1,233 matches
-
al nuvelelor lui I. Al. Brătescu- Voinești, al „momentelor” caragialiene și mai ales amplul studiu despre Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Criticul dă prima analiză temeinică a nuvelei eminesciene și, în pofida unui demers comparativ deficitar ca metodă, el revelează puternicele înrudiri (pe care le crede influențe) cu marea proză romantică germană (Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil de idei
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
românesc” ș.a. Este membru fondator al Societății Române de Haiku, membru asociat la International Haiku Society din Tokyo. S. compune o poezie instalată în tradiție, nostalgică, deseori cu unde satirice. Critica l-a apropiat de Ion Marin Iovescu, după cum există înrudiri și cu Marin Sorescu, în direcția cultivării limbajului regional. De asemenea, el e un producător, în spațiul românesc, de versuri în stil clasic nipon, adoptând formele prozodice haiku, tanka, senryu: „Vară și noapte - / în valul din heleșteu / spărturi de lună
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
de un fond psihologic în esență comun. Prin evoluție istorică, dar și datorită imaginației și expresivității limbii, se marchează atât diferențierile, pe tipuri și variante, cât și analogiile. Plecând de la elementul național, prin lărgirea sferei la vecinătatea balcanică și la înrudirea romanică, până la tipurile miturilor antice sau, prin procedeul invers, de la matca universală către fondul specific românesc, Ș. sistematizează materialul folcloric după scheme tematice. Astfel, legenda Meșterul Manole este studiată în cadrul literaturii balcanice, stabilindu-se, prin analiză, trei tipuri ale credinței
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
oraș. Aceste aspecte se vor reflecta și în starea de sănătate mintală și boală psihică a comunităților sociale de tip rural sau de tip urban. În cazul satului, viața cotidiană este normată de tradiții, de factorii morali, de relațiile de înrudire între membrii comunității umane. Interesele, ca și idealurile sunt comune, iar relațiile sunt bazate pe încredere și ajutorare reciprocă. Totul decurge după modele păstrate prin tradiție, atât în acțiuni, comportamente, cât și în modul de a gândi. Toate acestea fac
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dinamica familiei, pe care o scindează în „familii tradiționale închise” și „familii moderne deschise”. Concomitent se pune în discuție și problema „familiei extinse” sau „lărgită”, definite ca grupul larg de indivizi care au legătură cu familia nucleară prin ereditate, căsătorie, înrudire etc. Schemă pg. 124 - 4/. Situația prezentă Contribuția trecutului Circumstanțele materiale Caracteristicile de grup ale familiei Interacțiunea familiei cu comunitatea socială Este absolut clar că starea de sănătate mintală a membrilor unui grup familial depinde în foarte mare măsură de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acestea sunt constituite după următoarele criterii: tradiție, coeziuni, interese, economie, nivel de aspirații, profesiune, grad de cultură, venit social, mijloace de producție, nivel de autoritate, poziție sau rang social; c) colectivitățile culturale sau grupurile etnice: uniuni familiale sau ginți (prin înrudire), clanuri (totemice), triburi (modelul cultural), popor (modelul socio-cultural), națiune (instituția statală și politică); d) colectivitățile comportamentale bazate pe conștiința colectivă, psihismul colectiv, modelele de comportament colectiv, în care intră: - reunirea ocazională, reprezentând adunarea trecătoare de persoane preocupate de un eveniment
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Clinard vorbește de două grupe de criminali: criminali de profesie; criminali ocazionali sau patologici (alienați mintal), neprofesionali. În sensul acesta, M.B. Clinard face o clasificare a tipurilor de delincvenți și a comportamentului criminal, distingând nouă tipuri. El constată existența unei înrudiri între tipurile de criminali profesionali și tipurile de criminali neprofesionali, pe care o ilustrează cu tipurile intermediare, care nu sunt decât forme gradate ale aceleiași devianțe sociopatice, evoluând de la criminalii nepatologici către criminalii patologici. Tipurile descrise de M.B. Clinard sunt
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Universității C. I. Parhon, Seria Științe Sociale, anul IX, nr. 16, 1961, p. 126-127.</ref>. La puțin timp după acest eveniment, la data de 29 decembrie 1892 /10 ianuarie 1893, a avut loc căsătoria lui Ferdinand cu Maria. Date fiind Înrudirile rusești ale Mariei , ne-am fi așteptat ca prezența rusă la căsătorie să fie una numeroasă, ceea ce nu s-a Întâmplat Însă. Cum poate fi interpretat un asemenea gest din partea Rusiei și ce a stat la baza acestuia? Una dintre
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
