2,199 matches
-
hainele mamei, ca să pară costume de epocă, dam spectacole, imaginându-mi că sunt o prințesă. Orchestra greierilor mă acompania. Dar spre sfârșitul vacanței, într-o dimineață, pe masa din cameră au apărut trei volume care prin dimensiunea lor m-au înspăimântat. Dacă erau puse acolo, însemna că mama mi le adusese să citesc. Am luat cu mâna tremurândă primul volum și am citit: „Victor Hugo. Mizerabilii”. M-am așezat pe fotoliu și am început să citesc. Am uitat de tot. Târziu
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
de ea vorbeau poeți și cronicari, care notau dezastrele petrecute acolo. Ca exemple, în anul 74 i.H., Caius Scribonius Curio, care îi învinsese pe dardani în Tracia, voia să-i supună și pe daci și ajunsese până la Dunăre, dar înspăimântat de pădurile pe care le vedea s-a oprit. S-a întors din drum fără să pornească vreun război. Roma s-a emoționat de moartea lui Cornelius Fuscus, în anul 86 d.H. care se înmormântase cu toată legiunea lui în
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
a survenit către ziuă... Zile întregi a lipsit prietenul meu de la școală, cutreierând Teritoriul printre genuni, încercând să-și recunoască păsările între înaripatele sălbăticite ce cuibăreau în fisurile pereților de sare. Adeseori îl însoțeam și eu, Teritoriul nu mă mai înspăimânta, îndrăzneam să privesc fără nicio reținere spre adâncurile lui și aruncam de pe buza prăpăstiilor resturile de mâncare uitate de copii prin băncile școlii, pe care păsările se buluceau să le prind din zbor. Dacă Ernsti și-a recunoscut între ele
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
Cu acest ultim zbor am să străbat cântând de fericire viața toată, care în ciuda morții mi s-a dat. Am biruit Am biruit. A fost o luptă dură și-aș fi putut cădea de ea răpus. Dar nu m-a-nspăimântat a morții ură și nu am acceptat să-i fiu supus. Tăria mea a fost mereu credința că sunt și apărat și ocrotit de Dumnezeu, ce-mi bântuie ființa de când sufletul meu L-a regăsit. Iubirea noastră-i fără de măsură
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
un an și nu au înaintat prea mult. Delia, cu teamă în suflet, aștepta următoarea mișcare, dar de această dată va fi pregătită să descopere criminalul, așa numea ea autorul sau poate autoarea celui ce jertfește trandafirii pentru a o înspăimânta. — S-a instalat liniște după ultima ispravă cu trandafirii și, unde mai pui, că s-a ajuns la amenințare directă, iar acum o liniște care mă sperie. Ce crezi tu, Ștefan, ce mă așteaptă? Carmen, profesoara de pian a micuței
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
camera fratelui tău. Măcar așa simt că-mi sunteți aproape. Își scoase laptop-ul, intră în pagina rezervată cazului Trandafirii Deliei, așa l-a intitulat. Citi și reciti toate momentele în care trandafirii au intrat în viața Deliei să o înspăimânte. Bine, dar eu nu am ce reproșa celui ce a făcut ceea ce a făcut! Intimidarea se poate foarte bine confunda cu patima. Că Delia a pierdut sarcina din pricina florilor, era de considerat atentat la viața ei? Nici vorbă, își spuse
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
îi zâmbesc: / „Uite ce mult ei mă iubesc! Râd când mă văd! Le pare bine / Că mama lor acasă vine! Băieții mamei, băieți, / Frumușei și cucuieți !” Cu-astfel de gânduri, bucuroasă, / Se tot apropia de casă, Însă deodat’ s-a-nspăimântat / Și sângele i-a înghețat În vine, căci a priceput / Că ceva rău s-a petrecut. Doar capetele din fereastă / O înștiințau că o năpastă Peste-a ei casă a venit. / Mergând la ușă, a grăit: „Trei iezi cucuieți / Ușa
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
