1,013 matches
-
acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem mâneca cămeșii, că n-o putem scoate altfel. Uite că are ceva la umăr... Îi legat cu niște cârpe”. Când au desfăcut cârpele, s-au îngrozit! Totul era umflat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
năucitoare. Se obișnuise repede și cu semnalele care Îi indicau apropierea unei patrule sau urgența de a realiza un portret. În colțul uliței care Începea nu departe de Ak Sarai și cobora spre port se afla un bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu Îndrăzni să-și ducă speranța până la capăt. „Cine ești ?!... ” Coloră cu alb strălucitor perlele de pe sabia Cuceritorilor, pe care tânărul o avea acum la centură, schiță repede peisajul din spatele necunoscutului, umbra unei clădiri, catargele corabiei, frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul păru că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra În curtea palatului! porunci tânărul conducător, În limba mongolă. Trimișilor sultanului li se permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe. Nimic nu ieșea la suprafața evenimentelor, care curgeau fără greș spre ocuparea țării. Nu mai exista nici o armată, nu mai exista nici un voievod, nu existau decât niște ziduri Înnegrite de pulbere și de foc și, În jurul lor, o mare de cenușă. Și totuși, ceva se Întâmplase. Ceva de o importanță covârșitoare. Cetatea Sucevei nu căzuse. După mai bine de două săptămâni de asediu, după lupte crâncene la porți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
după mai bine de o lună și jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu cuțitul întins. — E o idee grozavă, știi și tu. Nu trebuie să te temi. Cu mâinile duse involuntar la scrot, Pran se dă înapoi până când se lovește de peretele jos al parapetului. Khwaja-sara șonticăie înspre el cu ochii săi înnegriți de kohl, străpungându-l de pe chipul bătrân, înroșit de fard. Încă tremurând de atâta agitație, face un efort să se calmeze, apoi își dă pe spate părul lung și flutură din mână devenind o ea, după care tușește și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bank, acum o ruină. Aici s-au petrecut lucruri teribile. Orori. Locul își păstrează propriile amintiri chiar la suprafață, amintiri despre mobilierul masiv al băncii, scos în stradă și incendiat. Imaginea domnului Thompson, directorul, a feței sale cuprinsă de flăcări, înnegrindu-se pe lozincile scandate de mulțime. Pran merge pe stradă, iar oamenii se opresc să-l privească. De două săptămâni, sahibii au intrat în oraș numai cu patrule militare. Femeile și copiii lor se află la Fortul Gobind Garh. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la biserica din junglă. De fapt, după cum îi explică el cu multă blândețe, misiunea lui acolo se cam sfârșise. Un altul avea acum rolul să țină mințile sălbaticilor întoarse spre Dumnezeu. Menirea îl chema în altă direcție. Privind peste acoperișurile înnegrite de funingine de la King’s Cross la orizontul londonez marcat de ceața verzuie, Andrew își alcătuise în minte imaginea altui oraș și mai întunecat. Printre cartierele sărace ale Bombayului, alte suflete căutau cuvântul Domnului, suflete care nu aveau nimic, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încep să cânte barcarole, care-l deranjează pe controlor și-i amenință să le noteze numele. De la gară, iau un taxi până la East End, unde observă cum blocurile de pe Marylebone Road și Regent's Park se schimbă în locuințele ieftine, înnegrite de funingine, din Islington. Treptat, casele devin tot mai mici, străzile mai înguste, până se trezesc în Whitechapel, cartierul evreiesc. De partea cealaltă a spitalului, pe Mile End Road, s-au adunat câteva sute de oameni. Steagurile încadrează o plaftormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palatelor au stat goale și miros a mucegai. Atacate fără cruțare decenii la rând de vânturi și ploi, exterioarele par să se estompeze în peisaj. Culoarea originală era nisipiul. Acum este cafeniul și verdele. Înăuntru, mucegaiul acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid cu scârțâit de lemn și metal. Închizătorile ruginite ale ferestrelor se rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Fărocoastă, alta pentru bibliotecară. Noul președinte n-a fost ales totuși Nică Grigoraș, ci un gospodar care iscălise cererea în ajun, scos pe brînci de sub patul unde ședea ascuns. Cu zgîrciurile sfîrîind, pasărea arse; în flacăra orbitoare oasele ei se înnegriră apoi albiră, crăpînd răsunător. Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul scurt mînca. M-a izbit expresia lui absorbită de actul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la drum, se afla tocmai În fundul curții năpădite de nuci bătrâni și abia se zărea printre rugii de zmeură crescuți anapoda. Dacă te uitai cu băgare de seamă, căsoiul părea că rânjește, așa cum i se strâmbase streașina acoperișului Înverzit și Înnegrit de mușchi. Orășeanul nu știa ori nu lua În seamă cele ce se șopteau: casa era un sălaș al Morții. Nimeni nu era Îndreptățit să-i tulbure odihna. Podul, În loc de porumbei, adăpostea cuiburi de cucuvăi. Și știau până și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Copiii știau bine acea culoare a morții. Ieșiseră cu toții din clasă, În ciuda țipetelor profesorilor, când camionul unuia care Încărca butelii pe sub mână călcase pe cap un motociclist. Totul se Întâmplase chiar În fața școlii. Când ajunseseră ei, sângele Începuse să se Înnegrească. Mulți dintre ei nu dormiseră nopți Întregi căci, de cum Închideau ochii, li se ivea sub pleoape chipul strivit al mortului și dâra pe care creierii o făcuseră, Împreună cu o bucată de țeastă cu păr negru pe ea, când țâșniseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potrivească oglinda, după care izbucnise: „Ce pot să mă fac eu singur, numai cu doi boi lângă mine? N-avem lumină, ne trebuie cel puțin o sută de wați! Cum să te descurci cu becu-ăla chiomparliu, care mai e și Înnegrit de căcați de muște? Baroane, dă fuga și adu niște lumânări! Da’ repede, că le e frig la mormoloci și-o să-i găsim pe toți cu burta-n sus!”