499 matches
-
întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise, parcă îl întărîtase mai mult. Auta se uită și el la acest rob și simți cum îl doare și pe el trupul, deși nebătut. Vâslașul aruncă printre dinți: - Poți să spui de trei ori că lupul e capră, lapte de la el tot n-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pria de nimic. Lâncezea și ziulica lângă craterele alea, unde se semnaliza, cu oglinjoarele, cu niște slăbănoage și uscături de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nicolici? - Cine zice?... - Ești, fă? - Eu?! - ...Nu-i, fă, nimic, atunci, că nu ești... ia, zgîrcește-te așa! Și-o pârâi, lăsîndu-i-se cu toată greutatea palmei drepte pe ceafă și căutând s-o frângă de mijloc. Năsoasa, cu poftă să-l întărîte, se răsucea și se podea sub el, ca o cotoaică-n călduri. - Te-am simțit la defect! zise ăsta, care-o înclinase pîn-o făcuse să-și atingă, cu capul, buricul. Pagubă în ciuperci... Dar cum zici tu că te cheamă pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plângă în voie. De afară o chemau vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puțin, abia gustmd din friptura proaspătă adusă de chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile. Nevasta se amețise puțin, ar fi vrut să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
galbeni și, din când în când, le mângâiau, cu ochii pierduți în tavanul întunecat. Ușa se deschidea și se închidea. Intrau oameni noi, se așezau la alte mese, cei mai mulți plecau. La miezul nopții, rămăseseră numai gabrovenii și caramangiii. Jocul se întărîtase. Câștigau negustorii, după planul lui Florea. Osteniseră, dar nu se lăsau. Miza creștea și li se făcuse cald. Atunci a început Gheorghe a măslui cărțile. Polii au făcut picioare. Treceau sub palma pungașilor. Piele clipea din când în când peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din umeri și ocolindu-se cu grijă. Un fum des ieșea prin ferestre și pe o ușă mare de lemn alb. O dată s-a schimbat Didina. Parcă zgomotul acela de farfurii ciocnite, de râsete înfundate amestecate cu cântecul orchestrei o întărîtase. Paraschiv i-a văzut nările încordate, tremurând de poftă, și a înțeles că aici îi plăcea ibovnicei mai mult să trăiască. Cu asta o ținea Bozoncea în ghearele lui, cu puterea și cu banii săi. Meseriașii au întors capetele când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se întoarcă, zise Bez. Dacă n-ar fi femeie, ar fi un gabier pe cinste. Ia mai taci, dinozaur bătrân ce ești. Sunt destul de puternică, zisei eu, neatinsă de jignire. Spre deosebire de tine, Ben, nu-i așa? zise Bez, care ne întărâta când pe unul, când pe celălalt. Să vezi la el amețeală - pe lângă el, Jimmy Stewart 1 e un fel de Sylvester Stallone în Cliffhanger 2. — Am probleme cu scara lui Iacob, mărturisi Ben, rușinându-se ca un copil de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cross. Mai degrabă un spațiu atelier, cu un flux de oameni care vin și pleacă. Sincer, teatrul Cross e un mamut. —Le-ai spus celor din consiliu așa ceva? Încuviință cu o mișcare a capului. N-a făcut decât să-i întărâte, zise Matthew imediat. Nu-i așa că e ridicol? Credeau că joacă tare. De parcă MM s-ar comporta așa. Sau și-ar compromite viziunea pentru a face ceva ce nu potrivit pentru ea. MM își ridică privirea și-i zâmbi tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe care degetele lui slabe și cucernice le tot prefirau, neobosite. În jurul predicatorului, patru chipuri bărboase și grave, printre care și cel al lui Mohamed, tatăl meu, patru chipuri prelungi peste care se așternea aceeași neliniște pe care șeicul o întărâta fără milă. — Plecați, porniți în pribegie, lăsați-L pe Dumnezeu să vă îndrume pașii, căci dacă veți accepta să trăiți într-o țară în care sunt batjocorite învățăturile Credinței, în care sunt aduse insulte în fiecare zi Cărții Sfinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se regăsea pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și-l propusese în viață: reculegerea în fața lucrurilor care durează: Biserica, Neamul, opera gândului - dezinteresarea de lucrurile efemere și frivole, detașarea de pasiunile personale, legate de o mână de pământ, întărîtate de nimicuri, alimentate de iluzii. Salazar găsea în Coimbra o icoană însuflețită și cuprinzătoare a lucrurilor care n-au moarte; el înțelesese încă din seminarul din Vizeu că omul nu le poate sluji decât renunțând la partea muritoare din el
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
