1,089 matches
-
pentru descriere sufocă prin masa detaliilor exagerate în mod deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare cum este, de exemplu, epitaful. De altfel, servituțile vieții de curtean cu care Venantius trebuise să se obișnuiască în aspra și semibarbara societate francă l-au constrâns să producă o serie aproape neîntreruptă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culturale, lingvistice, disciplinare și chiar politice, a căror gestionare este delicată. Interviurile au relevat două evaluări ale efectelor pe care le produc aceste instituții asupra ansamblului spațiului academic național: una este de natură «intervenționista» (consideră universitatea tradițională incapabilă să se Înnoiască singură și sugerează lărgirea acestui model de gestionare a «excelentei»), cealaltă este de natură «protecționista» (condamnă concurență neloială făcută Învățământului superior național public, amenințat de privatizare). Cealaltă diferență semnificativă este rolul pe care l-a putut juca În constituirea acestor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
atitudinea care constă în a proiecta stările de conștiință subiective asupra unui obiect exterior și a le atribui acestuia”, o manifestare a afinității spiritului pentru spirit, grație căreia există înțelegere, comunicare, societate, cultură. Este un termen mai aplicat, menit să înnoiască conceptul de „intropatie”, „baza psihologică a oricărei contemplări a frumosului”, ambele fiind componente ale imaginativului, care conduc la „activitatea constructivă a fantasiei”. Altă treaptă a evadării din real e cea a „contemplării transcendenței”, prin care se poate ajunge la intuirea
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
întotdeauna prin filtrul literaturii, pe care Sidonius o stăpînește cu o precizie de-a dreptul scolastică. El încearcă să folosească toate subtilitățile formale pe care i le poate oferi studiul textelor din trecut. Prin stilul rafinat și elegant vrea să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc al artificiilor. Potrivit unei informații a cărei interpretare este incertă, Sidonius ar fi revăzut și o traducere latină, deja existentă, a Vieții lui Apollonios din Tyana, scrisă de Filostrat. Bibliografie. Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru descriere sufocă prin masa detaliilor exagerate în mod deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „Puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare, de exemplu epitaful. De altfel, necesitățile vieții de curtean, la care Venantius trebuise să se adapteze în aspra și semibarbara societate francă, l-au constrîns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întretăieri de curente ideologice, dar și din punctul de vedere al efortului de diferențiere față de ce a fost înainte, diferențiere de material de inspirație în sensul evoluției preocupărilor momentului istoric, și de expresie în sensul capacității limbii de a se înnoi prin imagine și armonie”. Apărea acum un element nou, diferențierea, de o mai clară relevanță estetică, deși era implicat în ideea de adaptare în măsura în care și adaptarea conferea, în ultimă instanță, originalitate. Oricum, în această accepție, s. își realizează finalitatea cea
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
o au împodobit denlăuntru și denafară [...]. Așijderea făcu o pristaniște în Ascalon, la mare, să fie de corăbiiari, și o corabie mare și alta mică[...] iar lavra Sfântului Athanasie, toată biserica cea mare, cu altariul și cu tinzile, le-au înnoit și au împreunat plumbul cel vechiu cu altul nou și au acoperit de iznoavă [...] Iar lavra Iverului a lui Sveti Evtimie făcătorul de minuni, pre sus pre ziduri au adus apa cu urloaie ca de 2 mile dă loc de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și în Machedoniia, mănăstirea ce să chiamă Cusniță, o au miluit. Iar în măgura Cathescu, care se chiamă Cucenia, multe lucruri au făcut. Și alte biserici de acolo toate [...]”. Zidurile („den temelie”sau refaceri) milosteniile, înzestrările, donațiile, subsidiile consistente anuale (înnoite de Domnii în succesiune) asigurau includerea în pomelnic. Adică instalarea în eternitate. Dăruind un sat Mănăstirii Govora, Vlad Vodă Călugărul arată că face acest lucru pentru pomenirea părinților săi, a sa și a „adormitului fiu al domniei mele mele, Io
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i Fundățenii, i Bercenii, i parte din moșia Stroiești. Io Neagoe Voevod: au dat Aninoasa și au zugrăvit biserica, și moșia Viforita. Io Mihnea Voevod, Io Alion Voevod: au dat vinăriciul de la Solomon [ = Glodeni]. Io Alexandru Voevod sin Mihnii Voevod: înnoi hrisoavele. Io Mihai Voevod, cel Viteaz 61. în mai toate aceste pomelnice, unele „personalizate” - cum sunt cele identificate de Nicolae Iorga la Mănăstirea Mărgineni: al Saftei Stolniceasa (prima nevastă a stolnicului Constantin Cantacuzino), al Margăi Spătărescu (soția spătarului Mihai Cantacuzino
