486 matches
-
și asta! Erai de aici înainte al alteia. Și cine îndrăznise să mi te răpească? Cici! Tocmai ea, buna și neprețuita mea prietenă! Dacă nu cunoști sufletul femeiesc, n-o să înțelegi niciodată năpraznica mea durere. Aș fi suportat să te însori cu toate femeile din țară, de pe glob, din întreg sistemul solar, afară de una singură: de Cici! Aș fi îndurat orice nenorocire ce s-ar fi abătut pe capul meu, oricât de cruntă, afară de căsătoria ta cu Cici. Asta m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și amețeala: Dumnezeule, cât era de lungă! Avea oare să fie vreodată în stare s-o citească de la cap la coadă? Îți venea să bați în retragere. Puteai oare să renunți la școală și să dai timpul înapoi până în ziua însorită de mai când sirena de la Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cum îngenunchease între catedră și fereastră, pe dușumeaua de scândură, la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care nu ieșea decât la masă sau când pleca la școală. Îi pieriseră până și scânteile acelea ce înfloreau adesea în ochii ei migdalați, care însoreau îndeobște întreaga casă. Sfătuindu-se îndelung, părinții Inei găsiră că hotărârea pe care o inoculaseră fiicei lor nu era în firea lucrurilor. Dacă aceasta o fi chemarea ei!? Era într-o duminică dimineață. Deși Ina se trezea mai târziu în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă așa cum este. 27. Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28. Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pămîntești, și eu aș vrea să vi le cruț. 29. Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
pași mari, Încercând să plutească o infimă clipă În aer, pentru prestanță, deși nu măsura mai mult de un metru șaizeci, se trase mai la o parte de trupă, Își duse mâinile la centură și se puse pe privit câmpul Însorit de dimineață. — Bă, frumoasă țară Buzău’ ăsta, mai zise, și Își aprinse un Snagov. Apriga ședință de s-a Încheiat apatic, după două ore de bătut pas de defilare prin noroiul patriei, iar ce reținuseră elevii era că apărarea patriei
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tine, a replicat celălalt. Știu de ce. Și eu. Că-n fața lumii noastre nu mai poți tăinui un secret. Așa-i, dragul meu. Așa-i. Acum, de bine ce ne-am întâlnit, să trecem la subiect: și vrei să te însori. Aia e. La mine, tot aia-i. Și ți-ai găsit mireasa. Mi-am. Dar, nu știu ce, nu prea mi-i la îndemână. Sunt în aceeași situație. Tocmai. Păi, să vedem. Unde încheiem afacerea? La mine acasă, dacă ai încredere. De ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce pățise cu el, la Costești, popa Dădănogu, priveau în jur căutând din ochi cea mai scurtă și sigură cale de ieșire, fiindcă pe geam nu era de chip, deoarece ne aflam la etajul trei. Dar toate aceste zile, încă însorite în Vasluiul nostru, au ajuns acum de domeniul basmului, care începe întotdeauna cu „A fost odată, ca niciodată...” . În cei patru ani de guvernare țărănistă, fabricile din zona industrială, au fost pe rând închise și guvernanții noștri de atunci și-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
toate acestea? Nu îți este teamă ca te-aș putea denunța la poliție? Petre nu mai avea lacrimi în ochi, rânjea, pur și simplu: - Nu, pentru că tu nu o să spui nimănui, nici chiar Frusinei! Interesul tău, acum, este să te însori cu ea. Dacă i-ai spune lucrul ăsta s-ar putea ca ea să aibă un șoc și ți-ar părea rău să o pierzi. Este riscul tău și nu cred că poți să ți-l asumi. - Bine, dar așa cum
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mi-a fost frică de apă. - Eu știu să înot, nu ar fi fost cazul să mă salvezi tu. Și nici nu-mi vine să cred tot ce mi-ai spus! - Ca să te convingi, îți voi da dezlegare să te însori cu Frusina și voi fi de acord cu divorțul. Îmi voi continua studiile teologice și numai Dumnezeu va ști ce va urma. Promit că nu o să vă deranjez niciodată cu nimic. Vreau să ne salutăm când ne întâlnim. Dumnezeu m-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
invizibila Fenimore. O dată, când William sosi neanunțat În Anglia, porniră Împreună spre Leamington, iar Henry se duse Înainte, să o pregătească pe Alice pentru vizita lui William. — Am ceva să Îți spun, Începu el. — Sper că nu intenționezi să te Însori?! exclamă ea strident. Nu mai era nevoie să o Întrebe cu cine credea că ar fi putut să se Însoare. Unul dintre lucrurile pe care păreau să le aibă În comun cele două femei, În afară de interesul pentru persoana lui, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al cuțitelor, furculițelor și lingurilor pe care Minnie le așază pe căprării pe masă. Dar nu știu dacă mai am norocul să dau peste un stăpân ca domnu’ James. — Deci nu vrei să te așezi la casa ta? Să te Însori și să crești copii? Îl Întreabă Minnie cu curaj. — Nu, clatină Burgess din cap. Însurătoarea nu-i de mine. Urmează o altă tăcere prelungită, apoi bărbatul continuă: — Îmi aduc aminte că domnu’ James mi-a spus o dată - eram În tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Mi se oferă absolutul. Pot să trăiesc și fără. Indiferent ce aleg, ce spun, ce fac, totul e o Inspirație de Moment. Clipesc și imaginea mi se limpezește. Cerul are o nuanță înspăimântătoare. Norii albi se îngrămădesc într-o zi însorită în forme aproape de mine . Parcă cerul ar prevesti ceva, el stă implacabil deasupra mea, amenințător și mie mi-e frică. S-au adunat în mine veacuri de singurătate, pe care o simt. Mi se strânge inima la gândul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fosta nevastă a tipului. Nevasta cu numărul unu