528 matches
-
se amintea despre durata de timp în care zăpada acoperea provincia Echizen, inima i se umplea cu o revoltă amarnică. Așadar, nu putea petrece nici măcar un moment de relaxare cu familia lui. Katsuie reveni în cetate la fel de repede pe cât plecase. Întovărășit de paji, mergea cu pași mari pe coridorul cu acoperiș, prin care sufla viscolul. De cum plecă, cele trei fete ieșiră pe verandă să cânte, nu pentru Echizen, ci pentru provincia lor natală, Owari. Katsuie nu privi în urmă. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din urmă, descălecă pe malul Râului Yada, aproape de marginile apusene ale Kuwanei. Să așteptăm aici sosirea Seniorului Nuobo? întrebă el și, așezându-se pe scaunul de campanie, începu să admire peisajul local. Nu peste mult sosi și Nobuo, la timp, întovărășit de un grup de vasali călări. Probabil că Nobuo îi zărise și el pe oamenii ce așteptau lângă râu, căci începu imediat să se consulte cu generalii din stânga și din dreapta lui, în timp ce privea țintă pe Hideyoshi. Își opri calul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bine supărarea, dar se vedea limpede că era profund marcată de vestea primită. Luându și drept aliat pe un reprezentant din Imperiul întunericului, proiectă o cumplită răzbunare. Cum și în ce fel, nu știa încă, dar câtă vreme se va întovărăși cu Nichipercea, va găsi ea ceva, ceva care să-i doară atât pe Ina cât și pe Alex, toată viața. N-aveți voi nici o grijă, nu veți ști când și cum vă voi plăti eu gestul acesta! Nu se putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Haina instituțiunilor născute instinctiv sunt părerile ce le au oamenii despre ele, spiritul public, opiniunea publică, organismul conținut idealiter în stat, ca posibilitate de esistență și dezvoltare, este religiunea și simțământul aparținerei laolaltă. ["EGOISMUL CARE VIVIFICĂ ACESTE FORME"] 2287 Interesul întovărășit de minte (sub forma minciunei), interesul fără minte (sub forma neroziei), interesul bine înțeles față cu cel rău înțeles, iată cel[e] două părți a unui ș-aceluiași sâmbure ce mișcă istoria: egoismul. Cu cea mai mare luare aminte trebuiesc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
amenințară cu tortura, iar ei - în primul rând tânărul Cerialis - cedară înainte să-i fi atins cineva. E adevărat, mărturisi hohotind Cerialis, se caută un mod de a-l ucide pe Împărat. Continuând să plângă, declară că, din prostie, se întovărășise cu niște oameni perfizi. Voiam să fug, mărturisi el, însă m-au amenințat că mă omoară. Apărați-mă, imploră. După ce rosti aceste cuvinte, tânărul descoperi că devenise invulnerabil și prețios în ochii anchetatorilor. Îi promiseră că va fi protejat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mătura. Dntr-o dată - două servicii importante: portar și om de servici, pentru cele două încăperi, pe care le închiriase partidul. A devenit cunoscut; și prin municipiu, și prin stațiunile de odihnă și tratament. Căci,în fiecare an, de-atunci încoace,întovărășit de fiu,își petrece vara în câte o stațiune. De dincolo : pensia - pensie! Nu prea mare. Cam cât a unuia care a lucrat,în viața sa,în industria ușoară. Și anii trec; și omenirea face spume la gură, de necazuri
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cum ai reușit s-o faci tu, Vianule!... exclamă profesorul Barbilian. Așadar, tinere domn!... se întoarse el către Victor și-l bătu cu o mână pe umăr. Ține-te tare de matematică!... și-o porni cu pas alert mai departe, întovărășit de colegul și prietenul său. Desele plecări în oraș ale lui Victor, sub cuvânt că mai avea de rezolvat nu se știe ce probleme pe la facultate, nu rămaseră neobservate la el acasă. Pe unde naiba îmi tot umbli atâta?! