723 matches
-
ca-ntotdeauna” “Ce vrei? Asta știu, asta fac” “ Și acum, cum vă simțiți, vreau să zic după spitalizare?” “Bine, chiar foarte bine. Da’ să știi că, venind încoace, am avut un sentiment așa de..., cum să-ți spun eu? Se-nnoptase, pe lângă mine, treceau ca iureșul câțiva colegi, de fapt, foști colegi, care, fie că nu voiau să mă mai bage-n seamă...” “De ce-ar fi făcut-o?” “Asta mi-am zis și eu, deci, nu mi-a rămas să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care el nici măcar nu înțelegea că o pierduse. Oare se mai poate numi generozitate, dacă n-ai de ales? —Data viitoare faci tu cinste, spuse ea. Haide, hai să mergem acasă. Când ieșiră din Grand Island începuse deja să se înnopteze. La șaisprezece kilometri de oraș, Mark își scoase centura de siguranță. Asta n-ar fi trebuit s-o sperie. Ba dimpotrivă: Mark cel de dinainte nu purta niciodată centură. Și iată-l redevenind normal, având din nou încredere în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răspunde. Arătă cu degetul la o mulțime de oameni de securitate îmbrăcați în negru și zise: — Ce fac ăștia aici? — Stau afară pentru ca petrecerea să fie mai puțin ciudată. Deși aproape goală, galeria vibra de muzică relaxantă, ritmată. Pe cerul înnoptat de dincolo de fereastră, petalele unor crizanteme uriașe cu vîrful înmuiat în roz se desfăceau din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urechi, trecea pe sub bărbie, strângând-o, și se înnoda nevăzut undeva, la ceafă. Căutătura ei era serioasă. Bărbatul arăta obosit. Avea, slavă Domnului, voce fără gând ascuns, voce necăjită, așa că femeia se simți iar la larg cu sufletul. — Unde poate înnopta un om fără bani și fără bagaj? Cumva pe-aici? — Numai dacă vreți să petreceți noaptea cu vreo sfântă, spuse Epiharia fără să se gândească la ceva rău, și-apoi își făcu o cruce iute din pricina gândului spurcat și-și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bucătărie să îi vadă în mansarda fără perdele. Hotărî s-o aștepte în întuneric. „Dar nu va veni. Nu se poate ca totul să se petreacă atât de simplu.“ Îi aprinseseră soba și picoti în căldura surcelelor care scânteiau. Se-nnopta devreme, dar tot mai erau două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi cu corpul întreg, ca într-o hipnoză
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și ape să se facă pe lumea asta și i-a dat numele Ileana Cosinzeana. Într-un fel pe lumea asta și-ntr-un fel pe lumea cealaltă. În pădurea ceea ședea Ileana Cosânzeana. El a bătut la poartă, căci înnoptase tare. Ea l-a primit în casă și l-au întrebat: - Ce vrei, băiete? - Iaca, mama s-a-mbolnăvit și mi-a zis să-i aduc miere de urs. - Na-ți un cal de la mine, zise Ileana Cosânzeana și te du încețișor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ați văzut și pe Panaitescu? ― Da, cred că da. Erau adunați cu toții în hol. ― Vă amintiți poate ora... ― Evident, mă grăbeam la aeroport. Am venit să-mi iau valiza, pe la 6, 30 dimineața... ― Un moment! N-ați dormit acasă? ― Nu. Înnoptasem la o prietenă. O legătură veche... I se păru că descifrează o ezitare pe chipul maiorului. Sîntem oameni în vârstă, liberi, lucrurile nu pun în încurcătură pe nimeni. Vă pot da adresa. ― Nu e cazul, spuse moale Cristescu. ― De ce nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vreodată. Nu știu ce sperați, nu m-ar surprinde nimic din partea dumneavoastră, nici cel mai fantezist proiect, dar în privința asta lucrurile sânt limpezi. ― Dumnezeule! Melania Lupu își rotunji ochii. Am venit în vizită la verișoara mea. Ce găsiți extraordinar? Cel mult, voi înnopta aici. ― De aceea lăsați o cămară întreagă la dispoziția motanului? Nu, stimată doamnă! Aveați de gând să dispăreți