618 matches
-
veșmânt multicolor. E haina florilor și mantia bobocilor...În luna florilor ies afară pline de hărnicie și albinele înaripate...Dulceața e risipită și gura acestei preacurate făpturi o adună. Ea e oglinda Bisericii care adună din Scripturi dulceața Duhului Sfânt... Înmiresmatul Aprilie s-a făcut cățuie de tămâie binemirositoare revărsându-și toate miresmele sale...În luna lui Aprilie (de Bunăvestire) S-a pogorât Domnul nostru din cer și L-a primit Maria. Tot în Aprilie a înviat și a urcat la
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
nou cuib; Prin iarba verde ies la drum gândacii; O rândunică / Își spală-n baltă / Penajul sur; O toacă bate la o mănăstire; Copiii ies și ei din case, blocuri,/ Pe ulițe, prin parcuri, pe maidane; Pâraiele fug repezi; terasa înmiresmată de liliac; cădura care-mi mângâie și colorează chipul; o salcie le ține isonul cu muguri plesniți; guguștiucul cântă din vârful casei; Primăvara își schimbă culorile / Și formele / Ca un cerb ramurile cu gânduri; Ploaia cânta / Peste florile lui mai
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
multă, ce să zici. Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel frunzele îi cad... S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii! Tot mereu te uiți la ea, cum îi crește mantia, De jupoane creponate, alburii și-nmiresmate! Mândră tare se fălește și-apoi crește iar și crește, Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge! Iată este numai bună, de tăiat noaptea pe lună, Ca să nu se ofilească, frunzele să nu-i pălească! Dimineața vine-n grabă, negustorul cu
VARZA de NELU PREDA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374185_a_375514]
-
ai putut să-nflorești, draga mea seducătoare? Tu-mi apari ca ca o regină printre-atâtea florile din fân; Ai miros dumnezeiesc... Vino, stai la mine-n sân! Vreau că să te duc acasă! O să-mi stai în grădiniță, Printre flori înmiresmate... ai să fii ca o domniță. Coloritul tău sublim nu-l pot compara cu-al lor... Ah! mirosul tău mă-mbată, flaore mândră-a florilor. Referință Bibliografică: PANSELUȚA DIN GRĂDINĂ, autor Iulian :tefan Pavel / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN
TEFAN PAVEL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362219_a_363548]
-
fel vorbește cu noi cel Preaînalt. Vocea Lui e mai răsunătoare ca cea a tunetului și fața Lui e mai strălucitoare decât cea a fulgerelor, însă să știi ceva...pe cât este El de puternic pe atât este de delicat. Vântul înmiresmat și parfumul florilor sunt urmele pașilor Lui. Iar aceste stele căzătoare pe care le vedem, sunt poezia lui, Genario. Munții cei înzăpeziți sunt podoabele care îi stau la picioare și colinele și câmpiile înverzite cu pomi înfloriți. El ridică marea
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
Amprente > PASĂREA ACEASTA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pasărea aceasta cu cioc de pământ cu-ale cărei pene lacrimile-mi zvânt mi-a cântat aseară despre primăvară și acum grădină-nmiresmată sînt. Cine te trimise ca să-mi scurmi în vise să-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt, pasăre măiastră, pasăre albastră care porți în àripi cerul tot răsfrânt? Trilurile tale diamanticale mi-au pătruns în suflet și-n orice
PASĂREA ACEASTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378779_a_380108]
-
pîntecul lui Los. Vai mie! cu mine ce-o să se întîmple în clipa-aceea-nfricoșată?" Ahania capul și-l pleca și-n față Regelui ea plînse șapte zile; 25 Și-ntr-a opta, cînd nourii din jurul tronului se risipiră, Ea luminosul cap înmiresmat și-l ridicắ și-ástfel (grăi) cu glas ceresc: "O Prințe, te-a pus Cel Veșnic căpetenie peste oștirile-i, [Ridică-ți deci strălucitorii ochi spre el, ridică-ți mîinile supuse 110, Si mîngîieri vor coborî din cer în norii tăi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiori, mînia-i ne-ncetată ca să-i stînga. Ochii săi, luminătorii marelui sau suflet, se contractă ori dilata: Contractați, ei văd tainițele munților nemărginiți, Vinele de-aur și de-argint și ascunzișurile Valei 139, Și orice crește din cast mugur sau sufletul înmiresmat respíră: 125 În timp ce dilatați ei văd a' Soarelui și Lunii grozavii 140, Elementarele Planete și sferele de foc excentric. Nările sale respiră-o pălălaie, si pletele-i sînt precum codri Cu jivine; acolo leul fioros privește, tigrul și lupul urlă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urmară, 200 Nouă fecioare învesmîntate în lumina scriseră cîntecul pentru nemuritoarele lor glasuri, Si la ospățurile vinului cel nou fostu-mi-a capu-ncoronat cu bucurie. Apoi pe la amiază-am ațipit în pavilioanele-mi de fildeș 146 Și am umblat printre înmiresmate flori în noaptea cea tăcută, Pîna ce-am adormit pe patu-mi de argint 147 și dulci visări plutiră-n juru-mi, 205 Însă acum s-a-ntunecat tărîmul meu și înțelepții mei m-au părăsit. Cîntecele-mi s-au preschimbat în Plîngeri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
