în timpul vieții, Troienii (1985) și Lumina și uitarea (1989), precum și un consistent grupaj de poeme postume, Măștile de sticlă. La sfârșitul anilor '80, când au
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
însoțeau - liniștite sau gălăgioase - pretutindeni”, povestitoarea va cunoaște realitățile din Israel, ce-i vor ridica alt gen de probleme, dar unde își va afla solul unei noi patrii: „Toamna israeliană seamănă cu o primăvară, bate un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor lumina blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate la orice apropiere, fâlfâind
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
mândre sărbători, A anticei Venere mirifică fantomă Deasupra mării tale planează-n chip de-aromă Și răspândește-n suflet iubire și langori. O blând ostrov, prin care pluteau petale roze. Și-l adorară-n veacuri popor după popor, Iar boarea-nmiresmată a laudelor lor Plana precum tămâia peste grădini de roze Sau al privighetorii suspin îndurerat. Cythera e o țară acum cu șesuri vide Și veșnic tulburată de țipete-ascuțite. Întrevedeam acolo și un obiect ciudat O, nu era un templu cu
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
creștinătății ortodoxe: dar pe lângă toate acestea, el era un strateg cu vicleșuguri și un om capricios, cu destule irascibilități blamabile, foarte sensibil la managerierea imaginii sale. Toate acestea le știam deja măcar în parte: Ovidiu Pecican își scrie însă cartea înmiresmat și cu enluminuri, realizând aproape o proză, abilă și subtilă. îl percepem astfel pe Ștefan cel Mare prin fizicul sau boiul său (păr bogat, prins uneori cu bentiță, dar lăsat de obicei liber, în plete lungi, ondulate; nas cărnos, trup
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
Viorel Lică Nu mai vrei nimic. Doar o noapte bună, înmiresmată, miloasă. Câteva bătăi de pleoapă să bată în tine voia lui Dumnezeu. Să-ți iubești destinul la ora țintuirii pe patul de suferință și moarte ca un simplu martor cu pași moi, fantaști, ca de pisică.
noul manual de ascuns trecutul by Viorel Lică () [Corola-journal/Imaginative/4362_a_5687]