O cronică având și nuanțe de analiză contextuală pe marginea traducerii făcute de Zaharia Stancu poeziilor lui Serghei Esenin îi aparține lui Vlaicu Bârna (sub pseudonimul Bunea Vornicu), care explică reușita „de o senzațională originalitate” a tălmăcirii printr-o oarecare înrudire spirituală între cei doi poeți (Un poet revoluționar: Esenin). Dar textul cel mai surprinzător în portofoliul revistei, Pontifii culturii, este o dezicere de modernism cu accente de manifest venind de la Gherasim Luca, scriitor recunoscut în cercurile avangardiste: „Opera de artă
UMANITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
susține polemica revistei cu unii colaboratori și simpatizanți ai publicațiilor socialiste. Doar când și când umorul rezistă, e viu, ca în fiziologiile Cataplasmele, Reclamagiul, D-l care s-a lăsat de tutun sau în monologul Factor răspunzător, unde se simte înrudirea cu scrisul lui I.L.Caragiale. SCRIERI: Anatomia și fiziologia unei conferințe, București, 1893; Ghiveci, pref. Al. Vlahuță, București, 1894; Cronicele Doctorului, București, 1898; Șăinizme, București, 1898; Verzi și uscate, București, 1900; Cinstea și știința d-lui Șăineanu, București, 1901; O
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
este, în mod incontestabil, atitudinea medicală, aparent simplist-reducționistă, de a nu recunoaște nici un fel de diferență între psihiatria clinică, văzută ca disciplină și specialitate medicală și psihopatologie, ca disciplină aparținând domeniului științelor umane. Firește că, făcând această afirmație, nu negăm înrudirea psihiatriei clinice cu sfera științelor umane, dar, spre deosebire de psihopatologie, aceasta rămâne o ramură a medicinei. Pe aceste considerente orice abordare a psihopatologiei trebuie să înceapă prin a-i delimita sfera de domeniul psihiatriei clinice, cu care de multe ori este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
petrece în prezent cu bolnavul, evaluează simptomele observate și stabilește tipul bolii. Se poate remarca faptul că observația clinică a bolnavului este un tip de analiză supusă reflecției, reprezentând un anumit model de gândire. În sensul acesta se poate recunoaște înrudirea imediată, în planul teoretic, al medicinei cu filozofia. Acest aspect este cu atât mai revelant când ne referim la psihopatologie și psihiatrie. Medicina este câmpul clinicii care oferă „vizibilul suferinței” reflecției filozofice, prin introducerea acesteia ca metodă de a gândi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care le are în vedere, Rezultă de aici faptul că „aria de clasificare” va cuprinde într-o manieră ordonată și logic explicită un „câmp epistemic” în care se regăsesc grupate obiecte sau fenomene înrudite, aparținând prin această „relație de înrudire” aceluiași a „ansamblu de clase”, așa cum afirmam mai sus. Nosologia este domeniul științific al clasificării bolnavilor. Din punct de vedere teoretic, clasificarea trebuie să aibă în vedere „elementele” sau „criteriile” care prin frecvența lor apropie obiectele sau fenomenele și prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de clase”, așa cum afirmam mai sus. Nosologia este domeniul științific al clasificării bolnavilor. Din punct de vedere teoretic, clasificarea trebuie să aibă în vedere „elementele” sau „criteriile” care prin frecvența lor apropie obiectele sau fenomenele și prin această „relație de înrudire” le „reunește” în aceeași „clasă”, dar, în același timp le atribuie și o sursă comună. În cazul bolilor psihice, „relația de înrudire” este dată de abaterea de la normalitatea psihică, iar în ceea ce privește „originea” și „specificitatea”, intră în discuție, în primul caz
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în vedere „elementele” sau „criteriile” care prin frecvența lor apropie obiectele sau fenomenele și prin această „relație de înrudire” le „reunește” în aceeași „clasă”, dar, în același timp le atribuie și o sursă comună. În cazul bolilor psihice, „relația de înrudire” este dată de abaterea de la normalitatea psihică, iar în ceea ce privește „originea” și „specificitatea”, intră în discuție, în primul caz „factorii etiologici”, iar în cel de al doilea caz, „factorii psiho-pato-genetici”. Corelat cu acești factori se discută, în mod corespunzător, „terapeutica” și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, un rol incontestabil îl are „terenul” sau „constituția bio-psihologică” a individului respectiv. Acest aspect se poate vedea în schema de la pagina 305???. Conform cu această schemă se poate face atât o „clasificare tipologică”, dar se poate și demonstra existența unei înrudiri între diferitele „psihoze endogene”, întrucât acestea au o origine comună în structura endonului. În sensul acesta, pornindu-se de la natura endonului, respectiv „terenul”, se disting următoarele tipologii ale acestuia: a) endonul de tip ciclotim, care stă la baza originii psihozelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Diferite din punct de vedere formal, ca aspect clinico-psihiatric, psihozele endogene au la originea lor același factor comun care este endonul. Sensul „evoluției clinice” a psihozei va depinde de natura acestuia, respectiv de „dispoziția” pentru o anumită „formă de psihoză”. Înrudirile acestor psihoze denotă însă faptul că „limitele” clinico-psihiatrice dintre ele sunt destul de greu de trasat, iar existența atestată a psihozei schizo-afective, este o dovadă certă că între cele două entități, psihotice-afectivă (PMD) și delirant-halucinatorie (schizofrenie) - nu se pot impune niște
