665 matches
-
de culare gri pe care Salitov o recuperase dintre crengile mesteacănului. Poate această chitanță de la amanet ne va conduce la un răspuns? ă Totuși treceți cu vederea peste un aspect imporant al problemei, spuse Liputin abrupt. Porfiri își ridică privirea întrebător. ă Condiția joasă a celor implicați. Acesta trebuie să fie un student la ceva, aș zice. Lăsându-i la o parte deformitatea... ă Care desigur nu va avea nicio influență asupra seriozității cu care va fi investigat acest caz, completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în jos în lungimea torsoului, deviind puțin în jurul ombilicului și completând incizia în formă de Y până ajunse între picioare. Lăsă în urmă o rană calmă, închisă și lucioasă, dar fără sânge. Porfiri se încruntă gânditor și aruncă o privire întrebătoare la rana de pe capul celuilalt cadavru. Își scoase o țigară și o aprinse, apoi se uită la doctorul Pervoiedov cum începea să dea pielea la o parte. Capitolul șase Actorul Aerul cu gheață îi îmbujoră obrajii, fiindcă Porfiri îl simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în piele maro, purta titlul Cele unșpe mii de vergi-ne-bune. ă Ah, veni vocea peste umărul lui Porfiri în timp ce acesta investiga cartea, văd că sunteți un acolit al lui Priap. Porfiri închise cartea în grabă. Îi aruncă actorului o privire întrebătoare, severă. Priap, îi explică noul său prieten, este editura mea favorită. Porfiri văzu că acesta este numele editurii unde a fost imprimată cartea. Nimic nu se compară cu emoția pe care o ai tăind paginile celui mai recent Priap. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Te doare? întrebă doctorul Pervoiedov. Virginski își închise ochii de durere. ă Te mai dor și alte încheieturi? ă Nu știu. Cred că da. Nu am băgat de seamă. Nu dor rău. Câteodată. Virginski își deschise ochii cu o privire întrebătoare. ă Îndreaptă-ți brațul din nou, tă rog. Ține-l sus în fața dumitale. Acum împinge-mi mâna în sus. Virginski nu fu în stare să își miște mâna pe care doctorul a așezat-o pe mâna sa. ă Relaxează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avea un șorț bine apretat. Părul îi era legat strâns înăuntrul unei bonete albe. Avea o față atractivă și inteligentă. Porfiri simți o independență ageră, care putea fi confundată, de bună seamă, cu aroganța sau chiar impertinența. Avea ochii erau întrebători, fără a fi suspicioși, iar în purtarea sa se ghicea o nerăbdare care sugera că a fost deranjată de la o muncă importantă. El îi estimă vârsta în jur de vreo treizeci de ani. ă Bună ziua, începu Porfiri. Asta e casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se gândi pentru o clipă. ă Nu voia votcă. L-am întrebat dacă vrea votcă și mi-a spus că nu. ă Asta-i interesant, spuse Porfiri și îi aruncă lui Salitov, care era din nou în picioare, o privire întrebătoare. Salitov aprobă gânditor. ă Așa e. Nu m-am gândit niciodată că Govorov drept un abstinent, confirmă el. ă Poate că își aducea propria votca? sugeră Porfiri. Hai să vedem, începu el să recapituleze. Refuza votca, dar accepta vițelul - chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scrie orice? spuse Anna Alexandrovna, așezându-se pe sofa lângă măsuță. Porfiri se înclină. ă Dar nu știu ce să scriu, se confesă ea. ă În cazul ăsta, vă sugerez, 'Îți amintești vara?', spuse Porfiri Petrovici. Anna Alexandrovna se uită la el întrebătoare însă fără reproș. Apoi se uită la Osip Maximovici, dar îl găsi în continuare cu spatele la ea. Își coborî capul ezitant și apucă stiloul. Îi înmână biletul lui Porfiri. Acesta îl studie puțin înainte de a-l pune în buzunar. ă Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de la St Petersburg. De la autoritățile de poliție. În legătură cu investigarea unei crime. ă Nu vă va vorbi despre așa ceva. Nu îi pasă de asemenea lucruri acum. A trecut vremea când el vorbea despre așa ceva. Fratele Innochetie îi aruncă o privire timid întrebătoare. Despre ce este vorba? Poate vă pot ajuta eu, spuse el zâmbind insinunat. ă Am fost instruit să vorbesc cu Părintele Ambrozie. ă Dar nu o să vă primească, v-o spun eu. Nu în legătură cu așa ceva. Dacă ar fi pentru sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
văzduh sulița veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu dorești nimic? Ești mută, neclintită identitate (rotunjit în sine a este a) nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată stelele întră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeți. Iată o noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-mi Întorc capul. Aveam sentimentul că se uita cineva fix la mine, deși mi-am dat seama de asta de-abia după aceea. În spatele meu, pe o altă canapea, ședea un bărbat care se Încrunta la mine. L-am privit Întrebătoare, dar el nu și-a schimbat expresia, așa că m-am uitat În altă parte. Dar chiar În vreme ce mă străduiam să mă realătur conversației, Îi simțeam În continuare privirea Încruntată ațintită În ceafa mea și luptam cu tentația de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tot spus bietei Ellie? Orice-ar fi, Încetează, s-a făcut ca sfecla. Te-a necăjit cu ceva, Ellie? Nu-l băga În seamă, așa e el. — Nu, nu, e-n regulă, mormăi