89,143 matches
-
Nu cred că ai făcut una ca asta, dar uite ce am auzit." În sfîrșit, greu e pentru cei interesați să afle ce mai are de gînd acest Parchet, pînă vor stabili un preț convenabil cu careva dinăuntru. Toate aceste întrebări ale mele au rost, firește, numai în măsura în care Parchetul Anticorupție a acționat de capul său la primele arestări mai de Doamne ajută. Dar dacă n-a făcut-o? Dacă, pur și simplu, cineva din guvern a dat cîteva nume de arestabili
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
de securitate. După ce-o să vă treacă efectele șocului, veți constata că până și infima minoritate a "lucizilor" nu înțeleg de ce-ar trebui acționat pentru a schimba situația de fapt. "Ce câștig eu dacă se publică numele torționarilor?" - iată întrebarea-tip a românului "care se mulțumește cu puțin". Dacă în legea deconspirării Securității s-ar fi menționat că la fiecare bestie dată în vileag cetățeanul ar primi o juma' de votcă, fiți siguri că n-ar fi rămas filă neparcursă
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
din cap la afirmații complet diferite, chiar opuse. Se declară tot timpul de acord cu interlocutorii, dar face imposibil dialogul. Dl. Stan se numără printre specimenele umane cu care nu se poate dialoga: are răspunsuri aduse de acasă la toate întrebările, de obicei fără vreo legătură cu acestea, extrăgîndu-le absolut la nimereală dintr-o minte doldora de clișee. Vă dați seama cu cine a trebuit să discute dl. Pleșu? Sau dl. Patapievici? Două dintre personalitățile cele mai sclipitoare ale României în
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
rolul nefast al serviciilor secrete în viața publică românească. Ex-președintele și-a imortalizat eșecul rostind celebra frază "Am fost învins de Securitate" iar fostul premier vorbește, sibilinic, despre omnipotența "Structurilor". E aproape sigur că au amândoi dreptate. Se ridică, însă, întrebarea: au făcut ei ceva pentru a elimina - sau măcar pentru a diminua - efectele nefericitei instituții ieșită din pulpana marelui Feliks de la Moscova? N-aș prea crede. Până la momentul mineriadei din ianuarie 1999, dl. Vasile dădea impresia că trăiește într-o
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
părăsit scena politică pe ușa din dos, iar PNȚCD, principalul partid de guvernămînt nu a mai intrat în parlament după alegerile din anul 2000. Cum s-a ajuns la această situație? Fiecare dintre noi are deja un răspuns la această întrebare, obținut pe cale intuitivă. Apariția simultană a două cărți datorate lui Radu Vasile și Răsvan Popescu, oameni aflați la vremea respectivă în primele rînduri ale puterii (Radu Vasile a fost prim-ministru între 1998 și 1999, iar Răsvan Popescu a fost
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
și pasionați de cultura din Statele Unite. Am avut noroc de studenți buni. în ce sens "buni"? Nu neapărat buni pentru că răspundeau bine la examen, deși este și asta important, ci pentru că la curs nu se mulțumeau să asculte, ci puneau întrebări, contestau sau completau punctul meu de vedere și pe cel al autorilor pe care îi predam, pe scurt, erau ascultători activi. în ce privește publicul francez sau american în general, mi-e însă greu să judec. în profesia mea, am cunoscut mai
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
probleme sînt spuse în termeni accesibili tuturor (așa cum a fost și conferința Dvs.)... în ce mă privește, mă feresc și eu cît pot de autorii care nu fac efortul de a fi înțeleși. Vă place bîrfa ? Precizez, pentru cititori, că întrebarea mea e inocentă și are doar tangență cu o frază din conferință. Acum la bătrînețe, nu mai îmi place. Prea adesea e o formă a răutății și invidiei. Dar nu mă pot împiedica să observ că fără bîrfă am ști
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
se pare praghezilor un fel de tichie de mărgăritar pe care politicienii au inventat-o ca să aibă o jucărie în plus. Stînd de vorbă cu localnici despre inundații (tinerii stăpînesc engleza și nu par contrariați dacă le pui și alte întrebări decît unde e strada cutare) mi-au spus cam toți - zece sau douăsprezece persoane - că a fost ceva de muncit în timpul verii, dar că n-a fost haos în oraș nici măcar cînd Vltava atinsese nivelul cel mai de sus al
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