în cărți; debusolați, împinși în spații guvernate de reguli utopice, peste înțelegerea lor, distruși cu încetul. Hârțogari nenorociți; avalanșele lor de cuvinte au drept scop, n e d e c l a r a t - pentru că și pe ei îi înspăimântă rezultatul „trudei” lor - instaurarea unei dezordini infinite, pe care, fățarnici și infatuați, o numesc Libertate! Au prins planeta într-un păienjeniș de vorbe. Mistici și mistificatori. Fanatici. Fiecare, constructor al propriului mit! Pot să-l distrug pe Romancier oricând... Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bizară. Mai sunt ca tine. Și ei scriu, când orașul doarme, și ei sunt obosiți. Uneori, poate, aud VOCEA. Un alt segment al acesteia, destinat lor. Țipi: „Cei mai mulți nu disting nimic! Niciodată! Nici o dată! Adverbul transformat în numeral nu-i înspăimântă. Îi preocupă manopera, mii de pagini așternute conștiincios. Îngrijit. Caligrafic. Dețin comandamente; de acolo, fac și desfac ierarhii, arată cu degetul. Unii devin academicieni!”. Cine poate oase roade sau strugurii sunt acri! Gândește-te la ceva frumos! La Femeia solară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
faci ceva pentru ele: în Saludos ai salvat niște pitici. A făcut-o personajul principal! Asta se întâmpla acolo! Nu am categorii umane favorite. Pitici sau uriași, cu toții, trebuie să plătească venirea lor pe lume. Copiii se nasc țipând. Sunt înspăimântați de ceea ce îi va aștepta câteva zeci de ani, ei simt. În locul înțelegerii, preferi violența. Nu recunoști nici o autoritate, nu respecți nici o instituție. „De ce nu te angajezi (politică?” „Ce gândești (în afara scrisuluiă?” „De ce nu ai o atitudine deschisă?” Adevărate interogatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge la culcare, last but non least, vorba lui Shakespeare: Încercați să vă Înfrângeți resentimentele și să aveți Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuvenit să recunosc că mă agățam de faptul cel mai greu de demonstrat dintre toate câte le aflasem aici din instinct de conservare, conștient fiind că acceptarea lui atrăgea după sine acceptarea unui șir practic nesfârșit de consecințe care mă Înspăimântau. Cel mai tare mă temeam că la capătul abandonurilor succesive În care m-ar fi târât primul compromis cu rațiunea s-ar fi conturat nenorocirea supremă: acceptarea legitimității existenței Centrului, cu obiectivele și acțiunile lui criminale cu tot. Subteranii mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna și dac-ar fi mai multă liniște, le-am auzi, poate, glasurile: Nu ne lăsați! Duceți-ne acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns: „Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sud-est, devenind din ce în ce mai puternic; în cele din urmă, la orizont se ivi o avionetă albă, care trece apoi chiar pe deasupra capetelor lor. Toți dădură fuga s-o vadă și, cu toate că în oraș vedeau așa ceva destul de des, prezența ei acolo îi înspăimântă. Zgomotosul aparat trasă patru sau cinci cercuri din ce în ce mai strânse, cei ce se aflau în el făcură câteva fotografii și-i întrebară ceva ce nu putură înțelege, arătară insistent spre gura puțului, pentru ca apoi să dispară în direcția din care veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu fie sârmă ghimpată și nici gratii la ferestrele de la parter, pentru că alea sunt înfricoșătoare, nu-i așa? Începeam să mă tem. Și să mă gândesc bine dacă toate reflectoarele acelea erau chiar atât de necesare? Oare n-or să înspăimânte clienții? După ce am cântărit totul temeinic, a adus aici, în stațiune, compania sa preferată, „o să le spunem că va fi a mea“ - mi-a făcut el complice cu ochiul și, în câteva zile, vila a fost gata. Tot el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tot părul îi atârna peste față în dezordine și printre lacrimi îi vedeam ochii adormiți și surprinși. — Trebuie să chemi un doctor, David, asta-i tot. Eu nu știu ce să-i fac. Începuse să plângă și mai tare și asta mă înspăimânta. Dar poți să mă ajuți s-o mut de-aici, tanti Mae, dup-aia pot să chem doctorul. — Bine, David, cobor, dar lasă doctorul. Nu cred că mai avem vreun ban pe-aici ca să-l plătim. Tanti Mae a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