eu, iar Dan Îmi aruncă o privire Întrebătoare. — Flirtează cu tine? rînjește Jonathan, moment În care eu mă Înroșesc și mai rău. În cazul cînd așa ceva ar mai fi posibil. — O, Charlie, continuă el. Ești un fustangiu. — Ce lucru oribil spui, sare Charlie indignat, În vreme ce eu Îmi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În loc, iar eu stau În picioare, În mijlocul restaurantului aglomerat, și mă uit la bruneta care rîde și se Înclină Înainte ca să spună ceva. Nu mă pot mișca. Am Încremenit și privesc lung la ei. Fata simte asta și-și ridică Întrebătoare ochii spre a-i Întîlni pe ai mei. Dan se Întoarce, cu un zîmbet care-i mai stăruie pe chip după vreo glumă de care au rîs mai Înainte, și cercetează să descopere ținta atenției ei. Și mă vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
revocarea licenței sale pentru permis de posesie a armelor de foc, Îl Întrerupse Emma. — Asta nu ține de plângere, se opuse agentul. — Scrieți, repetă Emma. Are șase pistoale și trei puști. Trebuie să i le luați! Agentul aruncă o privire Întrebătoare superiorului său. Sergentul Îi făcu semn să o lase să vorbească, dar să nu modifice textul. Imprimanta intră În funcțiune cu un țârâit astmatic. — E cel mai bun ochitor din poligonul de poliție, continuă Emma slab. Am doi copii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rărunchii lui Andrei Ionescu. Este ca un aspirator uriaș, care nu doar că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să intre în vibrații; părul îi tremură violent, împreună cu mâna încleștată parcă după ureche, ochii se deschid întrebători, ca niște mingi de ping-pong, iar corpul duduie ca un godin încins. Zogru este speriat și contrariat de forța Giuliei, ar fi vrut ca totul să înceteze, dar este și curios de final. Și, de parcă i-ar fi împlinit dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și Bilha s-au apropiat și ele ca să vadă de ce apăruse prietena lor printre noi. Chiar și Zilpa s-a trezit din tristețea ei și a venit lângă noi. Rahela și-a întors fața către Iacob, și-a ridicat sprâncenele întrebătoare și și-a unit mâinile la piept în semn de rugăciune. Iar bărbatul ei i-a zâmbit și a spus: - Prietena ta e binevenită printre noi. Pentru mine, ea va fi roaba ta. E a ta, ca și cum ar fi parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
semnul crucii, iscînd un val de comentarii printre cei de față: Se trezesc pietrele... Ankou lovește... SÎngele jefuitorilor de corăbii... În alte Împrejurări, Marie ar fi Încercat o răutăcioasă plăcere să-l vadă pe Lucas Întorcînd spre ea o privire Întrebătoare. De data asta Însă se mulțumi să declare cu voce surdă că dintr-un alt menhir Începuse să picure sînge. CÎnd polițistul ajunse la sit, Îndoit de mijloc din pricina rafalelor de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era sfîrșită de puteri, dar mai cu seamă contrariată că nu Înaintaseră mai mult. O privire aruncată spre ceas, care arăta o oră tîrzie, o demoraliză și mai tare. Băgă de seamă că Lucas zîmbea privind-o. Înălță din sprîncene, Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ia o gură de bere. O vreme, nici unul dintre noi nu spune nimic. Mă uit la un avion minuscul care zboară deasupra noastră, lăsând o urmă albă pe cer. — Mama zice că te-ai schimbat. Îmi aruncă o privire rapidă, întrebătoare. Zice că, după părerea ei, indiferent cine sunt cei de care fugi... și ce s-a întâmplat... încep să nu mai aibă așa putere asupra ta. Îi simt întrebarea din voce, însă nu-i răspund. Mă gândesc la cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și de-a trecerea prin inima nisipului și, tot așa, până ce au ajuns să se joace despre cum ne-am Întâlnit cu ei. În clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-a mai intrat, și nimeni n-a mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pus la punct! PRIMUL BĂRBAT: Să învețe minte! AL DOILEA BĂRBAT: Așa trebuia să ne purtăm de la-nceput! OMUL CU TOMBERONUL: Vivat! Vivat! Am învins! VIZITATORUL: I-am doborât! ORBUL: Trăiască Revoluția franceză! TOȚI: Trăiască! RECRUȚII, (Cântând pe un ton întrebător.): Trăiască Revoluția franceză? Ce zici, mamă? MAMA: 1789! TOȚI: Ura! În acest moment, de undeva, de sus, perpendicular pe mijlocul gropii coboară o frânghie groasă de care este legat un imens ceas electronic; acesta indică: ziua - 13 luna - iulie anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca să strălucească la soare? Câți ochi ai scos tu? (Tăcere.). Dar calul ți l-ai îngropat? Calul tău, care te-a adus până aici, ți l-ai îngropat? Nu e bine să-ți lași calul neîngropat... Pentru că te visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
perfect oval, lipsit de gură, ochi, nas și păr, a așteptat ca generarea aleatoare să-i stabilească o figură. Și iată, din multitudinea de forme posibile, computerul a trasat două sprâncene subțiri și delicate, sub care a așezat niște ochi întrebători, cu irisul pulsând pe spațiul lichid al pupilei și cu vinișoare ce parcurgeau suprafața albă ca niște fulgere roșii; primul lucru pe care se fixară acești ochi fură ochii lui Samuel. Exploratorul se înduioșă. Nasul apăru din umflarea pielii, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]