586 matches
-
o elevă bună. Deși uneori mi se pare că nici tu nu mai ții minte totul. Te-ai uitat pe tine Însuți. Eram culcați lângă un pârâu și tu cântai la flaut. Ne uimeai. Te găseam fermecător, dar și puțin Înspăimântător. Îmi amintesc că Într-o seară Elya și Liat ți-au pus pe frunte o coroniță din frunze de stejar. În clipa aceea nu mi-ar fi păsat nici dacă te-ai fi culcat cu una din ele sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar fi știut cât de prudentă și de demnă avea să devină într-o zi. Acum, Mike a intrat în dormitor lărgindu-și nodul de la cravată - zâmbea, era normal, tăcut. Mai mult de-atât și situația ar fi virat către înspăimântător. Ar fi fost prea înfiorătoare ca să mai fie povestită. Bună, iubito, a spus Mike. Jina s-a dus la fereastră. Afară, curtea din spate fusese cotropită transformându-se într-o poiană. La început, femeia a vrut s-o curețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
revină. Are cam doi la sută șanse. Ce-o să facă șurubul ăla? — Se zbate. — Orice pește luptă. Un cârlig În ureche. E tras În partea greșită a universului. Trebuie să fie ca și cum te-ai Îneca În aer. — A, asta e Înspăimântător, spuse Sammler. — Și totuși, pentru unii moartea e foarte bine-venită. Dacă și-au stricat marfa, sunt sigur că mulți mai degrabă ar muri. Ce văd eu este că atunci când părinții sunt În viață, stau Între tine și moarte. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dansăm mortalitatea asta hâtră unul cu altul. Să fim animatorii celor dragi și apropiați. Căutări de comori, circuri zburătoare, furtișaguri amuzante, medalioane, peruci și sari, bărbi. Filantropie, totul, pură filantropie, când te gândești la starea lucrurilor, la orbirea celor vii. Înspăimântător! Inacceptabil! De netolerat! Să ne distrăm unii pe alții cât suntem În viață! — Parchez aici și urc cu dumneavoastră, spuse Emil. N-au decât să-mi dea amendă dacă vor. — Nu s-a Întors doctorul? spuse Emil. Evident că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu ochii ațintiți spre dușman, zidit În tăcere și forță. - Aduc În lume puterile celor aflați dincolo de râul care separă lumile! Cenușă și sânge! rosti Primul Cuceritor, cu mâinile tremurânde. Moarte! Focul se Întinse repede În Încăpere. Dar și mai Înspăimântător era zgomotul unor voci indistincte, apropiindu-se ca un val de furie. Ștefănel făcu un pas spre Cuceritor. Apoi Încă un pas. În locul În care pășise, focul se stinse. Brusc, tânărul ridică mâinile lateral și apoi le duse În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
marelui oraș, gâfâind din pricina efortului. și-a zis doar că putea iar să respire. Putea să respire. 15 Margaret se gândea: gata, de data asta s-a terminat cu mine! Sunt pe ducă! O să mă dea gata! Mașina se zgâlțăia Înspăimântător, cu toate că nu mai Înainta, sălta pe amortizoare din pricina celor care se urcau pe portbagaj, treceau pe deasupra, săreau pe capotă, de acolo În stradă și continuau să fugă. Zgomotul era asurzitor, de parcă peste acoperiș se prăbușea o avalanșă de bolovani care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi putut avea pe la cincizeci și cinci de ani, se numea Enseling și se considera profesor de artă, numit cu dreptul la pensie pe viață. Probabil că își vizitase atelierul în care siluete de ghips în mărime naturală și înspăimântător de albe, de ambe sexe, tremurau, dezbrăcate. Dar poate că nu voia decât să schimbe frigul din propria locuință pe cel din academie. Imediat am fost luat la întrebări: „Ce cauți aici, tinere?“. Răspunsul meu a venit spontan: „Sculptor, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putea citi că asasinul era originar din Est și stângaci. E drept că Annerose a stat pe gânduri o noapte lungă și o jumătate de zi, dar mama a învins. Sfâșietoare despărțire! Atelierul aproape terminat, cu oberliht mi se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
abată asupra lumii o întreagă poveste amestecată în cuvinte nerostite, mesaje pierdute, răvașe fără destinație, ochi limpezi neînlăcrimați buni de așezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veșnice. Șeherezadele se zbenguie prin iarba necosită, înspăimântător de verde și înaltă încât le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
V., asta care-o trăiești e ultima viață.” Imaginarul “ alter ego” nu bănuiește că lumea pe care se pregătește s-o străbată nu-i decît o imensă deziluzie de esență feminină. O lume care eludează tot ce e profund sau înspăimîntător. Și rezolvă orice problemă anulînd-o, transformînd-o în lozincă și limbaj de lemn. Suferința, închinarea și mila devin lupta pentru existență, conștiință civică, liberalism. Pînă și loviturile prin care-și selectează elita sînt pizmașe și ipocrite căci țelul ei nu e
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spun. Era o fată brunetă, cu un păr negru ca pana corbului care-i cădea pe spate, până aproape de brâu, ochii negri ca mura coaptă emanau o privire blândă, avea gropițe în obraji, iar expresia feței radia de un zâmbet înspăimântător de frumos. Un nas mic, sub care se arcuiau sculptate buzele, apoi bărbia mică încă de adolescentă. Nu era prea înaltă, statura potrivită pentru vârsta ei, un corp fragil care se unduia ca spicul grâului dat în pârgă. Mersul îl
