1,060 matches
-
cad, desfrunzirea pomului având loc înainte de vreme. Lăstarii tineri parazitați se veștejesc, prezintă crăpături în scoarță, iar în dreptul acestor răni alungite se formează lichidul bacterian de culoare gălbuie negricioasă, foarte abundent pe timp umed. Pe timp secetos, lăstarii atacați se înnegresc și se usucă. Pot fi atacate și ramurile schelet și chiar trunchiurile pomilor tineri în pepinieră, acestea prezentând crăpături profunde ale scoarței și uneori ale lemnului, în care se găsește lichidul bacterian. Pe timp uscat, ramurile și trunchiurile atacate se
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
și se usucă. Pot fi atacate și ramurile schelet și chiar trunchiurile pomilor tineri în pepinieră, acestea prezentând crăpături profunde ale scoarței și uneori ale lemnului, în care se găsește lichidul bacterian. Pe timp uscat, ramurile și trunchiurile atacate se înnegresc, boala luând aspect de "arsură". Lăstarii tineri sunt cel mai puternic atacați (fig. 178). Transmitere-răspândire. În perioada de vegetație, bacteria este dusă de insecte cât și de picăturile de apă de ploaie sau rouă, care întind lichidul cu bacterii ce
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
cu luna mai. Ciuperca formează pâsle miceliene albicioase, prăfoase care înconjură lăstarii pe porțiuni mai mari sau mai mici și împiedică diferențierea mugurilor de rod pentru anul următor. Atacul pe fructe este asemănător cu cel de pe lăstari. Fructele tinere se înnegresc și se zbârcesc; fructele mai evoluate prezintă pete pâsloase albicioase, apoi cenușii-brunii, în dreptul cărora țesuturile se necrozează și întreg fructul este cuprins de un putregai uscat sau umed (în funcție de umiditatea atmosferică). În timpul verii (iulie-august), pâslele miceliene albicioase și capătă o
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
pe frunzele bazale care în scurt timp se brunifică. Arsura zonelor afectate duce la deformarea frunzei, iar dacă este o atmosferă umedă apare putregaiul umed. Simptomele tulpinale apar mai târziu sub formă de răni în zona nodurilor, zonă ce se înnegrește și se extinde spre butonii florali. Pe frunzele de mușcată bacteria produce pete de 5-10 mm, cu aspect umed și culoare brună negricioasă. În atmosferă uscată, țesuturile atacate se brunifică, în timp ce în atmosferă umedă, apare putregaiul umed. Când boala se
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
pentru atâtea pierderi, pentru atâtea ruine, nu poate pune stăpânire pe mine. Ascunse, dosite, micile, bătrânele Biserici ale Bucureștiului continuă să trăiască. Este mai multă speranță în ele decât în zidurile administrației roșii. Frescele pot să pălească, icoanele să se înnegrească, crucile să se prăvale în zăpadă sau în noroi. Bisericile au apucat și alte vremuri de restriște și au triumfat asupra silniciilor istorice, un duh dătător de viață veșnică. Spre acest izvor de viață ascuns uneori după pietre vin credincioșii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ridicată la rang de vârstă de aur prin excelență. Această punere în contrast a contribuit, în mod firesc, la a face și mai sumbru tabloul trecutului evreiesc. Ulterior, iudaismul reformat și sionismul, căutând să se demarcheze de iudaismul medieval, au înnegrit și mai mult acest tablou, punând pe seama lui toată povara suferinței evreiești. În euforia lor, susținătorii franco-iudaismului, evrei cetățeni și destul de bine integrați, se prefac a nu vedea ce suportau încă alții, în alte zone ale Europei. 1881-1882: sunt și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
însăși, împreună cu casa ei, o imagine a Rusiei aflate în declin. Matriona este istovită de boală și are ochii tulburi; la rândul ei, casa "fusese construită demult și temeinic", dar acum "surcelele cădeau, poarta și bârnele gardului, cândva zdravene, se înnegriseră de vreme și începuseră să se rărească"197, oglinda încețoșată din cameră nu mai poate reflecta imaginile în realitatea sau adevărul lor. În căutarea unei localități în care să se stabilească după sfârșitul perioadei de deportare, Ignatici vizitează mai multe
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