impresie absolut dezagreabilă. Ce criterii or fi funcționînd în alegerea corespondenților? În ce-i privește pe crainici, presupun că un criteriu ar fi cunoașterea limbii române, altul, cunoașterea principalelor limbi străine. Cît de bine cunosc franceza crainicii TVR1, iată o întrebare, cînd îi auzi, unul după altul, pronunțînd foarte românește Paris Saint Germain. A plouat la meciul "mare" dintre România și Norvegia. Distractive clișeele crainicilor: de pildă, acela că terenul desfundat le convine norvegienilor. Pe de o parte mai niciunul dintre
Curat murdar! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14684_a_16009]
-
Pe ultima pagină, directorul fondator, dl Andrei Pleșu, publică un spiritual editorial intitulat "Dilema eternei tranziții". Ideea responsabilului de număr care semnează R.C. (cin' să fie? cin' să fie?) este de a sărbători aniversarea solicitînd cititorilor revistei un răspuns la întrebarea: "Vă mai place ceva pe lumea asta?" Textele sînt epatante. Cititorii scriu uneori mai interesant decît scriitorii. La mulți ani! l VATRA (nr.7) se ocupă de site-urile (cerem scuze dlui Pruteanu) românești (cîteva mii, dintre care 350 culturale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
trebuie să o reiau, pe cont propriu. R.B.: Între ceea ce v-a povestit Emil Cioran despre satul lui natal și impresia pe care ați avut-o vizitînd prima oară Rășinarii, cît este de mare distanța? F.T.: Imi permiteți să modific întrebarea.Cioran nu mi-a povestit niciodată cît de frumos este satul lui natal.Cred că s-a temut că, după război, nici satul lui natal, nici Sibiul, nu ar mai fi putut fi pe măsura amintirii ce el le-a
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
atenției, ca să nu mai vorbim de actorii Constantin Babii și Mircea Andreescu. Pentru mine este în continuare un mister cum publicul din Brașov își cunoaște și își apreciază atît de puțin actorii. De multe ori, mă surprind și mă întristează întrebările cunoscuților mei din Brașov legate de vizitele mele dese acolo, și nu la schi. Să fie devină numai ignoranța lor? Habar n-am. În altă ordine de idei, cel puțin bizar mi se pare faptul că după această formidabilă experiență
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
comentator, rămânând dureros amuzat și bonom față de propriile înclinări ale autorului său. Fertilă îi rămâne păstrarea pe poziție, materializată prin extinderea cercetării asupra corespondenței, "terenul cel mai nisipos pentru orice construcție editorială de acest gen". G. Călinescu își pusese chiar întrebarea, încercând și răspunsul la cât aparține literaturii genul epistolier. Și, în continuare, pactul lui Gheran cu sine însuși, de a trece de la incertitudini și accident la necesitate istorico-literară, ceea ce Niculae Gheran propune ca perspectivă. Adică, volumul 22, Corespondență II, cu
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
Dacă ar avea parte acești tineri de interlocutori fermecători ca dumneavoastră, cu multă carte, cu puterea de a se apropia de ei, nu credeți că le-ar reveni încrederea în posibilitățile lor de a face ceva aici? - Îmi puneți o întrebare la care nu pot să răspund, mai întâi de toate pentru că tentația de a pleca la studii în America, Franța, Marea Britanie și de a rămâne acolo pe urmă este foarte mare. Apoi, eu cred că schimbări de mentalitate în masă
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
the least" - să sperăm că pentru noi a fost chiar "the last and the least" - Nicolae Ceaușescu). Ce este totuși "democrația", cuvîntul magic îndărătul căruia se ascund elemente care, aparent nu au nimic în comun? Un răspuns lucid la această întrebare încearcă să ofere profesorul Lucian Boia în cea mai recentă carte a sa, Mitul democrației. Adept al lui Fernand Braudel și al școlii de istorici formați în jurul revistei "Annales", Lucian Boia a introdus o viziune nouă în istoriografia românească (zona
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
autenticitate. Găsim aici trimiteri, mai mult sau mai puțin acuzate, către ideea de ortodoxie, filtrată, evident, într-o scriitură proprie, cu note discret elegiace specifice, de altfel, gândirii sale plastice. Deși, în aparență, discursul se poartă în sfera rarefiată a întrebărilor esențiale, în realitate el se impune într-un registru natural, firesc și deconectant. Piesele, în ansamblul lor, respiră într-o atmosferă intimă, aproape familială. Binomul ideatic al lucrărilor sale este: ,,Cer - Pământ", ,,Familie - Mântuitor", el devenind și mai convingător prin
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
