669 matches
-
pentru curaj și iscusință, declarând că mă voia în consiliu. Eu, care preferam să nu-mi fac dușmani în nicio tabără, am refuzat, scuzându-mă că misiunea mea în serviciul lui Rotari nu luase sfârșit. Drept care multe fețe s-au înseninat, și unii, care până atunci mă priviseră bănuitori, mi-au surâs. Ne-am aranjat în casa pe care ne-o puseseră la dispoziție. Ansoald a fost admis ca elev la cancelaria ducală, iar Garibaldo a plecat pentru câteva zile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tatălui meu spre a deprinde arta bunei chivernisiri, care mie nu mi-a reușit nicicând. L-am luat cu mine la domeniu, ca să-și vadă mama, dar odată cu prima zăpadă, avea să se întoarcă la Concordia. Taică-meu s-a înseninat și a trimis după Ottavio Caco, notarul episcopal care s-a angajat să continue educarea băiatului adoptat de mine în schimbul unei uncii de argint. Ansoald s-a supus hotărârilor mele ca un fiu ascultător ce era, ceea ce eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
găseam doar în timpul partidelor de vânătoare, al turnirurilor, al petrecerilor și mai ales atunci când puteam să fiu alături de Gaila. Îmi accepta cu tact confidențele, mă consola cu blândețea și afecțiunea ei; o singură privire din partea ei avea puterea să mă însenineze. Eram ca doi frați, care se iubesc cu duioșie, în ciuda faptului că vedeam în ea și femeia, lucru care adesea mă tulbura. Desele noastre întâlniri au stârnit bârfe pe care Rotari le-a curmat printr-un acces de mânie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în acest moment greu. N-a fost nevoie să adauge altceva, căci dragostea curată dintre noi ne îngăduia să ne-nțelegem fără prea multe vorbe. - Prea bine, surioară. Îl voi însoți pe Aio la Benevento. Frumosul chip i s-a înseninat de bucurie și surâsul ei a fost mai presus de oricare cuvânt de mulțumire. Tocmai ieșeam din încăpere, când și-a făcut apariția un Rotari încruntat, care, cu mâinile la spate, m-a luat în primire: - Stiliano, știu că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâmplat acum.... Nu trebuie să se mai repete, am adăugat în timp ce mă ridicam șimi luam ghiozdanul. Deja ajunsesem la poartă când el strigă din urmă: Angela! M-am oprit, m-am întors și m-am uitat la cer, deja se înseninase, o mică ninsoare, ceva trecător...și m-am uitat la el, apoi am spus cu toată dorința mea de a tăcea: Ceau, Shen! Și am fugit. Nu doream asta. Nu știam ce doream. Nu țineam la tipul acesta deloc, doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rîndul lui. Dar oricum ar fi stat lucrurile, muriseră amîndoi și deci nu vor mai putea depune mărturie. Iar ea Îi va Închide definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cine avea să se mai ocupe acum de el, la Întoarcerea lui de la spital? Marie se hotărî să le vorbească la momentul potrivit lui Jeanne și lui Milic, ar fi mai ușor acum, cînd Pierric Își regăsise capacitatea de a vorbi. Înseninată de gîndul ăsta și de cuvintele medicului curant care confirmase faptul că Pierric se exprima din ce În ce mai bine, firește, În limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deschidea computerul, examina o configurație moleculară, apoi se lungea pe patul imens, cu pachetul de țigări la Îndemână. Încă nu se dusese la centru. Pe fereastră, vedea valurile de ceață deplasându-se lent. În jurul datei de 20 noiembrie cerul se Însenină, timpul deveni mai rece și mai uscat. Michel Își făcu obiceiul să iasă la plimbări prelungite pe drumul de coastă. Trecea de Gortrumnagh și de Knockavally, ajungea adesea până la Claddaghduff, câteodată până la Aughrus Point. Se afla atunci În punctul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cea care garantează pentru noi. Simt cum mă cuprinde subit speranța. Dacă ei plătesc fără să facă tamtam, poate că lucrurile nu stau chiar așa de rău cum am crezut. Dar chiar în clipa în care simt că mă mai înseninez puțin, am conștiința clară a faptului că sunt ca un călător disperat care vede mirajul prin aburul închipuirii. Compania de asigurări nu acoperă niciodată suma integrală. Uneori nu oferă absolut