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el nu accepta să meargă decât dacă era îndelung și insistent rugat, uneori chiar tras de mânecă. La băut era, însă, neîntrecut. Dacă apuca să golească o halbă de bere, nu se mai oprea decât atunci când apărea ospătarul, de obicei întovărășit de un milițian, ca să-l dea pe ușă afară. Aflând de la Victor de acest lucru, profesorul Barbilian se amuză copios și declară că, dacă i-ar mai fi stat în putință, l-ar fi trimis pe studentul în cauză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie se simți cuprinsă de tristețe la ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă ce ajunseră la Închisoarea unde, Întovărășită de Lucas, se ducea să-i ia un interogatoriu Yvonnei În legătură cu participarea lui Gwen la naufragiul din 1968. Bărbia femeii căzu moale, iar picioarele n-o mai ținură, așa că se lăsă să cadă pe scaunul pe care-l refuzase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții este întovărășit de o suită de desene inspirate ale cunoscutului grafician Nicolae Viziteu, original de pe aceleași meleaguri cu autorul, iar coperta, în deplină concordanță cu conținutul, semnată de Traian și Iulian Boboc, întregesc lucrarea cu adausuri tonifiante. Așa cum o face și Vasile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
știe că am plecat pentru ei și pentru a-i sluji cu credință, picioarele mi se înmoaie, sunt beat de foame și de ură. Dar iată, bum, bum, la capătul drumului, două cămile cresc văzând cu ochii, aleargă în buiestru, întovărășite de umbrele lor scurte, aleargă ca întotdeauna în felul acela al lor, vioi și totodată visător. Sunt ei! Pușca, hai, iute, să-i trag iute piedica! O, idole, Dumnezeul meu, fă ca puterea ta să rămână neatinsă și ca batjocura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ar fi plăcut din nou muțenia ca în timpul călătoriei prin deșert. Cunoscând bine poporul rome, ori de câte ori n-avea nimic de făcut (și Tefnaht aproape că îl uitase, avîndu-și îndeletnicirile sale în cetatea atlantă de pe țărm), Auta hoinărea singur. Alteori îl întovărășea Iahuben. O dată izbutise să-l ia cu sine pe Mai-Baka, pe furiș, mințind paznicii. Fostul arcaș umblă aproape tot timpul tăcut și chinuit de îngrijorarea intrării lui într-o lume necunoscută și atât de nouă. Îl muncea și dorul după
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
insista de fiecare dată să Îl Însoțească. Te conduc, spunea el, doar până În capătul străzii Fitzjohn. Și Încă puțin - zicea el când ajungeau acolo. Și, de obicei, sfârșea prin a-i ține companie până la Swiss Cottage și, uneori, chiar Îl Întovărășea În omnibuzul Atlas până pe Baker Street (căci se bucura ca un copil de călătoria la etajul omnibuzului), Înainte de a se Întoarce și a sui dealul lung Înapoi spre casă. Amiciția lor se născuse Într-o perioadă când orizontul social și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viață, iar uneori i se păreau a fi reîncarnări moderne ale lui Daisy Miller, cu lipsa veselă de respect față de valorile convenționale și de venerație față de cei mai bătrâni și mai buni decât ele. Aveau și ele biciclete și Îi Întovărășeau, pe el și pe MacAlpine, În expedițiile de explorare a drumurilor plate, nepavate ale comitatului. Deplângându-le accentul neglijent, american, Își asumă sarcina de a le corecta. O dată le auzi imitându-l - „Nu roche, Edith, ci ro-chi-e“, „Nu mda, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apucai să vezi și jelania aia de ochi, mare, roșu cu verde, vopsit în formă de stea și stropit cu paiete, dădeai în râs sau în plâns și-ți venea să-i spui în dialectul băieților acelora cu care se întovărășea și pe care, evident, nu-i înțelegeam: Dina-mamă, ușcheală la tine acasă, că p-aicea s-a furat mult. Le învățasem expresiile ticăloșilor, de vreme ce mă apucasem să colind după ea, în mediile acela porcești. Nu mi-aș îngădui să vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au existat și oameni asupra cărora s-au aplicat măsuri de constrângere, de la bătăi și până la arestări și condamnări pe baza unor dovezi inventate și a unor procese grosolan-trucate, iar rezultatul final a fost cel cunoscut: „satul a fost parțial „Întovărășit”, iar mai târziu s-a putut raporta „colectivizarea sa totală”. Victor Olaru, om cu „școala vieții” și purtat prin lume, a Înțeles repede direcția În care merge politica țării și drumul „ireversibil”, s-a lăsat convins cu argumentele solide ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
