3,744 matches
-
în fața varieteului într-o duminică dimineața. Centrul Newark-ului e la fel de pustiu, inert și lipsit de orice urmă de viață ca Sahara, cu excepția mulțimii adunate în față la Empire, care aduce cu echipajul debarcat de pe un vapor lovit de scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu se poate una ca asta! Fără supă de roșii fierbinte în după-amiezele geroase? El, care dormea în pijamalele alea împuțite? El, care avea toate degetarele alea de cauciuc roșu, cu mici umflături supărate și ascuțite, care zicea că le înnebunesc pe fetițele din Paris? Smolka, cel care înota în bazinul din Parcul Olimpic, încă e-n viață și el? Și, pe deasupra, a ajuns profesor la Princeton? Oare la ce facultate, la limbi clasice sau la astrofizică? Parcă ai fi maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
știind eu ce sunt, dar nici tu nu știi ce vrei să fiu! Ține minte treaba asta. — Marfă, nene. — Băi, pulică! Tu nu vezi ce viață am eu? Crezi că mie îmi place să fiu un nimeni? Crezi că mă-nnebunesc după viața asta găunoasă pe care o duc? Ei bine, o detest! Urăsc New York-ul! Nu vreau să mai calc în viața mea în canalul ăla colector! Vreau să trăiesc în Vermont, Adjunctule! Vreau să trăiesc în Vermont cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spui așa ceva, o admonestă Lauren. Apoi, părând ușor nostalgică, reveni la discuția despre căsătoria ei, adăugând: — În cele din urmă, Într-o zi am plecat de acasă și... ei, adevărul e că nu m-am mai dus Înapoi. Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc aminte, conchise cu un zâmbet răutăcios, sunt cu adevărat șocată de purtarea mea. N-am mai Întâlnit pe nimeni la fel de enervant ca mine. 2tc "2" Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolaretc "Un soț nemaipomenit, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
constant, sar de la un subiect la altul, de parcă am A.D.D.1? —Ce voia Sanford? Am aprins lumina și m-am ridicat nițel În capul oaselor. —Ei, știi tu, aia... dar bineînțeles că nu am făcut nimic, ceea ce l-a Înnebunit. Nu mă Încurc cu tipi Însurați, că nu e șic. Doamne, Îmi pare rău că mi-a luat atâta până te-am sunat Înapoi. Este numai vina mea. De fapt, am fost destul de bolnavă, n-am putut să fac nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
delicioasele café crèmes... mmm... —O, pentru o viață ca-n basme la Paris! am oftat eu, fericită. Am continuat așa un timp, Într-un ciclu repetitiv continuu pe care noi Îl consideram teribil de romantic, dar care l-ar fi Înnebunit pe un martor Întâmplător. Întotdeauna este așa când e vorba de a fi Îndrăgostit. Când ești tu În situația asta, este emoționant și pasionant, dar când tu ești doar cel care stă Într-un restaurant lângă cineva Îndrăgostit, este detestabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa era. Nu doar că Giles nu apărea pe Google. Dar nu exista nici măcar În modalitățile normale prin care o persoană putea fi contactată. În secret, eu consideram că era un lucru bun că aparținea unei alte femei. Ar fi Înnebunit-o pe Lauren, altfel. Ia uite! Aici e o fotografie cu Hunter, am spus. Articolul din New York Magazine conținea un paragraf despre emisiunea lui Hunter, și Într-un colț era și o poză cu el, cu un titlu dedesubt: „Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zis de nevastă-ta, surîde, ridicîndu-se -, nu-i vina mea că am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer de prințesă. Degetele actorului împăturesc febril ziarul, să-l poată ține mai comod, în timp ce se îndeasă cu umărul în fereastră, ferind pagina de privirea vecinei. Ei nu, au înnebunit! murmură, ridicîndu-și gulerul hainei de blană, să nu simtă răceala geamului. Altă lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce vreți