93,058 matches
-
șefului casei. Nu găsesc decît foarte puțini bani, un vultur imperial și... cîteva poze licențioase: "Grăsani mustăcioși, în izmene și jartele, se luptau cu persoane durdulii în chiloți bufanți cu dantelă. Toți păreau foarte veseli". Moartea bunicului? O întreagă poveste. întors din Rusia în România aflată sub ocupație germană, consulul este trimis într-o închisoare din afara țării. într-un tîrziu este eliberat. își anunță familia că germanii i-au restituit lada cu aur pe care i-o confiscaseră și că vine
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
forma întâmplătoare a interesului meschin și a orgoliului prostesc, știu, acești indivizi n-au nimic sfânt. Dar să-l descopăr pe Păunescu rostind cucernic vocabule în sprijinul ideii reformei Bisericii Ortodoxe Române - asta e prea de tot! Lumea s-a întors cu susul în jos, dacă un liberal de frunte se comportă ca un habotnic, iar un fost comunist înflăcărat militează frenetic pentru noi formule de exprimare ale bisericii așa-zicând naționale. În fond, la așa biserică, așa avocați. O voce
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
fi întîmplătoare, ea își are, probabil, sorgintea în interioritatea plină de mister a femeii căreia i se opune scriitoarea, pentru că o înfricoșează abisul fizic insuportabil și insultător prin misterul pe care gîndul și imaginația nu-l poate supune". Scenariul biblic întors pe dos cu ajutorul instrumentelor naturaliste este irecuzabil. Tumoarea uterină a Lenorei îi conferă acesteia aspectul unei "gravidități demonice": "Cu vitalitatea paralizată și dorința ucisă, femeia se de-sexualizează, deși, paradoxal și cinic, cutremurați de fiorul spaimei, am putea spune, parafrazîndu-l
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
așa?) - tensiunea planetară a găsit, în sfârșit, supapa de decompresiune și ție îți vine să intri în pământ de rușine că iar nu ești la înălțimea așteptărilor. Și asta ca în fiecare zi. Cât o să te mai tolereze șeful? Te întorci zdrobit în secție, răsfoiești cartea, găsești o secvență tare, salvatoare, senzațional, ăsta-i titlul, la concurență cu restul, știrea îți intră pe ultima pagină, stai până la ora 17, după-amiază, anume să vezi dacă rămâne până la capăt, da, se citește în
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
într-o mai mare măsură interesul cititorilor. În schimb, extrasele din jurnal, în loc să intensifice senzația de autenticitate (căci acest lucru pare să fie aspirația autorului), mai curînd o diminuează: "Duminică, 1 iunie / Meteorologie incertă. Scriu puțin, merg după țigări, mă întorc să-i telefonez ei. Da, acum plecarea este o certitudine! Va sta o săptămînă la Washington, apoi la Universitatea Connecticut (...) Nu-mi pare rău că am propus-o (e cel mai bun lucru pe care l-am făcut ca "șef
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
pot să mă bucur și eu, în parte am luptat și eu alături de ea. Va vedea un alt continent, o altă lume ! Voi fi cu ea înaintea plecării trei nopți și două zile; am s-o aștept apoi să se întoarcă, cum-acum-mă așteaptă ea (...)". Ema nu este totuși singura prezență feminină din roman, chiar dacă se impune, detașat; sînt evocate, pe rînd, Bianca, Mihaela, Carina (soția) și o mulțime de aventuri mai mult sau mai puțin pasagere, căci naratorul, așa cum mărturisește, urmase
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
Cine are bani și omoară beat oameni cu mașina în România nu stă în pușcărie nici doi ani, pentru o viață de om. O asemenea pedeapsă e aproape o invitație la reglări de conturi cu automobilul. Ceea ce s-ar putea întoarce chiar împotriva lui Tartagă, în ipoteza că după ce va ieși din pușcărie pe capul lui se va pune un preț atrăgător, care să merite douăzeci și una de luni de închisoare. Asta mi se pare adevărata morală a cazului Tartagă și a
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
Testamentul francez) prin știința de a face curte abil, insistent, spiritului, culturii și istoriei franceze. Asemenea bătrânului paznic de cimitir din Crima Olgăi Arbelina care istorisește, precum ghidul de piramidă, povestea celor aflați sub pietrele tombale, asemenea compozitorului care se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieți, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900 ca institutoare în Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul cu sudoarea lor și care strângeau bălegarul, care ar fi fost oare amintirile mele din acele vremuri? Noi eram