împreună cu pânzele, formidabila miză a celor trei crime! Se adresa doar bătrânei părând să facă total abstracție de Vâlcu. Melania Lupu scutură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiecare dată alt loc. Aceasta s-a întâmplat de vreo 5 ori și chiar odată pe timp de noapte am rămas înzăpeziți, după multe ore am reușit să ieșim din nămeți luând-o prin câmp și deal împotmolindu-ne , am înnoptat într-o școlibă părăsită, iar deținutul(călugărul) era în paza câinelui lup 108 care a stat de strajă și nu l-a slăbit nici o clipă din ochi. Tot drumul ne-Așajutat cu deale gurii că eram tare înfometați, acele porții de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși, pentru investigări medicale ni s-a spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși, pentru investigări medicale ni s-a spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am plecat împreună prin oraș să ne plimbăm. Cineva cu câteva zile în urmă îmi dăduse un pont de patru mii de mărci. I-am povestit și lui Florin despre pont. La ora șase dimineața am părăsit locuința unde am înnoptat în acea seară și am plecat spre blocul unde trebuia să dăm lovitura. Când am ajuns în fața blocului am așteptat să plece proprietarea apartamentului respectiv la servici, iar când am văzut că a plecat am mai stat vreo zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nou ploaia, lăsându-se o ceață ușoară. Când codrul a început să se-ntunece, Gundo, arătându-ne un stejar ars, cu patru piroane ruginite bătute în el, a spus: - Cred că suntem aproape de curtea lui Vado; e mai bine să înnoptăm acolo. Ariald a fost de acord. Nu era o curte propriu-zisă, ci mai curând un sat de țărani, având între colibe o singură casă de piatră care ținea loc de han și de cârciumă. Am ajuns acolo pe când bezna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mile, și de vaduri sigure, chiar dacă dificile, cum era cel de pe râul Adige. Am înaintat repede, mirându-ne de cât de mulți zdrențăroși se perindau în grupuri, de bordeluri și de numeroasele cartiere ca vai de capul lor. Am înnoptat la hanul de la Piove, și a doua zi după-amiază am ajuns la Adria. Nu avuseserăm parte de primejdii, drumul era bun, și soarele, blând. Așa că ni s-a părut totul prielnic, până ce în fața noastră s-a ivit orașul. Fusese mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strada Mesè aproape de locul unde ne întâlniserăm și am luat-o pe o străduță îngustă. Pășea încet, greoi, iar eu mă nelinișteam văzând cum cerul se întuneca. El a simțit nevoia să mă asigure: - Nu-ți face griji că se înnoptează, Stiliano. Soarele nu asfințește niciodată pe strada Mesè. Dar să nu te abați de la ea, căci haite de păcătoși abia așteaptă să te prindă-n gheare. Am crezut că mă ironiza. La mănăstirea în care trăia am fost primit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fac nevoile și mi s-a oferit o băutură dulce și tare mirosind a trandafiri. După ce i-am promis lui Garibaldo că aveam să vin să-l văd înainte de plecarea mea, iată-mă în sfârșit pe drumul spre casă. Se înnopta, și am înțeles, aluzia lui Garibaldo la faptul că pe Mesè soarele nu apunea niciodată. Pe strada pe care am ieșit era agățată câte o lampă la fiecare zece pași; pe Mesè, o lampă la cinci pași, pe ambele laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nou apă și că voi putea iar să mă plimb pe mal, să miros fluviul și să-l aud. Și tata părea revigorat la vederea apei și faptul că avea atâtea de făcut îi făcea bine. A hotărât că vom înnopta pe malul celălalt și i-a chemat pe fiii cei mai mari la el ca să le spună ce au de făcut fiecare. Deși apa nu era nicăieri la fel de lată cum fusese la marele fluviu din nord, acesta era mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu. Nu avea pisică. Se Înnoptase; Michel recuperă canarul care tremura de frig și de frică, lipit de peretele de beton. De câteva ori, de obicei când ieșea cu gunoiul, a Întâlnit-o din nou pe redactoare. Ea Înclina din cap, probabil În semn de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