să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a început să sune m-a înnebunit de dimineață. Cei doi salută cu glas scăzut și ies. Mihai fluieră încet, a pagubă, în vreme ce, alături, Vlad nu știe cum s-o mai scoată la mal: sudor n-are, să termine montajul, Sorina stă în viscol..., părinților ei, rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără să se trădeze, ia hîrtia făcînd semn celeilalte asistente s-o urmeze, doctorul Runca își scoate ochelarii și se uită spre asistenta șefă, arătînd cu capul în direcția ușii: Am auzit-o cînd se plîngea unei surori cum o înnebunește cu telefoanele ăla cu motocicleta. Ce speră mai mult? Nu-și dă seama că se ofilește acuși? Asistenta șefă, femeie bătrînă deja, în pragul pensiei, care știe ce se ascunde dincolo de poza Paulei, tace, preocupată de condicile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin care profesorul ar fi vrut s-o mai rețină. "Mă urăști clatină încet din cap profesorul privind în urma ei. Știi deci de copil, ți-a spus, deși s-a jurat că n-o să afle nimeni al cui este..." Viscolul, înnebunit de-a binelea, scutură cu putere una din ferestre, făcînd să-i sară toate bucățile de hîrtie îndesate de Lazăr cu cuțitul. Mulți dintre cei aflați pe scaune în apropiere fug de teamă să nu li se spargă sticla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
La naiba! șoptește furioasă Cristina, roșie toată, tremurîndu-i vizibil mîinile. Cum se strică un pic vremea, sau în ajun de sărbători, nu-i chip să nu-și bage și Săteanu nasul. Îi freacă pe ăștia din Direcția comercială de-i înnebunește. Se duce la telefonul din colț și formează un număr: Alo, Tomșa la telefon. Vezi că a ieșit gospodarul în curte. Și de ce nu m-ai anunțat, deșteptule?! se înfurie Cristina. Așa-ți trebuie, să cari cu sania dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-i numai între maluri. Nu-s nici parazăpezi peste tot. Iar ăsta! exclamă șeful, arătînd prin ușa de sticlă. Bună ziua! salută Vlad intrînd. Aș vrea să știu dacă a sosit... Cursa rapidă! exclamă șeful autogării, ridicînd brațele spre cer. Înnebunesc, domnule, înnebunesc! Vine, sigur că vine. Chiar discutam cu tovarășul arată spre șofer să meargă în ajutorul autofrezei. Vine, dar nu mai devreme de mîine dimineață; noaptea se lucrează greu. Vlad bombăne ceva și iese. În drum spre centru, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numai între maluri. Nu-s nici parazăpezi peste tot. Iar ăsta! exclamă șeful, arătînd prin ușa de sticlă. Bună ziua! salută Vlad intrînd. Aș vrea să știu dacă a sosit... Cursa rapidă! exclamă șeful autogării, ridicînd brațele spre cer. Înnebunesc, domnule, înnebunesc! Vine, sigur că vine. Chiar discutam cu tovarășul arată spre șofer să meargă în ajutorul autofrezei. Vine, dar nu mai devreme de mîine dimineață; noaptea se lucrează greu. Vlad bombăne ceva și iese. În drum spre centru, îl oprește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Săteanu. Dacă mă spune? Am de crescut un copil... Copil! Că parcă ai fi singurul... Ba cred că altul mai tîmpit ca mine, care să-și lase soția în ultima lună, ultimele zile și să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o străbați? întreabă profesorul. Cugetînd, să înnebunești mai tare? A, nu răspunde Lazăr. Jucînd pocher, evident. Dar mai tîrziu, cînd adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lase soția în ultima lună, ultimele zile și să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o străbați? întreabă profesorul. Cugetînd, să înnebunești mai tare? A, nu răspunde Lazăr. Jucînd pocher, evident. Dar mai tîrziu, cînd adorm toți, să nu ne toarne careva. Vlad bate din nou, cu mai multă putere, făcînd să răsune culoarul lung. Da, intră! strigă Mihai fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o vîna pe maică-sa, care, sistematic, n-a