doilea sau al treilea an de studenție, de pe terasa cofetăriei „Colombo“ (acum „Liana“), din dimineața când am observat țigăncușa de cinci-șase ani care venea să cerșească. Am fotografiat-o atunci cu aparatul primit nu demult cadou și cu care umblam întărâtat să prind cât mai mult din chipul Lumii. De la țigăncușa aceea am început să-i văd și pe ceilalți, până jos, la „Tosca“, de la Drept, cafeneaua unde ascultam fascinat poveștile Teodorei, „ultima curvă bizantină a Bucureștilor“, după cum se recomanda. Teodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici un temei. Nimic rezonabil nu mă îndreptățea la astfel de extremisme. Decât să impresionez cercul meu din acele zile de cafenea și, târziu mi-am dat seama, să lovesc în Ester. S-o fac să iasă din ea, s-o întărât și, apoi, să-mi fie mai ușor s-o am. O doream. Era cu totul altfel decât mine. Era dreaptă și tocmai asta mă înfuria. Într-o seară, nu-mi mai amintesc de unde am plecat cu ea, eram după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privea compătimitor, disprețuitor, scârbit, furios. În cele din urmă ura proletară ajunse la suprafață. — Om de încredere! Vă pune poporu’ în funcții și vă bateți joc de noi. Vă trimite la ziua tovarășului și vă matoliți ca ultimu’ nehalit. Îl întărâta tăcerea mea. Nu urmăream decât cum crește frica în mine. Eram sigur că putea să mă pălmuiască. — Compromiteți poporu’ de v-adună de pe stradă și nici nu știți ce faceți. Și io vă servesc ca fraieru’. — Las-o, Paule, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el, Momoloiul taichii, mai ceva ca la directivele de la congresele alea a lu’ Ceaușescu, de nu le-ai mai apucat să le studiezi, c-a venit revoluția și am schimbat macazu’. Și pă vremuri, tot așa o ținea. Dacă-l întărâți, să vezi cum o întoarce cu jertfa intelectualului. Că ei au făcut adevărata rezistență, cum aud că o prelucrează la frecare ăștia de papă banii de-acu’. Ai rezistat, profesore, nu-i așa? Da’ măcar Ceaușescu făcea distincție între profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Să-ți închiz ochii în toată sara, Dar astea toate nu-s prin putință De-a mă preface după dorință. No. 71 Tot mâhnire pentru mine Norocul a hotărât Și cumva de-i cer vr-un bine Mult mai mult îl întărît; Lacrimele de-ntristare Ce din ochi-mi nu se șterg, Trecere, credință n-are, Nicăiri unde alerg; Nesimțirea este fire... ............................ No 72 Luniță luminătoare Și stele strălucitoare, Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie, Dați lumină înfocată Pân cărarea-ntunecată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Gheorghe Tescu „Boierul nebun...“ La răspântia veacurilor nouăsprezece și douăzeci... ...De cum cădea bruma, toamna și toată iarna până la dezgheț, umbla pe uliță, sprijinit într-un toiag, îmbrăcat în blană de lup, urla și scheuna, mârîia..., se întărâta ca lupii; gemea, plângea, ridica gura în sus către cer ăuind, de te cuprindea frica, dar și mila și jalea văzându-l... Schilav, de șale îndoit și cu un singur ochi, așa cum a scăpat cu viață de sub grinzile casei în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care s-o cățărat pe vârful parapetului o fost dom‟ căpitan Măracineanu, comandantul batalionului 1 din reg. 8 linie. Dar, chiar când striga: „dupa mine, copiii mei!“ a fost
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un oftat, ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Clipele astea, nu sunt timp, n-au să moară niciodată!... Focul lăuntric se potolea. Sudorile îl broboneau ca roua... O încredere atotstăpânitoare îl mai liniști... Pentru ce să-și mai întărâte ființa cu întrebări fel de fel.. mai bine să lase nedesgropate avuțiile destinului, mulțumindu-se să le știe tăinuite acolo, ca o comoară de preț ascunsă de strămoși sub pământul pe care doarme. Dar, iată că se desfundă în el
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cumva amar. În toată vremea cât el vorbise, Victoria, deși stătuse tăcută, ceea ce auzise, în loc s o înduioșeze oarecum, s-o determine să-și schimbe poziția și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari de sudoare începură a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Valy nu era deloc atent la spectacolul tot mai grăitor pe care ni-l oferea pas cu pas, natura. Ca și cum el ar fi trecut singur, printr-un tunel de cale ferată, opac fără sfârșit. Totuși, fiecare replică a lui parcă întărâta pe cineva din mine sau parcă îmi deschidea în suflet uși pe care nici măcar nu le identificasem niciodată. De ce? - reușesc să întreb renunțând forțat la visare. Cum de ce? Oameni vechi, morți demult, de sute de ani, constat că spun lucruri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câți au avut-o... pe conștiință... Nu ți-ai dat seama că e o iapă dintr-alea care nu se mulțumesc cu o singură șa? Hă, hă, hă! Hai să nu exagerăm, totuși...-subliniez plictisit ca și când n-aș fi fost întărâtat la maximum. Da. Așa e. Să nu exagerăm. După o lungă tăcere, Valy: Tovarășe Gerard, una cu una fac două. Eu mai zic una și după aceea tac. Aici, unde ne aflăm, se poate orice. E de ajuns să-mi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce bleastămă zilele, de cei ce știu să întărîte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10. Căci n-a închis pîntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mîna împotriva lui, pentru el și nu-ți va mai veni gust să-l lovești. 9. Iată că ești înșelat în așteptarea ta; numai să-l vezi, și cazi la pămînt! 10. Nimeni nu este atît de îndrăzneț ca să-l întărîte. Cine Mi s-ar împotrivi în față? 11. Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu. 12. Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui, și de tăria lui, și de frumusețea întocmirii lui. 13. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]