via cu cîrlige ascuțite, 695 Și toți fiii tăi, O Lúvah! cu sine duc familiile Pămîntului. Aud îmblăciul lui Urizen; hambarele-i sînt pline; nici o cămara Nu rămîne, si in Podgorii din belșug mănunchiurile stau sub Strugurii ce cad și-nmiresmați țîșnesc pe vînturi. Sculați Turme și cirezi, si calcați Grînele-n picioare! vitele mele, pașteți 700 Ciorchinii copți! Pastorii strigă după Lúvah, prințul Iubirii. Taurii lui Lúvah să calce Grînele-n picioare și harabaua plină s-o tragă În Hambar în vreme ce copiii-adună
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate elementele acelei amintiri: soarele de toamnă din călătoria ei în Provența, parfumul lanurilor de lavandă și chiar funigeii aceia unduind în văzduhul înmiresmat. N-aveam să îndrăznesc niciodată să-i vorbesc despre preștiința mea de copil. În cursul verii următoare, sora mea și cu mine am văzut-o într-o zi pe bunica plângând... Pentru prima oară în viața noastră. Ea era în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să le colecționeze decupând din ziare acele reflexe efemere ale realității. Cu timpul, credea el probabil, aveau să capete cu totul alt relief, ca obiectele de argint colorate de patina veacurilor. Într-una din serile de vară îmbibate de răsuflarea înmiresmată a stepei, ne-a smuls din visare replica unui trecător de sub balconul nostru. - Ba nu, jur că au spus la radio: a ieșit în spațiu! Și o altă voce, neîncrezătoare, răspundea îndepărtându-se: - Crezi că-s prost sau ce? „A
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ivea din apă, soarele strălucea și, în același moment, auzeam strigătul încă îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine a evenimentelor ne părea la fel de legitimă ca și apariția lui Proust printre țăranii din Neuilly. Balconul îngust al Charlottei plutea sub suflarea înmiresmată a câmpiei, la hotarul unui oraș adormit, rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele acelei magii erau pentru noi la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a aprins din nou pe balcon. Am văzut în mâinile ei câteva pagini din ziarele pe care tocmai le scosese din cufărul siberian. Ne-a vorbit, balconul s-a desprins încet de zid și a plutit, cufundându-se în umbra înmiresmată a stepei. Nicolae era așezat la masa de onoare împodobită cu minunate ghirlande de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a doamnei Faure, așezată în dreapta lui, când vocea catifelată de bariton a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
brazdele noastre... Am așteptat ca ecoul acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era vorba în cântec? Franța-Atlantida se înfățișa ca o gamă sonoră, colorată, înmiresmată. În funcție de călăuzele noastre, descopeream diferitele tonuri care alcătuiau acea misterioasă esență franțuzească. Palatul Élysée apărea în strălucirea lustrelor și a oglinzilor sale. Opera ne uluia cu goliciunea umerilor femeilor, ne îmbăta cu parfumul răspândit de splendidele coafuri. Notre-Dame a însemnat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
părul tău mirt” (Ovidiu, Amores, I- II). Poeții care - precum Ovidiu - cântau iubirea, inspirați fiind de muza Venus, erau considerați simbolic „preoți” ai zeiței dragostei și, ca atare, purtau pe cap - metaforic - aceeași coroană de flori : „Iată, sfârșit-am lucrarea : înmiresmatul meu păr încununați-l cu mirt !” (Ars amandi, II). Mirtul (Myrtus communis) este un arbust mediteranean, ale cărui frunze și flori conțin ulei eteric și au un puternic miros aromatic. Anticii considerau că planta are efecte îmbătătoare, psihotrope. Așa credea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ridică receptorul, așadar, și o auzi pe Ramona, glasul vesel al Ramonei chemîndu-l, prin firele telefonice ale New Yorkului, la o viață de plăceri. Și nu simple plăceri metafizice, transcendente [...]. Te rog, Ramona, voia Moses să-i spună, ești fermecătoare, înmiresmată, senzuală, îmi place să te mîngîi ești totul. Dar fără prelegerile astea! Pentru numele lui Dumnezeu, Ramona, termină! Dar ea continua. Herzog se uită spre tavan. Păianjenii îi foloseau ornamentele drept teren de cultură intensivă, ca pe malurile Rinului. În loc de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
succedă la intervale scurte, Interiorul tăcerii (1985), Poezii în șoaptă (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Despărțirea de cuvinte (1988) sugerează, chiar de la titlu, teama de cuvânt, semnificația tăcerii (paradoxal, tot prin cuvânt, fiindcă pentru poet „tăcerea e un grai înmiresmat”). Poate cea mai exactă caracterizare a lui I. și a creației sale i se datorează lui Ștefan Aug. Doinaș: „Gheorghe Istrate este un poet incomensurabil mai mare decât ecoul poeziei sale. Ce surprinzător e să constați cu câtă pudoare, cu
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
lumea lui cuprinzătoare”, CNT, 1980, 38; Ungureanu, Imediata, I, 176-181; Brândușa Armanca, Dorian Grozdan față cu lumea lui Romul Ladea, O, 1981, 2; Vasile Radu, „Romul Ladea și lumea lui cuprinzătoare”, ST, 1981, 3; Ion Arieșanu, Un car cu fân înmiresmat, O, 1982, 43; Dan Mutașcu, Portret al poetului la 70 de ani, SPM, 1982, 616; Al. Jebeleanu, Toamnele poetului Dorian Grozdan, O, 1985, 49; Ruja, Parte, I, 39-44; Mihnea Șerbănescu, Dorian Grozdan - primăvara și toamna, „Reflex” (Reșița), 2002, 10-12. O.