seama că sunt acolo, stătea doar și își trecea degetele peste ea, după care o întorcea și se uita pe spatele ei, și începea să râdă când descoperea că nu e nimic acolo. Știam că nu ar trebui să mă înspăimânte propria mamă, dar ea tot mă speria și abia așteptam să se întoarcă tanti Mae și speram să se grăbească. Fabrica s-a închis, așa că tanti Mae nu mai avea serviciu. Singurii bani pe care-i făcea erau cu trupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era tata, multă vreme după ce acesta dispăruse. Nu mai era aceeași. Acum era o femeie cu care îmi era frică să stau în aceeași casă. Nu mai vorbea cu mine deloc. Stătea doar și se holba la mine și mă înspăimânta. Și știam ce se întâmplă în oraș. Trecuse deja multă vreme de la absolvirea mea, când o adusesem pe Flora să grijă de mama. După seara aceea, toată lumea din oraș aflase despre ea. Se purtau destul de frumos și după ce au observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
asta era ceea ce simțisem eu între degete. M-am uitat la mâna mea. Aveam sânge între cutele degetelor și începea să se usuce unde era mai puțin. Mi-am șters mâinile de pantaloni și m-am dus la ea. Mă înspăimântam numai uitându-mă la ea. Am crezut că a murit, dar când m-am aplecat și i-am atins brațul, era încă cald și am auzit-o respirând tare. Sângele i se închega în păr și forma o mică băltoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Privirile noastre s-au întâlnit. — Era obsedat de mine, a spus, de parcă nu ar fi fost cel mai evident lucru. Era teribil de gelos și posesiv. Era tare dificil. Atunci de ce te-ai mai dus să îl vezi, dacă te înspăimânta gândul unei crize? De ce nu i-ai spus să aștepte până a doua zi la lucru? Știam dinainte ce urma să răspundă. Credeam - nu știam ce are de gând să facă. Era depresiv, știi? A fost diagnosticat. Și aveam toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înțeleg. Dar de la ele, nu ai nici o scuză. Au avut încredere în tine și te-au tratat cum trebuie. Nu ai nici o scuză, nu? Harriet își aplecase capul de rușine; nici măcar nu a încercat să-mi răspundă. Speram să o înspăimânt destul de mult ca să o fac să se gândească de două ori înainte să se mai bage în așa ceva. Mi-am ținut discursul, am spus pe un ton mai moale. Acum o să-ți spun ce se va întâmpla. Ai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
într-adevăr, dar nu fusese așa cum am zis. Mi-a spus că Nathan îl urmărise. A spus că te vei duce să-l vizitezi în seara aia și că i-a spus lui Nathan că vorbise deja cu tine. Era înspăimântat. Clifford nu era acasă așa că nu l-am putut întreba ce avea Nathan de gând - știam că era la ordinul lui. M-am dus imediat acolo, dar fusese prea târziu. A băut jumătate din whisky. — Restul e așa cum ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce ești! Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să se simtă ca un copil înspăimântat de furia mamei sale. - Acum trebuie să alegi între mine și Dumnezeul tău! îi strigase Judit hotărâtă. Era o femeie puternică, cu păr drept și lins de culoarea șoarecilor, cu ochi albaștri spălăciți. Se aprindea repede la mânie și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nou undeva, dar nu în dormitorul lui Ionel Dumitrescu de această dată, ci în sala de studiu a palatului regal din Ionescu Land. Sala respectivă este o încăpere care, atât cât putem vedea, deși bine mobilată și masivă, nu poate înspăimânta pe nimeni prin opulență. Nu, nu este nici pe departe cazul de așa ceva. Atrag mai degrabă atenția lambriurile pictate direct pe perete și nenumărat de multele boxe și aparate muzicale din încăpere. Deși ne aflăm în plină convenție a scenariului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
norilor, ținând ritmul. Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]