1,492 matches
-
mama focului la instrumentele lor. Ajunși la Biserica „Precupeții Noiˮ, au fost întâmpinați, miruindu-i, de preotul Gheorghe Marin și de un cor de cântăreți, unde micul Alexandru a fost botezat în tradiția ortodoxă și primit în sânul acestei religii. Întorși acasă cu mare alai, generalul s-a comportat ca un mare senior față de ofițerii din subordine, îmbrăcați în ținută chamarres d’or*. Colegii formaseră o gardă de onoare în preajma copilului creștinat, înfășurat în dantele și mătăsuri, supravegheat cu atenție de
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
întrebase altcineva, da, îi răspunsese, dar nu cumva se uitase îndărăt? insistase interlocutorul ocazional. Ei, asta nu mai știa, dacă se uitase îndărăt, ori nu se uitase, Andrei Azuga nu-și putea nicidecum aminti! Făcuse în cele din urmă cale întoarsă, abia mai mergând, spre farmacia din colțul străzii Făgăraș. M-oi fi uitat îndărăt, nu m-oi fi uitat? nu contenea să se întrebe neliniștit. Lumea din dreptul farmaciei se risipise, nu mai rămăsese țipenie de om acolo, fapt care
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Muncă, relaxare și chef S-a înserat de câteva ceasuri Și luna se scaldă în vălurele pe lac; Codri-s întorși cu vârfu-n adânc; Sunt tablouri nocturne și-mi plac. Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări răcoroase! Doamne, să le spun, acum, mai am cui? Fumul învolburat în caiere se
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
Române. Absolvent al Facultății de Filologie, secția română-italiană, a Universității București, actualmente Marian Ciobanu ,este profesor de limba română în Siliștea-Gumești (Teleorman) . Autorul cărții și-a făcut apariția în sală purtând pe cap o pălărie de culoare maronie cu borurile întoarse ...precum Moromete. În cuvântul de deschidere Marian Ciobanu, figură pitoreasca a mărturisit că ,, Șansa de a profesa la școala din satul în care s-a născut Marin Preda nu i se oferă oricui. Întamplarea s-a produs. Din tot acest
LANSARE DE CARTE ,, MARIN PREDA ŞI AI SĂI,, DE MARIAN CIOBANU de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370417_a_371746]
-
tăcea mult! Pe Mihai nu-l întrecea nimeni. Poate, doar aparatele de fotografiat. Atunci făcea pauză, să pozeze mai frumos. Deh! Artistul e artist în orice împrejurare... Curând, pătrunși de nostalgie, ne-am luat rămas bun și am făcut cale întoarsă, de la căldura poeziei, în arșița verii... Dar, parcă în mod special, pentru a nu ne întrista și a ieși total din farmecul poeziei, pe una din aleile Parcului Cișmigiu, doi miri erau fotografiați de o armată de nuntași. M-am
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
cei care s-o iubească, iar nu furând-o s-o hulească! Toți criticii acestui proiect și toți neîmpăcații, dacă s-ar duce într-o excursie într-o țară importantă pentru ei unde ar descoperi un astfel de monument, odată întorși acasă parcă-i văd câte ar avea de povestit despre el și câte poze ar aduce, iar acolo fiind nu cred că și-ar propune, ha, să le amintească locuitorilor acelei țări cum că... “Dumnezeu preferă lemnul, lemnul și spațiile
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
urcară pe coastele versanților, apoi coborâră în cheiuri străbătute doar de animalele sălbatice în goana după pradă sau scrutate cu privirea din înaltul cerului de păsări răpitoare. Alteori, întâlniră în cale câte un abrupt stâncos de netrecut și făcură cale întoarsă căutând alte ieșiri din acest labirint. Aproape traversaseră masivul muntos când deodată zările se deschiseră și pe un pisc îndepărtat zăriră turnurile castelului. Căpitanul Arnăutu trimise câțiva oșteni se cerceteze împrejurimile. În cele din urmă își înstalară tabăra lângă un
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
asupra vieții. Iluziile vieții parcă ar fi desprinse de pe o frescă pictată cu seve naturale distilate în culori calde și reci. ,, Iluziile vieții de pe-o frescă Încearcă să deschidă guri, din moarte, Pentru-o geneză nouă, a rostirii Lumilor întoarse.,, ( Sunt ideea ) Paradisul este viața pământească într-o pace fericită între poetă și natură, în spiritul ei în afară de simțuri și imaginația de o inteligență sclipitoare. ,, A fi doar flacără de pradă Să ard tristețe din izvor, Ca muntele să nu
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