nimic. Alteori plătește, dar își ridică taxele la niveluri imposibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spectatorilor; două se așează pe umerii spectatorilor; două se eșază pe umerii celor doi bărbați.) VOCEA LUI GRUBI: Gata. (Ușurat.) Am scăpat. VOCEA LUI BRUNO: Uah! Am terminat. (Din groapă se degajă o atmosferă de calm și liniște; groapa se înseninează dintr-o dată.) VOCEA LUI BRUNO: Nu știu dacă am făcut bine. Poate că nu trebuia să le dăm drumu’. VOCEA LUI GRUBI: Dă-le-ncolo! Bine că s-au dus. (Cei doi încep să acordeze, se pare, coardele unui pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
destul și fără asta. Helga mea credea că eram convins de smintelile pe care le spuneam la radio, la petreceri. Tot timpul mergeam la petreceri. Eram o pereche foarte sociabilă, veselă și de buni patrioți. Oamenii ne spuneau că-i înseninăm și că-i facem să vrea să meargă înainte. Și pe de altă parte Helga n-a trecut prin război ca o simplă prezență decorativă. A dat spectacole pe front pentru trupe, adesea în zgomotul făcut de gloanțele inamicului. Ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bogată și lungă. După ce am mâncat, ne-am ridicat de pe scaune și am ieșit să admirăm grădina. Eram vreo douăzeci de oameni deprinși cu reuniunile mondene și nici unul din noi nu lăsa conversația să moară. Ploaia încetase și cerul se însenina, dar era o lumină muribundă, fiindcă se apropia noaptea. Grupul din care făceam parte discuta despre efectele nocive ale radiației radar. Tiffenburg îi explica lui Friepke un articol pe care-l citise într-o revistă de specialitate. - Cancer la piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puțin capul. Ridicându-se în genunchi, îmi zise puțin mai tare: —Pot să vă curăț cizmele cu limba? Am ridicat din umeri. —Vă rog. I-a picat fața. —Jigodie mică și dezgustătoare, adăugai eu, ca să nu-l dezamăgesc. S-a înseninat dintr-odată și s-a aplecat la loc, cu limba ițindu-i-se prin fanta măștii de piele. Tocmai când voiam să reiau conversația pe care o întrerupsese, m-a lovit însă o revelație cumplită: — Dumnezeule, sunt din piele întoarsă! Oprește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca uns. Eu și Jack aici jos și Trev sus, cu mobilul. Și ăla e mult mai complicat - are un sistem de urmărire, ca s-o ducă într-o parte, pentru săritura de pe mobil. Nu, aia a mers bine. Se însenina în mod vădit când își aducea aminte de scenă. —Nici cea mai mică problemă. N-aveam ce să fac acolo. M-am strecurat la loc în amfiteatru și m-am hotărât să mă așez pe unul dintre scaunele libere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Era a cincea din ”zilele babelor”... A venit primăvara... Zilele, săptămânile se scurgeau... Iorgu rămânea zăvorât singur în durerea lui. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească. Soarele se aprinsese pe cerul albastru dintr-o dată, înseninat de vântul călduț de miazăzi, și zăpezile de pe dealuri se topiră. Aplecat pe marginea ferestrei se uita la cireșul, scăldat în soare și lumină, gata să înflorească. Viața reintra în el odată cu miracolul sufletului pe care l-a atins mila
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
favorit, tip sportiv, încălțat în adidași moderni, așa cum plecase la întâlnirea de Tainicele cărări ale iubirii rămas bun cu un grup de tineri pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala dispăruse ca prin fum. S-a înseninat la față și, pășind ușor ca un fulg, a reintrat în acel culoar luminos pe care-l cunoștea. Auzea o muzică plăcută, îngerească, pe fondul căreia a început să plutească. Ar fi dorit să nu se sfârșească niciodată. Nu s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe un teren străin ori greu accesibil. Eugen ascultase fără să o întrerupă. Era calm. Cu nimic nu lăsa să se înțeleagă că în mintea sa apăruseră multe semne de întrebare generate de cuvintele fetei. Foarte curând, după câteva secunde, înseninându-se, ea s-a așezat comod și a continuat să vorbească despre momentul amintit de mama sa. - În iarna aceea, așa cum a povestit deja mama, a fost la munte. Câteva zile ori chiar o săptămână. Locuia la București în vremea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