. Gazda se ferise să-i Întoarcă vorba și adusese niște lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Bâjbâi Îndelung pe la ușile zecilor de pavilioane răspândite printre copacii nesfârșitului parc. Găsi, totuși, după ce Îi Întrebase pe mulți oameni Întâlniți pe aleile asfaltate, salonul În care zăcea, cu privirile goale spre tavanul Înalt din care atârnau fire de păianjen Înnegrite de praf, pe acea nevastă a sa pe care el o luase cu acte. Se așeză lângă ea pe marginea patului și Începu să-i vorbească liniștit, cu o voce nici tare, dar nici șoptită, să-i povestească despre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse el În casa mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La vremea când toate unitățile din avangardă ajunseră pe poziții, era aproape dimineață, iar conturul prelung al Râului Yodo începea să devină vizibil. Dintr-o dată, dinspre Tennozan, se auziră ecourile unor împușcături violente. Soarele încă nu răsărise, iar norii erau înnegriți de o ceață deasă. Era ziua a treisprezecea din Luna a Șasea, la o oră atât de matinală, încât pe drumul spre Yamazaki încă nu se auzea nici măcar un nechezat de cal. Privind din tabăra principală a lui Mitsuhide de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Eu caut doar răspunsuri. Îmi zângănesc neobositele metanii, cu un zgomot asurzitor care se sparge în liniștea sacră a capelei. Oamenii își descoperă pentru o clipă fețele, mă privesc sfidător. O astfel de liniște nu trebuie tulburată de un mănunchi înnegrit de metanii, par să-mi reproșeze privirile lor fixe. „Uneori zgomotul e mai benefic decât tăcerea”, gândesc. Nu știai că azi ne pictăm unii altora picioarele cu păcate, pentru a le spăla apoi, urmând porunca Mântuitorului? Dar nu te-am
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din nou eu, cu vechile mele gânduri și temeri, cu noua mea victorie. Nu știu câți oameni veniseră să mă felicite. Prima fusese Angela, părând extrem de mândră, apoi Maria, care plângea Încontinuu de emoție. I-am zis să se oprească Înainte săși Înnegrească obrajii din cauza machiajului, dar ea plângea și mai tare. Numai o oglindă o făcu să se stăpânească. Adi, care o Însoțise, mă sărută pe obraji și Îmi spuse de vreo zece ori cât de grozavă am fost, părând sincer impresionat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
frenezie. Doar nu voia să spună...! Nu voia să lase să se subînțeleagă...! Că John Joe era...? —Poponar. —Sau „homosexual“. E un termen cu care se poate să fii mai familiarizat, a spus ea însuflețită. Fața lui John Joe se înnegrise. Dar privindu-i gura căscată de uimire, am descoperit că pe chipul lui nu apăruse nici o urmă din furie. î„Pe cine faci tu fetiță? Doar fiindcă ești o soră codoașă și bătrână, care n-a văzut niciodată un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
detergentul, nici cine îți dă Kent și pentru ce anume. Nu te întreb, pentru că știu. Oho, oho... prea dai drumul la gunoaie, urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și pusese capul ăla în trei părți, deasupra. — Care cap, care trei părți? — Emblema tricefală. Nu-i ajungea crucea, trebuia și emblema tricefală. Asta l-a trădat... Dar tata n-a spus nimănui. Se temea, prea începuseră toate să se înnegrească în jur... Sub o aparentă liniștire, da. Părea o acalmie, un început de speranță, tocmai când uiți să te mai aperi. D-asta era tata speriat, de calmul aparent. Sub masti fierbea primejdia veche veche, știi ’mneata. Că unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru caracterul rațional și direct, îi trimite lui Mao o scrisoare personală în care-i raportează rezultatul anchetei sale private - datele șocante privind eșecul Comunei Poporului - fructul Marelui Salt Înainte. Mao fumează. Pachete întregi pe zi. Dinții i s-au înnegrit și degetele i-au îngălbenit de la tutun. Ascultă ceea ce au ceilalți de spus și nu dă nici un răspuns. Țigara se plimbă dintre buzele lui la scrumieră. Când și când dă din cap, se forțează să zâmbească, dă mâna cu vorbitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de multe-mi spun ele! Ascultă-le și tu! Zadarnic te ascunzi și te risipești pe toate cărările. Zadarnic îți asmuți vântul șiret, ca un paj trecut de prima tinerețe, prin toate cotloanele sufletului, amăgitoare minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
un lapsus, de aceea În drum spre catedră Îți repeți poezia În șoaptă, dar există oare În viață ceva mai greu de făcut decât drumul pe care singur ți l-ai ales prin ceață și Întuneric? Pe podeaua de scânduri Înnegrite de motorină dintre cele două șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]