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
timpul Evului Mediu. Acesta din urmă, care în principiu păzește de profanatori trupul lui Christos, la un moment dat se bate în duel cu generalul roman. Mulțimea de tobe se strânge în cerc, în jurul celor doi luptători. Generalul roman se întoarce în loc, indicând că a murit și atunci Longinos pecetluiește mormântul care trebuie vegheat. Christos este reprezentat printr-o statuie care zace într-un sicriu de sticlă. Pe toată durata procesiunii se psalmodiază textul Pasiunii, text în care apare adesea expresia
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
și-ar fi dorit-o la Oxford: înrolat în regimentul de pușcași Lancashire, Tolkien ajunge pe frontul francez, unde participă la bătălia de la Somme. De acolo, traumatizat de "șocul obuzelor", e trimis acasă, perioada de însănătoșire îngăduindu-i să se întoarcă la Oxford. Este momentul de început al unei strălucite cariere didactice, Tolkien predînd pe rînd engleza și anglo-saxona la University of Leeds și, din nou, la Oxford University, unde se împrietenește cu C.S. Lewis și Charles Williams, două din cele
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
reduce impactul ce-l resimte atît din partea celor înalte cît și a celor decăzute. Dacă bestialitatea e perceptibilă chiar în maniera manifestă a prezentării sale, puritatea rezidă în subtextul înverșunării cu care e montată cea dintîi, aidoma unui vis paradiziac întors pe dos. S-a spus pe bună dreptate că antipodul credinței e indiferența, nu ateismul care nu e decît o umbră a ei, ce-i îngînă substanța în negativ, fiind deci dependentă de pietate. Satanismul nu e, prin urmare, decît
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
ale pierzaniei,/ trupul era un palat lichefiat, zidit cu poftele gînganiei,/ cea care își decapitează amantul/ murmurîndu-i adierea litaniei" (La Cesarina șIț). Dar și un Caron feminin: "Eu însămi am ales să-mi fiu luntrașă pe Styx,/ după ce m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și o sirenă diavolească ce delirează: "sînii tăi aveau capete de lunateci,/ dinții luaseră zeci de bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
evoluției acestei gândiri îndrăznețe care viza, după expresia sa, “o filosofie identificatoare referitoare la contradictoriu”. La rândul său, Anne Van Sevenant (Școala Superioară din Anvers) abordează Estetica discontinuului, așa cum reiese ea din eseurile critice și din Falsul tratat...: “Fondane își întoarce fața de la filosofiile care fac dovada unei prea mari resemnări față de angoasă, rațiune și etică” - scrie ea -, “după părerea lui Fondane, îndrăzneala creatoare exclude în chip necesar orice cale de mijloc”, “puterea singularului învinge de departe cunoașterea generalului”. Alte lecturi
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
întreaga mea viață”, până la textul sinistru-rizibil, distribuit pe la ambasadele străine imediat după căderea satrapului din Scornicești, când autorul cărții de glorificare a crimei sistematice a lui Ceaușescu împotriva propriului popor, intitulată „Idealuri”, a acoperit cu scuipat veninos urma balelor proprii. Întorcând-o ca la Cuțarida, „magnifica personalitate” se transformă în „cetățene”, apoi în „laș”, „nerușinat”, „Nero” „Hitler” și alte delicatețuri, până la indignatul apelativ „un cismar analfabet și criminal”. „Vasta capacitate intelectuală” trebuie înțeleasă, am impresia, în jonglarea demențială cu cele două
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora exactă / trebuie să mergem a zis suntem așteptați / de acum încolo măștile nu ne mai sunt de nici un folos / să ne întoarcem de unde am plecat a zis / el ne așteaptă în fântână / clopotul avea vocea ei” (I. Tănase, poate chiar 29 sept. 2001). O poezie bună este aceea care te îndeamnă să revii, iar acest volum, care se lasă doar aparent descifrat
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