i-a înfipt un topor în inimă celei cu numărul doi. —Mulțumesc foarte mult, a răspuns Alison posomorâtă. Acum mă simt mult mai bine. Dar câteva zile mai târziu, în acea dimineață însorită de sâmbătă, Alison se simțea mult mai optimistă, datorită faptului că se afla în acel hotel idilic de țară și fiindcă era răsfățată peste poate de un Luca foarte spăsit. Ajunseseră acolo în seara precedentă și se bucuraseră de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să merg cu ea prin parcuri necunoscute, să fac aceiași pași pe drumul ei de la școală acasă sau să mergem în unele duminici undeva în niște codri, unde spunea că trăiau bunicii ei. Târziu de tot am înțeles că mă însorisem cu Ania, de fapt, din dorul mamei mele de satul ei, de locurile unde învățase, unde fusese mulți ani fericită, de unde fugise ca un prigonit fără altă vină decât că se născuse într-un pământ râvnit de alții. Abia Ester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să trăiască...“. Puțin le păsa de harul lui Matvei. Am pornit spre stația taximetrelor de la Ateneu. Pe drum mi-a spus: „Părerea mea este să te însori cu Ania și s-o aduci aici, la voi, în țara voastră. Altfel nu rezolvați problema Basarabiei. Luați-le fetele și aduceți-le aici, la voi, unde le și este locul. Lăsați-le rușilor curvele. Bărbații nu contează. Ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
temeiul cuvintelor, iar cei tineri par a se speria de tăria de a gândi prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o spaimă de cuvintele rare, din ce în ce mai rare, care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
credeai că o să trăiești o veșnicie. Joyce și cu mine nu eram în iarna vieții, dar nu încăpea îndoială că primăvara trecuse de mult. Ce aveam acum era o după-amiază de mijloc sau sfârșit de octombrie, una din zilele acelea însorite cu cerul viu deasupra, o adiere răcoroasă în aer și un milion de frunze care încă se mai agață de copaci - cele mai multe dintre ele cafenii, dar cu destule nuanțe de auriu, roșu și galben rămase ca să te facă să vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lega fără cusur și aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat Procopiu și, pe replica lui, intră Peppin, fără să mai bată. — Cine, Păvălucă al meu? Te-nsori, băiete? spuse cu o voce care umplu biroul de bună-dispoziție și risipi pe loc încordarea. Eu sunt primul, să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în buletinele de știri ale mapamondului. Politica este invadată și de oameni cu grave scurgeri de personalitate. Unii politicieni nu pot fi cinstiți, așa cum canibalii nu pot fi vegetarieni. Politicienii au capacitatea de a produce ceață și când cerul e însorit. Cândva, cea mai la îndemână soluție politică era cucuta. În politică, diletantul tembel nu se simte rotund, dacă nu e și arogant. Politicianul isteț se adresează mulțimii și face cu ochiul elitelor. În politică, consensul total poate fi catastrofal. Guvernanții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se strecurau încet și înaintau până la baza cascadei. Acolo, după ce-și primeau recompensa, un duș scurt însă răcoritor, alunecau obligatoriu în ghiol de unde înotând, ajungeau din nou la mal. Lupta aceasta cu valurile se repeta în zilele lungi și însorite de vară de mai multe ori la rând până la epuizare, după care veneau alte și alte năzdrăvănii. În schimb, stăvilarul constituia și un fel de trambulină pentru amatorii de sărituri în apă de la înălțime, printre care amatori se număra, fără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îi apăru în față. Autoritățile superioare, neștiind cine, când și pe banii cui se construia acest locaș, hotărâseră în secret să contraatace. Evenimentul, pe care vrem să-l scoatem la lumină, a avut loc într-o duminică dimineață o zi însorită de toamnă, când muncile agricole erau în toi. Ca și cu alte prilejuri, în duminica respectivă a avut loc o adunare la căminul cultural, nou construit în centrul civic al comunei. Numai că, de data aceasta, au fost convocați mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vis îndelungat, că se rătăcise și nu mai știa nici cine e și nici încotro s-o apuce. Era ferm convins că această călătorie a mai efectuat-o cândva, cu același scop și în aceleași împrejurări. Tot în aceeași după-amiază însorită de aprilie și la aceeași oră a urcat împreună cu fiica lui și au călătorit tot în acest compartiment, cu aceleași persoane ce ocupau locurile pe care stau și în prezent și care, în momentul de față, poartă aceleași discuții deja
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
față. Bidaru a privit-o cu multă atenție. Nu era sigur dacă o va mai întâlni sau nu vreodată, însă chipul ei i se fixă pe retină. Cum te cheamă? o întrebă la un moment dat. Marlena. Vrei să te însori cu ea? îl luă peste picior sărbătoritul. Ți-o dăm cu tot cu ambalaj, numai să nu vii cu ea înapoi! Au trecut ceva mai mult de doi ani sau, mai precis, la aproximativ șase luni de la propria lor cununie civilă care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o răsfețe, s-o necăjească, să se joace cu ea. Se destăinuia tatălui meu adeseori, la un pahar, sau de sărbători. Zicea că nimeni nu a fost mai nefericit decât el. Și dacă n-ar fi fost Karin, ca să-i însorească zilele, el n-ar fi rezistat la toate nenorocirile (niciodată destăinuite nimănui, complet), pe care soarta i le rezervase și le pusese în față pe parcursul celui de-al doilea război mondial, etc. Și nimeni nu va cunoaște sufletul lui Karin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]