orez, cu scene... Priviți în zare... Le vedeți? Ochii mei însă fug prin această extraordinară grămadă de lucruri de valoare. Fiecare obiect a bucurat un om, o familie. A fost cumpărat cu efort. Un sfeșnic din argint masiv s-a înnegrit și-și ascunde splendoarea privirilor piraților. Un ceas de buzunar din aur, gravat cu numele primului posesor. Și data, 12 noviembrie 1923. Lanțul este greu și lung. Asta este o tapiserie, cu pietre prețioase, de mare valoare. Sînt fascinat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gri-cenușii, urme de gloanțe din al doilea război. Balcoanele, cu tencuielile căzute, te dispun la visare. Acoperișul a ruginit, hornurile sînt ca vai de capul lor. Scările sînt ciobite și mîncate de timp și intemperii. Ușile din stejar s-au înnegrit, dar sînt încă funcționale. Clanțe vechi și broaște confecționate de artizani, de mult apuși. Întîrzii pe dinafara casei, iscoditor și visător. O bancă sub un nuc își țipă vîrsta matusalemică. Se mai poate sta pe ea. O fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu mustăcioară și baston, o fi fost vreun filfizon? Ce plecăciune, dom'le, la nouăzeci de grade! Sărută afectat mînuța care i se întinde. O boltă din viță de vie, cu struguri din abundență, te însoțește spre nuc, spre banca înnegrită de timpuri, acolo unde văd scene generate de fantezii și visuri... Poftiți în casă, Excelență, ce onoare... Vă rog, să lăsăm formalismele... Sigur, cum doriți. Dar mă bucur enorm că... Sîntem prieteni vechi, domnule avocat, între noi s-a topit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
buruieni. Din perioada etruscă, îmi răspunde plat arheologul. Care va să zică de atunci există și acum îl mănîncă buruienile. Gîndul mă duce la noi și înțeleg de ce păstram cu gelozie și fotografiile vechi și o rîșniță de la bunicu și un taburet mai înnegrit de timp. La noi pămîntul înghite tot și rar mai scoatem ceva de la el. Vreun bănuț sau vreun cuțit de silex. Din înaltul colinei se vede cum Tibrul șerpuiește într-o uriașă și strînsă sinusoidă, dorind parcă să strîngă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
omorît pe neamț?! Știu și eu? Chiar dacă v-am sugerat o pistă, nu mă puneți martor. Nepătrunse sînt căile Domnului! Două sute de dolari Pedro primise un tricou galben pe spatele căruia scria "sex". De obicei, el purta un maiou vechi, înnegrit de vreme și sudoare. Soția lui îl spăla seara și Pedro îl îmbrăca dimineața. Uneori, îl spăla și el în cursul zilei și îl îmbrăca ud. Pentru că ud de sudoare era mai tot timpul cît muncea la un mare hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dintr-un tub scoate o cremă incoloră și o întinde pe micuța iguană. Apoi apucă o perie de ghete și începe a uniformiza crema cu metodă. Cu grijă și peste tot. Chiar și prin semiîntunericul acela, observ că iguana se înnegrește binișor. O fi umezeală, îmi zic nepăsător. Venim cu obiectul lustruit de mama focului la lumină și strig: Ai făcut-o neagră... Bătrînul intră în panică, aduce peria și abia atunci observă că luase peria utilizată la crema neagră, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e vorba de cantitate, ci de semnul care devine criteriu în ochii mediologului. Nu întrebăm ce energie se investește în tipar, ci care este forța dezvoltată de acesta. Cu care dinamică rezonează? Problema nu e de a ști dacă oamenii înnegresc mai mult sau mai puțin hîrtia, ci dacă și cum aceste operații individuale pot deveni operații sociale. Sau dacă performanța a spune/a face, verb/trup, semn/eveniment se poate efectua cu aceleași costuri și în aceleași condiții. Condiția de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lui Proudhon și Mizeria filosofiei a lui Marx, polemica arbitrată de comunitatea filosofică nu s-a întors în avantajul simpaticului autodidact. Recitiți cărțile lor una după alta și veți aprecia singuri. Lăsînd gluma la o parte, Marx și Engels au înnegrit hîrtia la răscrucea a două epoci tehnice: epoca mașinilor de tip mecanic (ușurare a efortului pentru sistemul muscular uman) și cea a mașinilor energetice (rețeaua forțelor naturale). Socialismul de stat s-a dezvoltat la o a doua joncțiune cea care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de consumare a boabelor de porumb: fierte în ceaun ori coapte pe plită. Am folosit, alternativ, ambele metode. Mama punea boabele pe plită și cu ajutorul lingurii de lemn le întorcea permanent să nu se ardă. Unele se rumeneau, altele se înnegreau, iar mama le trăgea la marginea plitei , le lua ușor cu lingura de lemn punându-le într-o farfurie pe care o punea în mijlocul mesei. Apoi, lua puțină sare cu vârful degetelor presărând-o peste boabe și amestecându-le cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lentă, amintindu-mi de "ceasurile care curg" al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată, înnegrită de vreme) țopăie două veverițe roșcate, fericite. Se spune că veverițele sunt singurele mamifere fără colesterol, dar asta nu are nici o legătură cu fericirea. * Leneșă, cade o frunză. Nu-i semn de toamnă, este o frunză uscată, bolnavă. Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aruncat în apă" chiar din primele zile, fără "lecții de înot și colac de salvare". După tipicul materialelor documentare puse la dispoziție, am început și eu să redactez "note, adrese și telegrame către ambasade și instituții". Majoritatea mi se întorceau înnegrite de pixul șefului de serviciu și corectate, ulterior, de pixul directorului adjunct care, practic, readucea textul la varianta inițială concepută de mine. Într-o pauză de prânz, la o ciorbă de burtă servită la o bodegă de lângă Minister fiind inițiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ca pășune, pentru creșterea animalelor, a scos chibriturile și a dat foc pădurii. Era un spectacol de coșmar, cu mii și mii de arbori carbonizați, în întregime, pe trei sferturi, pe jumătate, crengi atârnând neputincioase și parcă și cerul se înnegrise de la atâta cărbune! Ideea a fost una criminală și ilogică, fiindcă din cauza umezelii din zonă copacii nu au ars complet și pentru extragerea trunchiurilor carbonizate și a rădăcinilor ar fi trebuit fonduri uriașe, în final proprietarul lăsându-se păgubaș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu se adună în jurul unui om aflat la necaz, ci se îndepărtează și râd de la distanță. Ai ieșit vreodată pe poarta din spate a grădinii? Scrisoarea 6 Am găsit în schimb grădina unui moșuleț italian. Mic, agil și uscat. Mâini înnegrite de soarele celor 80 de ani, ochi vicleni. 80 de ani! Primul loc de muncă. Locul unde am ajuns în prima seară. Loc de muncă dorit, râvnit, căutat. Asigurări de bine. Pretențiile erau mici, puțin menaj, puțină bucătărie. Nu simțeam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și pe aspi rator. Era mulțumit doar dacă mă vedea alături și era inutil să-i explic că mai trebuie și să mâncăm și că pentru asta cineva trebuie să gătească. După ce mă chema de 30 de ori, după ce mă înnegream de nervi, începea să-și ceară iertare. Faza a doua dura cel puțin o oră. Aceleași cuvinte. Aceleași explicații. Trebuia să-l conving că nu sunt supărată, că-mi este foarte drag, că suntem prieteni, altfel nu mai termina niciodată
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
această probă: să-njugi la același plug grumazurile a doi tauri feroce. Taurii, ce erau ai lui Marte, nu înspăimântau numai prin coarnele fioroase; suflarea lor teribilă era de foc, aveau copite de bronz și împroșcau bronz fierbinte pe nările înnegrite de flacări. Ți s-a cerut apoi să semeni pe câmp, cu mână de moarte, acei dinți de zmei care trebuiau să dea viață unei mulțimi de războinici ce te-ar fi asaltat cu armele răsărite din brazdă odată cu ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sacru Istros. Iată-mă din nou bolnav. Mi-e rușine să ies și nu mai am curajul să-i întâlnesc pe acești oameni pe drum, să-i salut. Am redevenit pentru ei „romanul”, ocupantul. Interdicție Un șir de furnici a înnegrit poteca din curtea mea, lungindu-se până la ușa casei. Am vrut să le strivesc cu talpa, însă Aia m-a oprit cu un gest hotărât. „Nu trebuie să ucizi nici o ființă vie!” Repetitio „E o impietate să ucizi animalele ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
La primele lovituri am simțit dureri. După ulterioarele lovituri n-am mai simțit nimic. Însă a doua zi, dus fiind la baie cu un alt deținut, acesta a rămas uimit de mine declarându-mi că tot spatele meu era vânăt, înnegrit de atâtea lovituri. În timpul nopților mă obligau să dorm cu fața la intervalul dintre paturi pentru ca prin vizeta ușii de la celulă cu o lanternă puternică să reflecteze asupra feței mele ca să mă tulbure și noaptea în somn. Mai mult de 6 luni
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
adăpostindu-se prin păduri, hrănindu se cu rădăcini și coajă de copac. Nu Îndrăznea să iasă la drumul mare sau prin sate. De altfel, acestea nici nu mai existau. Ici și colo, se vedea pe câte o colină fum care Înnegrea cerul. Acolo fusese vreo așezare omenească. Apoi, Într-un Înserat, ajunsese În satul lui. Aproape tot jarul se stinsese. Mai fumega pe alocuri câte un stog de fân. Pământul era cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea cu visul lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]