câteva ore pe coridorul cu linoleum pe jos, apoi internul de gardă veni să-i vorbească: Christiane dormea; viața nu-i era În pericol. În duminica următoare, fu operată: i se prelevă măduvă osoasă; Bruno reveni pe la ora șase. Se Înnoptase, o ploaie măruntă și rece cădea peste Sena. Christiane era Întinsă În pat, cu spatele sprijinit pe perne. Surâse văzându-l. Diagnosticul era simplu: necroza vertebrelor coccigiene atinsese un stadiu iremediabil. Ea se aștepta la asta de mai multe luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu vorbe rostite În minte. Krog Îi spune. E mai mare decât orice alt om care a mers pe pământ și Îl Însoțesc pâlcuri-pâlcuri de femei și de bărbați, care Îl apără și Îi ridică sate oriunde se Întâmplă să Înnopteze. El e toiagul și bâta Tatălui din Cer și e os din osul lui și a plecat În lume ca să ne pună pe toți să vorbim. Krog știe multe cuvinte dar e mut, surd și orb. Cu toate astea, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vale. Printre stâncile alb-gălbui se zăreau nenumărate peșteri mai mici sau mai mari, unele dintre ele săpate În bolovani Înalți chiar deasupra apei. Din cele mai multe ieșea fum, iar mirosul de carne friptă ajungea până la noi. - Până una-alta, hai să Înnoptăm la oamenii ăștia. 19. - Te așteptam, Îmi zise Vindecătorul. N-aveai cum să duci vestea tuturor neamurilor fără să nu treci și pe aici. Pfuuuh... Credeam că ești mai bătrân. - Bătrân?! Când era să Îmbătrânesc, că n-au trecut nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care aduceau somnul și ne-am culcat. Ziua Începuse să se micșoreze. Când soarele prinse să coboare, strânserăm casa din piei și ne pregătirăm de plecare. Aban ne scoase de sub stânca scobită și ne urcă până pe culmea unei dune. Se Înnoptase deja. - Ia-te după Leul Adormit, ține Pruncul mereu deasupra creștetului, Îmi mai spuse Aban, și vei ajunge pe tărâmul Dogonilor. Dar dacă veți fi băut jumătate din burțile astea de apă și nu veți vedea capătul deșertului, Întoarceți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urme de pași În pământul umed. - Copii? se miră ea, măsurând urmele. - Coțcarii! Vor să ne sperie, râse Enkim. Am strigat după ei, am chiuit, dar n-am căpătat nici un fel de răspuns. Am mai mers o vreme și am Înnoptat lângă un firicel de apă. Am făcut focul, am Înfulecat câte ceva și ne-am culcat. Nu prea puteam să adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o femeie la alta, nopți de-a rândul, ne zise Kikil. Spre seară, s-a făcut frumos deși dinspre Miazăzi Încă mai bătea un vânticel rece. Eram frânți de oboseală așa că ne-am hotărât să rămânem pe loc și să Înnoptăm În adăpost. Când să aprindem focul, am zărit o funie de fum negru care se ridica, când dreaptă, când zburătăcită de vijelie, de pe cel mai Înalt pisc al munților lăsați În urmă. - Pfuuh, Enkim, Îmi spuse Kikil. - Enkim, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pitici și flori de toate culorile. După o vreme, zărirăm primii copaci Înalți - erau dintre cei ce aveau ace, numai că nu semănau cu brazii de acasă. Spre seară, am intrat Într-o pădure deasă de copaci cu frunze. Am Înnoptat pe malul unui râu rece ca gheața, printre niște tufe cu frunze mari - atât de mari Încât sub fiecare dintre ele se putea adăposti un om În toată firea. A doua zi, am luat-o În jos pe firul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]