făcut decît să mă umilească prin zîmbetu-i provocator, ironic, batjocoritor! Pînă și azi, venind la mine, m-a umilit..., afară doar hm!, cred că sînt, totuși, un parșiv afară de clipele cînd, înnebunind-o, am împins-o la a-și manifesta dorințele refulate, păstrate în subconștient. Ce s-ar fi întîmplat oare dacă o iubeam?" La ce te gîndești, Mihai? Trebuie să te fi rănit adînc răspunde el senin. Speram că nu observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-l las fără programe?! Dar... tărăgănează Lazăr vorbele, turnînd încă un strop de whisky -, dacă totuși insistați... Sigur că insist! lovește profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges d'antan ? oftează Lazăr, desfăcînd larg brațele, privind tavanul. Și-avea niște coapse lungi și-o gură senzuală, dar nu vulgară, ci așa, de mare doamnă; rostea vorbele cu oarecare voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e încă un copil. Îi ajunge durerea de-a nu fi avut mamă adevărată. Iar dacă totuși află, negați. Cu vehemență! Duceți-o s-o vadă pe Aglaia; se va convinge singură că-i din neamul Sătenilor. Of, m-ai înnebunit cu Aglaia asta! face un gest violent Săteanu. De fapt, rămîne el cu privirea rătăcită ar fi timpul să mă întorc. Mai vine ăla prin sat, pe la prăvălie? Cine?! tresare Mihai. Tînărul acela... Hm! N-a uitat. Dar cînd o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu de braț, tocmai cînd acesta se pregătește să se culce la loc, după ce a făcut injecția lui Dorin și i-a dat pastilele. Dezbracă-te! îi șoptește. Ce-i, ce te-a apucat!? se miră doctorul. Nu știu, dar înnebunesc dacă mai stau. Am început deja să tremur. Urgent! Simt că trebuie să plec, hai, dezbracă-te! Radu înțelege despre ce-i vorba și merge în bucătărie, urmat de Lazăr, unde își schimbă reciproc hainele. Vezi că schiul stîng trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria Bujoreanu știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care o ceartă mereu. Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna și trage în direcția ușii. Bărbate, ai dreptate, se întîmplă ceva! se sperie țăranca, sărind în picioare, strîngîndu-și sumanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că te-ai dus ieri acasă cam verde la față. Nu mi-ai spus nimic... Acesta era un reproș. — Sper că nu e nimic grav? — Nu, nimic grav, absolut nimic. (Am o pizdă în spatele genunchiului.) Mă simt bine. Cred că înnebunesc.) Mă pregătesc să vin. Ce poate să facă un bărbat în afară de muncă? — Ce bine! Mă bucur să aud asta. Voiam să vorbesc puțin cu tine. Nimic important, doar o mică discuție. Cât de mică era discuția asta? se întrebase Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dar ți-am dăruit și tacâmurile de argint, dragul meu, le-ai uitat? Ia-le!”. Râsul morțiitc "Râsul mor]ii" Televiziunile insistă minute în șir pe cadavre desfigurate, sânge, membre smulse, oameni cu tuburi în nas, pe patul spitalului, fețe înnebunite de durere. Reporterii care fac asta pot fi numiți ciocli și acuzați de cinism, ba chiar de cruzime. Noile reglementări ale CNA, menite să stopeze avalanșa de imagini furate suferinței și morții, sunt corecte și bine venite. Rămâne însă întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
au împiedicat arestarea și judecarea unui ins acuzat de una dintre cele mai respingătoare infracțiuni: abuzul sexual asupra minorilor. Motivul, invocat desigur cu aere de mare politică, în discuțiile dintre marii noștri oameni de stat, va fi fost: „Ce, ați înnebunit? Vreți să ni-i punem în cap pe americani, acuma, când bate Praga la ușă? Ne stricăm cu Washingtonul pentru niște odrasle de moldovence nespălate? Ce, le-a omorât? Le dădea și prăjituri...”. Iată însă că Washingtonul nici vorbă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]