2,220 matches
-
mai bine zis, există în lume un duh sinergistic, “local” sau “non-local”, care ni se revelează în formă de cuvinte. După cum un duh poate fi adevărat sau fals, sfânt sau demonic, așa și cuvintele noastre poartă pecetea duhului care le însuflețesc. Odată exprimate însă, cuvintele noastre rămân mărturie veșnică la judecata noastră de pe urma. De aceea poate este bine să ne măsurăm cuvintele. Concepția omenească după care vorbele zboară dar scrisul rămâne (“Verba volant, scripta manent”) își găsește o justificată aplicație practică
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
jurnalele din Austria” reia disputele cu Laurian, Cipariu și Massim, creatorii unei fantastice limbi române artificiale. Pe tărâmul criticii literare excelează cu,,O cercetare critica asupra poeziei române de la 1867”, în nevoia de a alcătui o antologie a poeților români, însuflețită de un simțământ poetic și ferită de înjosire în concepție și expresie”. Continuând direcția Daciei literare cu celebra: ,,scrieti, băieti, numai scrieți!” el încurajază o pleiadă de scriitori noi care se vor adăpa la folclorul național și vor da mai
LECȚIA LUI MAIORESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382820_a_384149]
-
sorbit și eu așteptându-te Cu inima goală...demult... ! Azi o văd ruptă dintr-o amintire Și-mi dau seama că : timpul s-a așternut tiptil peste toate ...cum se poate ? ...nu se poate ! Toamnă,tu ești cântecul de iubire însuflețit de o flacără năucitor de vie care va luneca în răstimpuri Așadar, hrăniți-ne voi,văpăi-culori ! Suntem atât de muritori ! » ... Citește mai mult CÂNTEC DE IUBIREToamna a pus o mână de jăraticdin iubirea noastrăla marginea păduriiNu se mai satură de
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
tehnică și la estetică imaginii, se întoarce mereu în locurile care i-au atras atenția din punct de vedere fotografic, cum ar fi satele Maramureșului. Se concentrează cu predilecție asupra peisajului, fie el rural sau urban, și asupra oamenilor care însuflețesc acele locuri. Autorul a fotografiat timp de 40 de ani Țară Maramureșului istoric care, după cum el însuși declară, este “impregnata de taină frumuseții și a simplității, o lume care mai trăiește încă în imaginile unui trecut nu foarte îndepărtat și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
Este ceea ce anumiți Părinți greci numesc „contemplarea firii”: omul adună rațiunile (logoi) lucrurilor, esențele lor spirituale, nu pentru a și le însuși, ci pentru a le aduce lui Dumnezeu ca pe o jertfă din partea creației. Vede lucrurile, structurate de Cuvânt, însuflețite de Duhul vieții și al frumuseții tinzând către Obârșia paternă, care le primește, în distincția lor. „Căci unirea, desființând separarea, nu dăunează câtuși de puțin deosebirii” spune Sfântul Maxim Mărturisitorul”. - Toată această relatare avându-o din lucrarea „Rugăciunea lui Iisus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
e una strictă, riguroasă, searbădă și, cu atât mai puțin, suprameticuloasă; oarbă împlinire a celor câtorva ”porunci artistice” în alcătuirea unui portret, icoană sau tablou. El oficiază când desenează. Portrele sale au ceva din căldura și temeinicia picurate în imagine, însuflețind-o prin crez divin. Prof. Giorgio Cegna, cavaler al Republicii Italiene, cel care l-a intuit poate cel mai bine dintre cei care i-au fost aproape și i-au evidențiat potențialul creator, a putut rosti: “Distincția “Palma d’Oro
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
viață și-i va ajuta să devină personalități bine definite, care acceptă diversitatea în Europa noastră multinatională. Îi felicit, deci , pe părinți, și le mulțumesc din inimă. Încrederea pe care ne-o arată și sprijinul constant față de eforturile comune ne însuflețește și ne dă curaj să continuăm. În încheiere mă adresez copiilor, care sunt eroii principali ai acestei minunate călătorii. Le doresc răbdare, curaj și perseverență. Să vină cu plăcere la cursuri, căci fiecare lecție va fi un pas înainte pe
ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR LA ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DIN CIPRU (ȘCOALA DIN NICOSIA) [Corola-blog/BlogPost/92857_a_94149]
-
dedicate trei secvențe (Personalitate și destin, Moralistul, Petre Pandrea și spiritul oltenesc), iar filosofului Constantin Noica încă zece pagini (Între idolatrie și denigrare, În eternitatea spiritului românesc). Basoreliefuri memorabile, portrete in aqua forte, cum numai Ovidiu Ghidirmic poate să scrie, însuflețesc viața și creația lui Ion D. Sîrbu (Lupta cu absurdul), D. R. Popescu (Romanul de tip puzzle), Marin Sorescu (Manierismul modern), Eugen Simion (...și criza spiritului critic), Mihai Cimpoi (...și starea actuală a literaturii române de pretutindeni), Carolina Ilica (Poetica
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
Un Cain. Când o comunitate nu mai poate fi îndreptată, trebuie distrusă. O voi da pe mâna Castelanului, acesta nu va cruța pe nimeni. Voi pieri odată cu gloata. Cu Magistratul, cu Filozoful, cu iapa de Caravella; cu Autorul care ne însuflețește, pentru că nu există nimic pe lume fără Autor. Îl voi numi chiar așa: Autorul. Undeva, peste mine, hotărăște cele ce se vor petrece în Stațiune. Acum i se va înfunda. Ursul e pe capră, capra e pe urs, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Baldo, cruciatul. Vă veți găsi În al Treilea Cer. — Al Treilea Cer? — E un fel de a spune pe care Îl folosim Între noi, o glumă de oameni Învățați. Dar domnia ta vei Înțelege cu siguranță. Iubirea de cunoaștere care ne Însuflețește atunci când ne apropiem de Învățătura Îngerilor e atât de mare Încât fiecăruia dintre noi i se pare că urcă În cerul Venerei. Dar nu e numai asta. Vei vedea. Dante rămase În tăcere, căzut pe gânduri. Poate că era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuit să ceară azil. Astfel se explică prezența sa printre noi, atât de departe de mare... — Mai spune că mă aflu aici ca să scap de mâna călăului, Îl Întrerupse venețianul, al cărui chip Își pierduse pe dată veselia care Îl Însuflețea. Dante primise cu stupoare acel vorbe grele. Veniero Îi surprinse Întrebarea nerostită. — Nu se cuvine, pentru un om al mării, să-și oprească prea Îndelung privirea asupra femeilor de pe uscat, nici măcar În serenissima Veneție. Și cu atât mai puțin asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vie a netulburării așezate a Înțeleptului, ori un indiciu că știau ceva? Oamenii aceia aveau cunoștință de cele Întâmplate. Iar unul dintre ei, mai mult decât ceilalți. La un moment dat, vraja se rupse, iar chipurile celor de față se Însuflețiră dintr-o dată cu expresiile uimirii și ale compasiunii la care se așteptase, În timp ce un cor de exclamații reproducea și În acel colț de sală atmosfera din restul tavernei. — Ambrogio... mort? zise În cele din urmă Cecco d’Ascoli. Cum? Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era din rocă masivă. Pe suprafața acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite, un Înfiorător stup plin de rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor, lumina lămpii parcă Însuflețea acele membre descompuse. Orbite goale Îl urmăreau pe poet și mâini scheletice se alungeau din nișe, ca și când o Întreagă legiune infernală Îl aștepta acolo. Simți cum genunchii i se Îndoaie. Probabil că era vorba de un cimitir uitat. Mai coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Fărâmicioasa teracotă pe care se sprijineau speranțele supraviețuitoare ale unui mare edificiu. Și tocmai Într-o biserică din Florența, cetatea dușmanilor Imperiului. Un zâmbet Îi Încolți pe buze: dacă, Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, cât de subtilă fusese perversiunea care Însuflețise acel proiect! Nici măcar Cecco Angiolieri n-ar fi fost În stare să egaleze un gest atât de ireverențios. O