frângerea imaginii prea pozitive pe care ne-am făcut-o despre noi înșine». DE LA REFORMĂ LA REFORMATARE Cuvintele și imaginile părintelui Rondet sunt tăioase, sugestive și dinamice. Pe de-o parte, o asemenea abordare a misterului vieții consacrate cu siguranță înseninează, însă ar putea da și câțiva fiori, întrucât periclitează o întreagă serie de certitudini și automatisme, dând întâietate percepției a ceea ce se întâmplă înăuntru, în cutele propriei vieți și-n exercitarea conștientă a propriei libertăți. Pe de altă parte, este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se minunează: "Înaripaților, la aparatul ăsta de radio ce seamănă cu un rege trebuie să fi lucrat mânușițele lui Dumnezeu!... De poate mușchii lui să prinză posturi atât de străine!" 61 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Oho, se mai însenină deșiratul. Dacă tot te-ai trezit cu grădina aia de vară... și restaurantul pe piept, de ce n-oi fi rămas, tu, Pișălăule, nemișcat?! Să treacă proștii și să-și uite sticlele, pe jumătate pline, pe tine?! - ...De abia după două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-a deznodat, cu gingiile, curelușa cu care fusese priponit în cârlig, s-a apropiat, s-a înseninat și i-a întins Sinistratului gustarea lui de șocuri. - Ia-o, frate Doruleț... Linge și castronașul ăsta electric! Să prinzi puteri. Să ți se ridice și ție, când vei vrea, părul de pe șira spinării... Pentru neinițiații în limbajele de la Mociornița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice, ai venit în petit? întrebă în cele din urmă gazda, cu voce stinsă. Meșterul se înseninase puțin. Își netezea cu palmele pantalonii lustruiți. - Am un băiat fain! Ce băiat! 16 - De, grabă mare așa n-ar fi. Să mă mai sfătui cu nevasta, s-o întreb și pe fată... E mare de-acum. Bărbatul avea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de uitat sânt aceia care au suferit mult. Numai oamenii normali n-au ce uita. Într-un anumit fel, nici plăcerile nu se uită, căci și ele se însumează în personalitatea noastră, determinînd-o într-o puternică receptivitate pentru plăcere și înseninînd progresiv ființa noastră, întocmai ca și suferința, care determină receptivitatea în sensul ei. Dar pe când durerile au o pregnanță și o individualitate dincolo de însumarea și totalizarea ce se realizează în noi, plăcerile se șterg și se topesc ca niște forme
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te iubim noi... eu și cu tatăl meu cel bătrân, pietrarul! Tu vei scutura praful de pe cărțile mele, a lucrătorului cu spiritul, tu vei netezi cu mâna ta molatecă și alba, creții de pe fruntea mea, tu c-o sărutare vei însenina-o! Și o să te iubesc, o să te iubesc cum îmi iubesc patria, cum iubesc pe Dumnezeu! Poesis!... Prin straturile de flori roiau fluturii nopții... arborii înfloriți își plecau ramurile îngreunate de flori albe și roza pe frunțile noastre - parfumul îmbătător
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bată-te-ar Dumnezeu, fată de popă! și-o izbi una cu piciorul. Într-adevăr ea era moartă... Haina ei cea neagră se răslățise pe pământ... ochii cei mari se-nchisese și, cu toate durerile, un zâmbet amar, dar sublim, înseninase fața ei cea moartă, fără sânge, albă ca pânza lințoliului. Mînele, unite drept asupra acelei inimi ce-o rupsesem c-un glonte, nu lasau a se vedea rana, și pe haina cea neagră curgea un șir de picături de sânge
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
copilul meu, zise el, aide! Adevărat că viața nu plătește nimica dacă nu vom face noi ca să prețuiască ceva... și, pre sufletul meu, vom face să prețuiască mult!... Ochii săi străluciți se aprinsese în fundul capului și un fior de mândrie însenină fața sa. În curând mă simții familiar între oamenii noștri. În curând încălțai și eu cioarecii strâmți și lungi, încrețiți cât ține fluierul piciorului, și pusei piciorul în opinca cea ușoară. Astfel îmbracat, adeseori păzeam pe culmile munților noaptea, în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]