afirmarea ideii în forma artistică și la promovarea limbajului ca element esențial în construcția simbolică. Certat, așadar, cu Estul și cu Vestul, dușman al comunismului și al capitalismului deopotrivă, artist român, patriot sîrb și revoltat fără frontiere, el s-a întors, în această toamnă, din nou pe meleagurile natale, chiar dacă nu la Timișoara, și nici la Reșița,dar oricum pe aproape, adică la Caransebeș. Aici, la inițiativa consilierului Marcel Vela, fost prefect liberal sub guvernarea Convenției, și cu ajutorul direct al primarului
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
probabil, pe care lemnul, acest material arhaic și contemporan în cel mai complex înțeles al cuvîntului, poate să le întruchipeze exemplar dacă este stimulat de o inteligență vie și fertilizat de o gîndire creatoare. Și cum Bata Marianov s-a întors la Caransebeș încărcat de toate semnele vremurilor de astăzi, semnele trecerii sale și a celorlalți patru artiști prin parcul Timiș descarcă și ele, așa cum se poate, nenumărate provocări și tot atîtea interogații. Iar dacă totul este în regulă, răspunsurile vor
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
lucruri sar în ochi. În democrațiile normale, Justiția pîndește Puterea, nu face arheologia Opoziției, doar, doar i-o găsi boli rușinoase în trecut. P.S. Mașina am găsit-o la vreo două străzi de locul unde fusese parcată, cînd m-am întors de la Poliție.
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
spectatori. Un condamnat pentru jaf armat a fost desemnat cîștigător și eliberat. Alți cîțiva, la fel de buni, se vede, ca poeți sau cantautori, au fost și ei grațiați. Își vor putea începe noua carieră artistică. Dar dacă vor prefera să se întoarcă la aceea de hoți, violatori sau ucigași? Niciodată frontiera dintre artă și crimă n-a fost mai lesne trecută. Pe vremea îndepărtată a lui Sade ori chiar pe aceea apropiată a lui Genet nu se organizau asemenea concursuri. Și ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
pese, dar de data asta l-a durut coincidența crâmpeielor de bârfă, chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Mai întâi a fost vecina din casa cu etaje, felu-i bovin de a întoarce încet capul, rumegând cu desfătare cuvintele de parc-ar fi fost iarbă. Și mai era și fata de la farmacie - „nu c-aș crede așa ceva, dar dac-ar fi adevărat, ce îngrozitor!” - ba chiar și don Emilio, întotdeauna discret asemeni creioanelor
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și brutal, pe don Emilio l-a înjurat de mama focului prima oară când comentariile s-au repetat. Pe vecina din casa cu etaj n-a mai salutat-o, ca și cum asta ar fi putut s-o supere. Și când se întorcea de la slujbă intra ostentativ la familia Mañara să-i salute și să se apropie - uneori cu bomboane sau cu câte o carte - de fata care-și omorâse cei doi logodnici. Nu-mi amintesc prea bine de Delia, dar era delicată
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și asta însemna mult în Almagro, astfel încât alți vecini au început s-o vadă pe Delia, familiile Victoria și Castro Barros au uitat de cele întâmplate și Mario a continuat s-o vadă de două ori pe săptămână când se întorcea de la bancă. Era vară și voia să iasă câteodată, se duceau împreună la cofetăriile de pe Rivadavia sau să stea pe o bancă în Plaza Once. Mario împlini nouăsprezece ani, Delia așteptă fără nici o petrecere - era încă în doliu - să facă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
durere doar lăuntrică. Era neplăcut să vezi zâmbetul ascuns al Deliei când își punea pălăria în fața oglinzii, atât de blondă și toată în negru. Se lăsa adorată de Mario și de părinți, se lăsa luată la plimbare și la cumpărături, întorcându-se odată cu ultima geană de lumină, iar duminicile după-amiaza primea musafiri. Uneori se ducea singură până la cartierul vechi, unde o curtase Héctor. Maica Celeste o văzu trecând într-o seară și trase jaluzelele cu dispreț strigător. O pisică venea pe
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de lângă pian, lui Mario i s-a părut o clipă că gestul ei surprins de lumină avea ceva din goana înnebunită a scolopendrei, o fugă oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă rog, să zicem; Héctor
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]