odată demnitatea Portugaliei; masoneria și jacobinismul dezlănțuiesc, aproape, un război civil în jurul grupului de călugărițe, Surorile de Caritate, pe care Guvernul e silit, în cele din urmă, să le expulzeze; în sfârșit, în 1861, întorcîndu-se dintr-o călătorie prin țară, întovărășit de frații săi, Monarhul vede pe unul din ei, Don Fernando murind de febră tifoidă. El însuși moare câteva zile mai târziu, iar după o lună cade victimă aceleiași boli al doilea frate, Don Joîo. Regina, Dona Ștefania de Hohenzollern
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
marele său adversar politic, Cunha Leal. Acesta îl primește mărinimos, iar când o patrulă revoluționară se prezintă și-l cere pe Granjo, asigurîndu-l că au ordin să-l transporte pe un vas de război, Cunha Leal se grăbește să-și întovărășească adversarul politic, nu cumva să i se întîmple ceva. Sunt urcați amândoi într-o camionetă roșie, între mai mulți marinari și conduși la Arsenal. Uriașul Granjo, figură populară, e primit cu strigăte și amenințări de moarte. Zadarnic încearcă mai mulți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
interzise celor de vârsta mea. Atunci am citit Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă de bani. M-a apărat acel monolog, pentru că niciodată nu am râvnit mai mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am acceptat să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întinat Amsterdamul cu prezența ta. Aici, Z, ar suna aiurea un acord celebru din Brahms. Amsterdam este imperiul vizualului. Sper ca bunul-simț să nu ți se atrofieze și să nu calci prin Amsterdam. Sau, dacă o faci, să nu vii întovărășit de amanta ta eternă, vioara. Am fost la Van Gogh Museum. Îmi spuneai uneori că, după ce asculți o piesă interpretată de Paganini, îți vine să arunci arcușul. Îți amintești? Sentimentul acesta l-am trăit și eu, după ce-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu fetele acestea, se gândi Myatt: toate știau ce Înseamnă o plimbare și dacă nu le plăcea cum arătai, spuneau că tocmai sunt obligate să se Întoarcă acasă. Dar Coral Musker voia să se plimbe. Era de acord să-l Întovărășească În Întunecimea mașinii, cu felinarele, hotelurile și casele rămânând În urmă și copacii apărându-le-n față ca niște siluete de hârtie În lumina verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc în luncile umbrite din preajma dealurilor și a șesurilor. Farmecul rumurilor ce le croiesc constă tocmai în această variație a peisajelor ce le întovărășesc. Cele mai tăinuite pări din calea lor sunt cheile. Iuți, cu putere tinerească, valurile apelor umflate de ploi sau de omătul topit, caută să sară pragurile ce li se pun în drum. Le taie în adânc, ca și cu un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trebuia să aibă și el un ban, dar de la mă-sa nu cerea că era conștient că nu avea de unde să-i dea, mai având încă doi frați și două surori mai mici de cât el. Fiind voinic, s-a întovărășit cu alt flăcău de seama lui, tot orfan, adică cu Cocoloș, un bărbat scurt și gros, iar la față negricios. Și unde știau că oamenii au agoniseală mai din belșug, mergeau amândoi în miez de noapte și îi mai ușura
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vor mai fi bătălii! strigă; apoi arătă cu brațul spre copaci: Nu va mai rămâne nici o plantă în pădurea asta! Or să sfârșească toate în palisadele de la castra hiberna. Noi nu vom mai lupta, Errius! Galopă spre cel care îl întovărășise în atâtea bătălii; Errius se întoarse și văzu neliniștea din ochii tribunului. Antonius se opri lângă el. Vântul bătea destul de tare, ducând cu el mirosul sângelui. — I-am învins! - Errius arătă spre quazii care dispăreau în pădure. Nu vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]