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ignoranță sau frustrare și transformarea și îmbrățișarea prin proprie voință a: iubirii, spiritualității, încrederii în Dumnezeu (forța noastră interioară), folosirea tratamentelor naturale în schimbul celor chimice, toate acestea însumate fac ca tot ce credeam despre boli, să nu mai fie așa înspăimântător și în final să ne putem trăi viața într-o stare de pace interioară, sănătate, prosperitate și fericire. Când vrei să ai ce-i mai bun de la viață folosește tot arsenalul de mai sus și ai să vezi rezultate care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă mângâie, plopii s-au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
reeducare! se necăji Mircea, fiindcă, evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul acela? Încercă, la iuțeală, să găsească o soluție: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost împușcat unchiul meu. Verificați toate transferurile din 1981-1990 și veți vedea că unde aflam că este Cotârță plecam și eu, dar întotdeauna prea târziu ajungeam. El crede că sunt laș și nu-l mai ascult, este din ce în ce mai furios mai înspăimântător și-mi demonstrează că pentru Cotârță trebuie să moară toți informatorii, atingându-se de mine îl lovește pe el. Nu știu nici cine trebuie să moară, nici câți mai vrea, eu nu i-am căutat niciodată dar cred că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se face la nivel social, ci la nivel individual. Mă gândeam la toate astea În timp ce Îmi simțeam capul Învârtindu-mi-se de amețeală, iar vocea din adâncul meu Îmi transmitea semnale asupra pericolului, avertizându-mă că nimic nu era mai Înspăimântător decât destrămarea mea ca individualitate umană. Destrămarea personalității nu avea nimic de-a face cu instalarea nebuniei, nici cu labilitatea psihică. Nu există boli mintale pe care să le poți evita. Eu, Însă, trebuia doar să acord prioritate dorinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
comunismului. De aceea la o alternativă nu m-am gândit decât la modul: dacă nu vrei comunism, atunci pleci într-o țară care ființează potrivit altui imperativ. Comunismul părea să fie un destin fatal. În copilăria mea nici măcar nu părea înspăimântător o dată ce se vedea că îi ridică „pe cei de jos” în procesul de trecere de la fântână la chiuvetă, de la o copilărie cu ocupația de bază pașterea oilor și vitelor la una în care doar vacanțele te mai trimiteau „la coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e un talmeș-balmeș de nonsensuri. Frânturi de jargon juridic lipite de expresii fără rost, menite să epateze. Scanez rapid și restul paginii, făcând mari eforturi să-mi păstrez seriozitatea, încercând să mă gândesc la un răspund adecvat. — Știu că pare înspăimântător, spune Eddie, interpretându-mi greșit tăcerea. Dar să nu fii intimidată de toate aceste cuvinte alambicate. Pe cuvânt că e foarte simplu, de fapt ! Te-ai uitat cumva și pe salariu ? Privirea mi se mută imediat la cifra trecută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încercând să-mi ascund panica. Păi, cred că... am să ajung la etapa cu apretatul... imediat... Fără să-mi vină să cred ce fac, ridic fierul. E mult mai greu decât mi-am imaginat și scoate un nor de aburi înspăimântător. Cu maximă gingășie, îl cobor spre țesătura de bumbac. N-am nici cea mai mică idee ce parte din cămașă țintesc. Mai bine închid ochii. Și din senin se aude un țârâit venind dinspre bucătărie. Telefonul. Slavă Domnului... slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
semn. Se uită la tipul din spatele nostru și se ridică. Într-o clipă îmi dau seama că mi-e groază să-l aud pe prietenul meu vorbind. Nu vreau să-l văd deschizându-și sufletul în fața tuturor acestor oameni. E înspăimântător să-l ascult pe Davey confesându-se în felul acesta. Mă simt foarte jenată și încep să mă foiesc pe scaunul de plastic, încrucișându-mi picioarele la fiecare cinci secunde. Nici măcar acest lucru, care-mi dă prilejul să-mi admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această bucătărie. Este înspăimântător de curat, ca într-o fotografie demonstrativă dintr-o reclamă pentru „Noul Ajax lichid. Mai bun. Mai curat“. Contrastul dintre bucătăria imaculată și urletele de fiară sălbatică ce răzbat prin ușa bucătăriei este atât de cutremurător, că nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a râs cot la cot cu noi, am observat eu bucuroasă. M-a pocnit în cap cu o tigaie, se minunează Ben. — Și a scos un sunet atât de uimitor, mă hlizesc eu. Exact ca în desenele animate... —A fost înspăimântător, zice Jennifer, aducându-ne cu picioarele pe pământ. Finn își șterge de la ochi lichidul în exces și se uită la Jim. Da, a fost. Serios, continuă el, cred că ai fost terorizat rău de tot de drăcoaica asta cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
știu doar să privesc, Mioara! Vino cu mine! În felul acesta, personajul l-a creat pe Autor și nu invers. Și ce spune despre mine Mioara Alimentară? Nu știi unde să mă duci. Bâjbâi, ți-au rămas 4 simțuri, acutizate înspăimântător, dar auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e și a noastră. Dar el se confruntă cu pustiul spiritului uman. El nu e pustnic. Vorbind cu El însuși, creează tăcând, naște un Univers. Așteptând ca noi să ne trezim, să știm cine suntem, deja infinitul se dilată. E înspăimântător de puternic. Și atunci ce face? Așteaptă. Așa se menține echilibrul și infinitul nu dă pe afară ca șampania. Închis între pereții veșniciei, meditează. Și eu am înțeles atunci, Mitică, bunele intenții ale mamei. Grija raportării ei mă ținea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochii, eu nu mai sunt cel care trecea cu inima cât un purice pe holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]