așeze, a făcut caleîntoarsă. Am dat drumul unui corb și l-am lăsat să plece. Corbul s-a dus, dar, văzând că apele secaseră, a început să caute de mâncare, zburând de colo-colo,croncănind, șj nu a mai făcut cale întoarsă. Atunci am dat drumul la toată lumea să se ducă în toate părțile,am adus sacrificii zeilor; am făcut o libație pe vârful muntelui, am așezat șapte și iar șapte cățui, și în scobitura lor am pus crini de baltă, cedru
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
eu ferice doar că pot să le mai număr ! Naiv, cu fapta prefăcută-n așteptare Și ochiul dus târziu spre zări miraculoase, Juram că poți să râzi chiar și-atunci când se moare, Dar nu credeam să mori când râd fețe întoarse! Deci, am să scriu de-acum chiar dacă-mi va fi frică, Nu c-ar fi cea din urmă creangă sub picioare, Scriu pentru că blajinul Constantin, zis - Tică - Venit-a cu dor mult și vis să mă-nconjoare ! Virgil Ursu Munceleanu
ADIO GELOS, PRIETENE ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368079_a_369408]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ACEASTA-I TOT, MAI MULT NU TREBUIE SĂ ȘTIȚI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Știu exact cine sunt eu mă cunosc ca pe buzunarele întoarse, între nimic și nu se poate aproape și mereu departe. În timp ce, cândva, vom fi cu toții mistuiți tot mai grăbiți, dar neschimbați tot mai veseli peste buruieni călcate sau aplecați sau mai aduși de spate, poate atunci, atunci vom învăța cum
ACEASTA-I TOT, MAI MULT NU TREBUIE SĂ ȘTIȚI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370132_a_371461]
-
la ofertă cu 11 koroane un kg față de peste 25 koroane în alte magazine. Fiica a vrut să mergem la Melbu la un fost coleg român al ginerelui, care îi mai vizitase din când în când, așa că am făcut calea întoarsă vreo 30 de km și am schimbat traseul iar sprestânga, după primul tunel, să ajungem spre Melbu, la stația de feribot Fiskeboll. Nu a durat prea mult și a sosit și feribotul. Taxa nu a fost exagerată, doar 203 koroane
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
pe Andreea, dar mai ales pe prietena lor și se lipiră de ea într-un mod protector, fără să-i spună nimic. Când Andreea încetă să-l sărute pe Ionuț, acesta își întoarse privirea din nou spre Alina. Având capul întors, nu văzu că Ionuț o privea, dar Ani fiind atentă, îi spuse la ureche: - Alina, Ionuț te privește de câteva secunde și nu-și dezlipește ochii. - Daaa, ce să se uite la mine, nu vezi că-l sufocă aia cu
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
spațiul cunoașterii metaforice, în neliniarul lirosofic: Zburau vulturii întorși pe spate / și cu gheara întoarsă în sus / ca pe niște miei să fure, / steaua cu lumină ondulată; // ca pe niște miei să fure de sus / lumina ochilor mei. // Zburau vulturii întorși / și pe spate prin cer / spinările lor coborâseră / și se ștergeau de sternul meu. // Cer le era trupul meu de carne, / pământul le era lumina aceea / de sus a ochilor mei. («Greșirea cerului» - SEM, 158). În câmpul valorilor estetice ale
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
FIRICĂ: Da' eu nu beau bere nici mort. Dumneata n-ai știut? CUCU: Nici mort ? (privirile li se îndreaptă spre pat, mișcări afirmative din cap). CUCU: Dar dumneata ce bei, mă rog dumitale? FIRICĂ: Eu nu beau decât jinars. Răchie întoarsă. De două ori. CUCU (nedumerit) : Întoarsă ? Și o bei de două ori??? FIRICĂ: Ori bei ceva ca lumea, ori nu mai bei nimic! CUCU: Aha, am înțeles. Vodcă Stalicinaia. Ai dreptate, așa beau oamenii puternici. Vă aduc tăria și apoi
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
nici mort. Dumneata n-ai știut? CUCU: Nici mort ? (privirile li se îndreaptă spre pat, mișcări afirmative din cap). CUCU: Dar dumneata ce bei, mă rog dumitale? FIRICĂ: Eu nu beau decât jinars. Răchie întoarsă. De două ori. CUCU (nedumerit) : Întoarsă ? Și o bei de două ori??? FIRICĂ: Ori bei ceva ca lumea, ori nu mai bei nimic! CUCU: Aha, am înțeles. Vodcă Stalicinaia. Ai dreptate, așa beau oamenii puternici. Vă aduc tăria și apoi plec imediat la Nufărul. Cucu se
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