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de viguroasă a d-lui Mihail Sadoveanu. Sensibilitatea sa domoală, de moldovean duios, natura provincialistă a lexicului, inflexiunea lirică a tonului narativ ne deșteaptă în spirit ecoul prozei sadoveniste. Cu Velerim și Veler Doamne ne întărim din nou impresia asupra înrudirii, în spirit, în procedee, în lexic, cu cel mai mare liric sămănătorist. Aici se cuvine însă o lămurire preliminară. A califica drept sămănătorist pe d. Victor Ion Popa ar însemna să dăm o judecată parțială și exterioară. Fiindcă d-sa
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Aristofan, Euripide, Hesiod, Vergiliu, Ovidiu. Surprinzător, în raport cu lecturile sale clasice definiția dată poeziei („o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și o naștere a fandasiei”) este în esență romantică, acordând primat spontaneității (simțirii, „fandasiei”) față de compunerea rațională. M. intuiește și înrudirea dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și de poeții
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
un teribilism juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia își desface din candoare simbolurile: șarpele, floarea, pasărea (păunul), melcul, lira, poetul călăreț” (I. Negoițescu). În pofida unei înrudiri cu lirica fantezismului modern românesc, de la Emil Botta la Emil Brumaru, versurile din Jurământ pe apa vie (1977), În hainele scumpe-ale mierlei (1982), Puterea lunii (1985), Viața și vremea (1987), Cartea de argint (1991) și Arta ceaiului (1992) întăresc convingerea
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
trecutul. Faraonii, cu lista lor lungă de strămoși, încercau să acrediteze ideea unei organizări sociale stabile (eterne) în care figura centrală, dacă nu singura importantă, era aceea a faraonului. Istoriile feudale erau de fapt istorii ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte între familiile feudale pentru putere, alianțe, trădări, războaie de cucerire. În mod inevitabil, istoria a fost scrisă din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite ca importante în raport cu sistemul dominant de valori. Chiar și documentele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o exagerare. „Panteismul” unora dintre simboliștii francezi ar dovedi umanitarismul simbolismului în genere. În esență, curentul - crede P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism sau iubirea creștină. Argumentația studiului suferă și din cauza faptului că singurul teoretician sau poet român citat este Ovid Densusianu. Prima piesă publicată de P. este Gaudeamus (1911), farsă „din viața studențească”, în care efectul comic
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
Nicolau), Bârlad, 1914; Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului, București, 1914; Sărbătorile la români. Crăciunul, București, 1914; Sibile și filosofi în literatura și iconografia românească, Bârlad, 1916; Cuiul lui Pepelea, Chișinău, 1920; Frăția de cruce și alte înrudiri sufletești la români, Bârlad, 1920; Ținutul Hotinului la 1817, Chișinău, 1920; Noaptea Sfântului Andrei, Iași, 1921. Culegeri: Jocuri de copii adunate din satul Țepu (jud. Tecuci), I-II, București, 1906-1907; Cimilituri românești, introd. edit., București, 1908; Graiul vremurilor. Povești, Vălenii
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele de urât, ridicol și comic, glosează în legătură cu alte categorii - sublim, grație, farmec, naivitate -, scrie comentarii scolastice intitulate Ficțiune, imagine și comparațiune (1896), Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura) (1898). Și criticul preferă „aerul limpede al imaginilor senine”, arătându-se prudent față de poetica lui Baudelaire, „stegarul celui mai desăvârșit senzualism”. Stângăciile de prozodie ori greșelile de limbă, sancționate cu
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
greșelile de limbă, sancționate cu iritare, uneori chiar violent, îi stârnesc câteodată porniri marcate de suficiență. SCRIERI: Odă la rezbel, București, 1877; Ficțiune, imagine și comparațiune, studiu comparativ de literatură poetică. Sihastrul, poveste poetică, București, 1896; Catastrofa Nibelungilor, Craiova, 1896; Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura), București, 1898. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 41-45; G. Popa-Lisseanu, Vasile D. Păun, UVR, 1929, 22; Perpessicius, Alte mențiuni, II, 397-398; Bucur, Istoriografia, 56-57; Dicț. lit. 1900, 668-669; Dicț. scriit
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]