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
abia de-o oră; ele mi se spărgeau între degete, deșertîndu-și întreaga sevă, întocmai cum strugurii copți își lasă mustul; adulmecînd acea aromă neprihănită, ce-mi amintea de parfumul violetelor primăvara, vă mărturisesc că mă simțeam ca într-o pajiște înmiresmată; uitasem cu totul de înfricoșătorul nostru jurămînt - inefabilul spermanțet îmi spălase mîinile și inima de acest jurămînt. Aproape că-mi venea să dau crezare străvechii superstiții a lui Paracelsus, care spunea că spermanțetul posedă rara virtute de a potoli mînia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pagini de la începutul romanului stau sub vigoarea argotic-sexual-afaceristă a lui Țaca Genel (un corespondent al Korovievului bulgakovian), taximetristul care îl călăuzește pe Diavol prin urbea Dâmboviței. Sunt precedate de savuroasa sarabandă a celor patru geamantane pe nume Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, urmată de atmosfera salonului de magie și bordel („Cabinet de Desăvârșire Psihică”) al ghicitoarei Maria C. Nicolici. După care începe defilarea secvențială a figurilor celor șapte regi (totul fiind complicat biblico-apocaliptic pe fond suprarealist
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
militare ale Guvernului și o mână de copii răzvrătiți ce voiau pedepsirea uciderii unui coleg. Strada nu mi s-a părut niciodată mai plină cu oameni, chiar dacă erau foarte rari, iar aerul nu a fost niciodată mai sănătos și mai înmiresmat ca acum. Trăiam și simțeam ca și cum abia acum m-aș fi născut și aș fi știut că sfârșitul e chiar lângă mine. Am mers pe scurtătură. Mâncarea, o cană cu ceai verde și câteva tartine cu praf de ton, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gură, apoi se rotesc cu tot corpul spre dreapta. Tiberius Nero răsuflă ușurat. Acesta este gestul final de adorare. Augustus cere cu un gest scurt ca ofrandele să fie așezate pe altar, alături de vin. Aerul a devenit parcă și mai înmiresmat. Să fi stropit cumva tămâia cu vin? se întreabă Nero. Dacă da, au folosit mai mult ca sigur peratium, adus tocmai din Media. Un alt miros ajunge până la el. Pișcător, de data aceasta. Busuioc? Nu. Usturoi...! Repede o privire în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uitat. Ghidușii noștri voiau, chiar să dea de mâncare și merilor, și perilor și gutuilor... Luaseră, pentru asta, apă în gălețile lor mici și erau gata s-o ofere tuturor plantelor din gospodărie. Nu doar celor cu fructe dulci și înmiresmate, ci și castraveților sau dovleceilor, firelor de pătrunjel ori de mărar... Ce să mai lungim vorba? Tot ce are rădăcină urma să primească apă. Noroc că i-a oprit la timp bunicul, care le-a explicat că, vara, plantele trebuie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
știre! E păcat să ne speriem degeaba”. Copiii s-au trezit și ei, și-au făcut pătucurile, apoi au deschis și mai larg ferestrele - pe care bunicii le „uită” deschise în fiecare seară - ca să intre în cameră aerul proaspăt și înmiresmat de afară. Și-au dezbrăcat ștrengarii pijamalele, le-au așezat în șifonier și, după ce și-au pus maiourile și slipurile, au ieșit pe prispă, să facă gimnastică. Puiu i-a auzit și a venit, de îndată, lângă ei. Doar și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]