de asemeni decorate cu strasuri ce continuau desenul semirotund de pe piept, împreunându-se sub sâni. O poșetă neagră, cu o cataramă patinată și închizători metalice de aceeași nuanță și material, se asorta cu rochia și pantofii decupați, din piele neagră întoarsă. Pe mâna stângă avea o brățară lată ce se completa ca set cu bijuteria de pe inelarul mâinii drepte. La gât purta un șirag de perle albe. - Poftiți, vă rog să mergem la masă, șeful de sală ne așteaptă nerăbdător să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Îmi răsunau în minte, ca un dangăt de clopot la rugăciunea de seară,...aplauzele! În timp însă, frânturi de memorie împletesc o poveste eu-marioneta ei-păpușarii ascult voci oarbe care urlă contractul lor cu viața mea este pe sfârșite cu roata întoarsă semnez eu-păpușarul voi-marionetele (Ana Maria Gîbu- Roata se întoarce) Referință Bibliografică: Când reflectoarele se aprind și cortina se ridică... / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 802, Anul III, 12 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
am reparat până să vii tu acasă...De-abia am pus mâna p-ala să vină să repare. Că-l cheamă multă lume, si mai are și servici ,si a mai cumpărat și o groaza de pământ... Apoi, facem calea întoarsă, pe traseul străbătut la venire de către mine și Tigrut -Ia-o tu înainte cu cățelu ,că mergi mai repede, iar eu merg în urmă ta - mă îndeamnă mămică .Țațo o sa vie după noi, că ai văzut că el merge mai încet
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
m-am apropiat de zeii Atlanților din Carpați și de zeițele pământului venite din cer, pline de senzualitate, de bogăție și mister, le-am văzut fețele lor duble, parte divină și parte umană, una de Soare iar cealaltă de Lună întoarsă mereu spre o Simplă “Coloana a soarelui de vis”, pe care apoi am încercat să le sculptez eu însumi, cu mâna mea, pe socoteala mea, în “Ciclul reginelor”, în “Geneze” (prin implant și prin interferență), în Cruci cosmice, în “Steaua
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
la care nu se aștepta: Primele zile a fost mai grele, acum nu mă duc că am prins eu deja cum se face rântașul»...” Absența mamei, doar prin acest lucru se resimțea, în rest... Din prune furate iese-o țuică întoarsă! Nea Mitică deschisese cufărul tainic al amintirilor și pe măsură ce povestea își amintea tot mai multe și mai multe lucruri și întâmplări despre și cu sătenii lui, pentru care avea o reală considerație. O întâmplare cu tâlc și din care reiese
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
preotul cu Vasile i-a spus zămbind: Ce țuică bună ai făcut, tete Vasile! Mi-au spus oamenii că n-au mai băut așa o țuică bună. La care tetea Vasile i-a răspuns calm: Părinte, asta este o țuică întoarsă! - dar preotul nu înțelesese tâlcul vorbelor lui. Era de bună seamă țuica întoarsă, căci prunele erau din grădina lui, iar plata i-a fost întoarsă de vecina cea buclucașă, sub formă de țuică... „Am să țin minte toată viața pilda
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Vasile! Mi-au spus oamenii că n-au mai băut așa o țuică bună. La care tetea Vasile i-a răspuns calm: Părinte, asta este o țuică întoarsă! - dar preotul nu înțelesese tâlcul vorbelor lui. Era de bună seamă țuica întoarsă, căci prunele erau din grădina lui, iar plata i-a fost întoarsă de vecina cea buclucașă, sub formă de țuică... „Am să țin minte toată viața pilda lui tetea Vasile!” - mi-a spus nea Mitică cu sclipiri diamantine în ochi
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Munții Făgărașului și din care făcea parte și satul său: „Elementele caracteristice în portul femeilor sunt: vânătoarea albă sau păstura cu flori roșii pentru cap, șurțele vinete din două-trei foi cu ochi, iar în spate cătrințele roșii, iile cu pumnașii întorși, apoi chieptarul cu flori mari, tot roșii și cu ciucurei; buboul negru, care era purtat în trecut atât de bărbați cât și de femei. La bărbați, cămeșa cu mâneca largă, pantaloni țesuți din cânepă în trei sau patru ițe, pe
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
la tăcere, Și ploi îndurerate lacrimi varsă În sângele mai leneș din artere. Se pierd în toamna tristele frunzișuri Se strâng încet vietățile în sol, Din sticlă mata, dealuri și podișuri Se acopăr cu un nor de turnesol. Începe o întorsă hibernare După o miscare stoarsa în palme, În trupuri se aprind micii felinare Liniștea se așază-n gânduri calme. Trec păsările vremea să-și trăiască În alte lumi mai bune, un anotimp, Le așteptăm din nou, o sa vestească O bucurie
TREC PĂSĂRILE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357351_a_358680]