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dar trupul pur prin astfel de abluții Care, libere, te pot păzi de necurate poluții. XIX Nu neglija băitul, cum prea mulți o fac, Căci astfel de multe boli te poți păzi; Uneori, o baie caldă puterea ți-o poate Înnoi; Dar de cea rece ai grijă să te asiguri din plin. Orientalii, bătrâni și tineri, urmează această conduită, Nici nu evită apa, chiar de-ar fi rece; Totuși, boli ca ticăloasa gută și piatra, La indieni și perși arar se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura‐se‐vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‐le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la Fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu‐l lua de la mine. Dă‐ mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța‐voi pe cei fărădelege
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
mondial: sămănătorismul și poporanismul. Continuând orientarea spre specificul național, preluând unii colaboratori ai revistelor ce o susținuseră, „Gândirea” (1921-1944) accentuează din prima etapă - și în curând absolutizează - prin codirectorul (apoi directorul unic) Nichifor Crainic componenta sămănătoristă, nu fără a-i înnoi conținutul și a-i da un sens mult mai precis. De aceea și înlocuiește vocabula „sămănătorism” cu t. (numit mai târziu și gândirism), care - afirmă el, în articolul-manifest Sensul tradiției din numărul 1-3/1929 - „voiește”, întocmai ca sămănătorismul, „o cultură
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
unice” devenea ridicol. Cognitivismul, care, de pe poziții scientiste, nutrea o „poziție imperială”, s-a pomenit brusc izolat într-o „provincie oarecare” a problematicii curriculare. În 1979, Eisner și-a finalizat ostracizarea, apoi a readus din exil persoane nobile pentru a înnoi cetatea. Lucrarea The Educational Imagination 44 a clarificat poziția originală a lui Eisner. În acest volum, el a propus și două concepte noi care s-au dovedit ulterior „devastatoare” pentru gândirea curriculară modernă: „criticismul” și connaisseurship („cunoaștere avizată”, „cunoaștere subtilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că istoria vieții de zi cu zi a integrat, acum, noi domenii care, până atunci, îi fuseseră interzise sau - precum sexualitatea - nu depășiseră stadiul extrem de superficial (am văzut) al descrierii (în cazul amintit, cel al fertilității cuplurilor). Ea și-a înnoit simțitor și instrumentarul de lucru, apelând la împrumuturi conceptuale și metodologice chiar din sfera disciplinelor ale căror surse începeau a fi exploatate pe scară largă (demografia, dreptul, economia ș.a.m.d.). În acest mod, istoria vieții cotidiene și-a croit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fost mai pronunțată, din capul locului, acesta fiind orașul unde a înflorit antisemitismul lui A.C. Cuza și totodată leagănul mișcării legionare. Concedierile au continuat de-a lungul anilor, fără să se mai înființeze comisii speciale. Uneori le efectuau senatele universitare (înnoite cu cadre recrutate pe criterii social-politice), alteori erau dictate prin simple decizii ale serviciului de cadre și ale rectoratului. Dar totdeauna hotărârea decisivă o luau comisiile regionale (apoi comitetele județene) de partid, sesizate de organele Securității sau direct de informatori
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de concentrare a expresiei și construcția supravegheată. Vreme de două decenii, de la Viața fără nume la Tratat de oboseală (1999), nu se pot observa schimbări spectaculoase în lirica lui M., care și-a găsit de la început direcția proprie, dar se înnoiește cu discreție și inteligență, experimentând semnificativ, fără să-și trădeze amprenta inițială. În Exerciții de transparență (1983) el își cultivă predispozițiile ca poet al realului surprins în aspectele domestice și înnobilat de ideea armoniei universale prin participarea senzorială la viața
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
medii sociale și al unor realități ale epocii, sub semnul eticismului și al pasiunii pentru adevăr. Studiile de critică și eseistică (în special pe teme de estetică teatrală) publicate de N. în România rămân realizări modeste, în pofida pretențiilor de a înnoi domeniul vizat. Cămașa lui Nessus (1973), de pildă, reunește eseuri de estetică teatrală - mai degrabă de filosofie a artei - fără mare relevanță, formulate alambicat, sufocate de gongorism terminologic și de o sintaxă distorsionată. La curent cu evoluțiile moderne, bunăoară cu
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