zeflemea. Sângele reîncepu să Îi clocotească, la fel ca pe vremea când, alături de Guido Cavalcanti, bântuia prin nopțile florentine În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să muște decât să sărute. — Credeți că pentru salvarea mea aș fi dispus să vând libertatea Comunei? Și, Încă mai Înainte, adevărul? — Biserica știe bine slăbiciunile oamenilor, Întrucât le este milostivă păzitoare Încă de la trădarea lui Petru. Spiritul care ne Însuflețește nu Își găsește măsura În ani, ci În milenii. Noi știm să așteptăm. Te vei Întoarce la noi, În cele din urmă, și numai de domnia ta atârnă să hotărăști dacă o vei face ca un fiu risipitor, ori În lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
voi, ar exista pentru domnia ta un loc În Studium. Și tocmai la materia astrologie, În care știu că ești expert. Dante Îl privi În ochi. — M-ați primi și În Al Treilea Cer? Celălalt deveni rigid. Expresia afabilă care Îl Însuflețise până cu o clipă În urmă se risipi. — De ce nu? zise el apoi, după un timp ce păru că nu se mai sfârșește. Al Treilea Cer e al Venerei, iar domnia ta ești un poet al iubirii... Unul foarte mare, adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe adevăratul amant, acela căruia Îi răspunde ea cu dragoste, nu-l cunoaște nimeni. Pe el va trebui să-l găsești, dacă vrei să dai de urma Antiliei. — Vrei să spui că nu știi cum să dai de femeia care Însuflețește nopțile În cârciuma dumitale și care de la dumneata Își primește mijloacele de viețuire? — Te Înșeli, messere. Ea nu primește nimic de la mine. Nici n-aș avea mijloacele. Nu, doar un prinț ar putea plăti atât de mult. Dante era din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la acea distanță, poetul continua să simtă parfumul acru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se năpustea asupra sa. Dintr-o dată, orice mișcare se opri la câțiva pași distanță, ca prin farmec. Omul rămăsese nemișcat. Poate că Își lua elan pentru a-l ataca, se gândi Dante cu teamă. Apoi, o pânză mare parcă se Însufleți de o viață proprie, ridicându-se de pe frânghia de susținere, Înainte să cadă peste el. Simți cum pânza udă Îl Învăluia, În timp ce se lupta cu furie să se elibereze. Apoi, două brațe puternice Îl strânseră prin stofă, imobilizându-l. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tot v-ați fi muiat puțin. însă dumneavoastră nu și nu. Eu, dacă-mi permite-ți, de atunci știam c-o s-ajungeți unde-ați ajuns. — Ei, lasă... - făcu modest Grigorie al XV-lea. — Ba nu, așa e - zise Damiani. Ne însuflețeați pe toți, unde era mai greu, acolo vă vârați, n-aveați odihnă, vă sculați primul și ne trezeați pe toți: „Hai, băieți, să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când, nu cade măgăreața pe altcineva, măcar așa, ca variație? — Pentru că, dragul meu, pentru asta suntem plătiți, și în atâția ani de când muncesc aici, am avut norocul să cunosc nenumărați tineri plini de viață și de entuziasm, pe care-i însuflețea un adevărat spirit sportiv, credeau în prietenie și erau convinși că participarea la această aventură excitantă îi va ajuta să fie mai buni, mai puternici și mai solidari. I-am cunoscut și eu. — Și sunt mulți ca ei... Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente de simpatie, de prieteni și cunoștințe din metropolă și suburbiile Dublinului se reuniseră cu miile să-și ia rămas bun de la Nagyasagos uram Lipoti Virag, pînă de curînd de la casa domnilor Alexander Thom, tipografi ai majestății sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile de rapiță, lintița mătăsoasă de pe buza bălților, pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și asemănarea sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă de viață, rece, nesimțitoare, arogantă, ostilă. Dar deodată vocile Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I. dactilografă) 2. Trebuie să fie un bărbat Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]