de la G. Călinescu, ce-l angajează la Institutul de Literatură și Folclor, îl scoate din impas. Mult mai târziu, când operația pe cord deschis va deveni o stringentă necesitate, memorialistul va trăi clipe de mare neliniște, durere fizică și capitale întrebări, în esență povestea vieții unui intelectual în principalele ei direcții, cu date de exemplară autenticitate, slujite de o excelentă portretistică. Iată-l pe profesorul Călinescu, "...un bărbat potrivit de statură, cu un abdomen destul de proeminent, ce-l făcea parcă mai
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Din spate, l-am mai auzit o dată, strigând: „Tămâie, unde mergi?” Colegul lui, pe care-l evitasem apropiindu-mă de trepte În diagonală, a intervenit și el: „Da' un ban n-ai?” De data asta, i-am lăsat doar cu Întrebările. Am 49 de ani și sunt Într-o formă fizică nici foarte bună, nici foarte rea, ci pe undeva pe la mijloc. Am fost capabil să sar treptele de la intrarea În Gara de Nord, trei câte trei, cu o valiză de 22 de
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
de Cioran și de cîți alții. Am pus degetul pe plita încinsă pentru că în scurtele mele sejururi în Germania am auzit opiniile multor scriitori germani despre Jünger, căruia îi neagă orice merit artistic din cauza oscilațiilor lui politice, pun sub semnul întrebării valoarea operei lui Günter Grass, pînă și articolele despre Cioran par a acorda mai mult interes simpatiei de tinerețe pentru Garda de Fier decît eseisticii lui inegalabile. Și Christa Wolf e considerată de Marcel Reich-Ranicki, "scriitoarea cea mai lipsită de
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
sensul în care lectura unei capodopere autentice înalță, sporește și lărgește în mod necesar conștiința cititorului. De fapt, acest lucru se află chiar în miezul, în esența testului pe care-l propune Bloom pentru a deosebi geniul de simplul talent: Întrebarea pe care trebuie s-o punem oricărui scriitor trebuie să fie: ne sporește el cumva conștiința, și dacă da, cum anume? Cred că acesta este un test dur, dar eficient: oricât m-aș fi delectat cu o lectură, a fost
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
democrație, și un adânc și vicios antisemitism."; " În chestiuni spirituale, el nu era decât un ignorant bigot (a bigoted know-nothing), al cărui autentic antisemitism a fost singura dovadă a elecțiunii lui ca profet rus." Undeva în cartea lui, Bloom spune: Întrebarea pe care trebuie s-o punem oricărui scriitor trebuie să fie: ne sporește el cumva conștiința, și dacă da, cum anume?" Luându-i sfatul în serios, întreb și eu acum: cum o fi putând Harold Bloom să sporească conștiința noastră
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
cafeaua în fața televizorului și butonam comanda la infinit? Curajul lipsit de cel mai elementar profesionalism e totdeauna puțintel comic. Bietul băiat!, îți venea să exclami, uitîndu-te la Petrișor cum dă din umeri și nu prea știe ce să răspundă la întrebările venite din studio. Îndefinitiv, ce să ne fi spus? Cît de groaznic e un bombardament modern (vorba lui Rumsfeld: nu-l comparați cu cele din al doilea război mondial, e cu totul altceva)? Cum te ia cu frig cînd auzi
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
cult", care are tendințe proprii, diferite de tendințele spontane ale limbii comune: "sistemul fonetic românesc literar are ca trăsătură distinctivă, în raport cu cel popular, tocmai acceptarea și promovarea hiatului" (Flora Șuteu, Influența ortografiei asupra pronunțării literare românești, 1976, 202). Rămîne totuși întrebarea dacă această tendință caracterizează într-adevăr uzul cult, sau e mai curînd o opțiune teoretică a celor care normează limba. Chiar excepțiile de la hiat sînt - pentru cuvintele culte - în cea mai mare măsură latinizante (pauper). Foarte discutabilă e decizia normativă
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
dau cuvîntul unui personaj care este în conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci ele nu pot răspunde acestor întrebări: ce fac eu aici? De ce sînt aici? Ce este lumea din jurul meu? Sînt întrebări elementare, pe care istoria le face uitate, dar pe care nu poți să nu ți le pui: nu trebuie să-ți pierzi conștiința de sine". Spațiul
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci ele nu pot răspunde acestor întrebări: ce fac eu aici? De ce sînt aici? Ce este lumea din jurul meu? Sînt întrebări elementare, pe care istoria le face uitate, dar pe care nu poți să nu ți le pui: nu trebuie să-ți pierzi conștiința de sine". Spațiul apare și el ficționalizat în proiecția "englezească" a lui Ionesco. Situația se complică sub
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]