a presupozițiilor sale teoretice. Mircea Nedelciu [...] este liderul incontestabil al generației textualiste. Prestigiul lui, într-o generație în care obediența nu este deloc o lege morală, se bazează pe talentul epic ieșit din comun, pe voința și priceperea de a înnoi mijloacele prozei și, nu în ultimul rând, pe inteligența și tactul lui [...]. Este un experimentalist în sensul pe care îl avea termenul în anii ’30 [...]. În termenii Noului Roman, Mircea Nedelciu face în chip deliberat, cu multă știință și, din
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
1970 i se decernează Premiul Internațional pentru Poezie „Etna-Taormina” (Italia), în 1972 e distins cu Premiul Herder, iar în 1973 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate. Având o evoluție poetică uneori surprinzătoare prin puterea de a se înnoi sub impactul evenimentelor, J. se remarcă de la începutul și până la sfârșitul carierei sale artistice prin conștiință civică, reacționând prompt, fie că scrie articol de ziar, fie că face poezie. Obsesia sa fundamentală este uitarea, marele păcat al omului, care face
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
d) tranziția postcomunistă nu este doar contemporană cu tranziția nord-americană și europeană către modernitatea reflexivă, ci și, măcar parțial, convergentă și congruentă cu ea; e) pentru a da seamă de noua tranziție din spațiul modernității, sociologia însăși trebuie să-și înnoiască aparatul conceptual și interpretativ pentru a redeveni o componentă importantă a reflexivității modernității actuale. Abordarea propusă Abordarea teoretică a acestei problematici este una de macrosociologie istorică și microsociologie centrată pe individualizare. Este orientată macrosociologic în măsura în care referința analitică principală este reprezentată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nereflexiv, decât dacă ni s-ar fi tocit complet spiritul critic. Opțiunea mea e clară: sociologia ar trebui să fie coextensivă modernității reflexive. Totuși, nu ar reuși astăzi să fie astfel decât dacă aparatul său conceptual și teoretic s-ar înnoi în mod substanțial. De aceea, voi considera că o astfel de căutare a înnoirii ar trebui să devină opțiunea fundamentală a sociologiei noastre actuale. În urma lecturii acestei cărți, sper să găsiți modul în care autorul însuși s-a străduit să
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
convingător în teatru, exegetul examinează cele peste cincizeci de piese ale acestuia și le reține doar pe cele care l-au impus cu adevărat ca autor dramatic (Înșir-te mărgărite, Cocoșul negru și Meșterul Manole) și prin care el a înnoit teatrul românesc, utilizând substanța mitică autohtonă și făcând apel la tehnicile teatrului european (Maurice Maeterlinck, Edmond Rostand). La locul lor sunt puse numeroase piese facile, precum Ave, Maria!, Napoleon I, Mireasa roșie, Marele duhovnic, Fantoma celei care va veni ș.a.
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
o nobilă speranță. Profesoratul și programatc " Profesoratul și programa" În ceea ce privește programa de învățământ, sunt mult mai multe lucruri de spus. Teologia este ultima dintre disciplinele academice care s-a dovedit pregătită să-și modifice schemele de predare ori să-și înnoiască sursele de inspirație. Metoda actuală de introducere a studentului ortodox în tainele teologiei este tocmai cea mai contraindicată de Părinții Bisericii. În loc să se înceapă cu instrucția ascetică (lectura Scripturii, mai cu seamă a Cărților Sapiențiale și a Psalmilor), pentru ca, abia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să ieși din cadrele legalismului. Nu ar fi decât o biruință a răului să credem că miracolul binelui cotidian nu răscumpără anii răvășiți de acute infidelități. Trecutul nu este definitiv și nici prezentul mai mult ca perfect. Îndârjirea vindicativă nu înnoiește, ci surpă temeliile adevărului. Din pragul înfrângerilor recunoscute trebuie declinat verbul cu cel mai mult viitor: a spera. Presiunea externătc " Presiunea externă" După aceste observații putem spune că, deși tardiv, Biserica Ortodoxă Română are șansa nașterii unei dezbateri interne, reglementată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
transforme contemplația misterului ultim într-un obiect de studiu universitar, Părinții Bisericii au vorbit într-un registru poetic și mistic despre revelația biblică, lăsând loc pentru conversația cu marile voci ale filozofiei. Redescoperirea rădăcinilor patristice ale teologiei Bisericii universale a înnoit așadar perspectiva istorică asupra dialogului dintre rațiune și credință la răscrucea dintre Răsărit și Apus. O contribuție semnificativă în acest sens îi aparține gânditorului grec Christos Yannaras (n. 1935). O criticătc "O critică" Profesor atenian de științe politice, Christos Yannaras
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]