3,872 matches
-
Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă topește dorul de a număra până la 7; în icoană, memoria închide paranteză pătrată; fără ea sunt un noiembrie în plus; împreună, întregeam anotimpurile într-o singură frunză; singur, sap fântâni la rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă și e târziu. Un duh roșiatic a pătat Sfântul Acoperământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iubi. Până atunci, frate, exersează primii pași! Aici, în mănăstire, doar rugăciunea te poate duce de mână. Iubești nu-i păcat, pune-ți iubirea pentru om de-a stânga Tatălui și iubirea pentru Dumnezeu de-a dreapta sa, Sfântul Duh va întregi jumătățile într-o Treime nedespărțită. Amin! Dumnezeu să te ierte! În curtea mânăstirii era liniște, sub un plop bătrân, părintele arhimandrit Ioan, pe o lespede de piatră, cu o cruce în mână. Dumnezeul om asculta mărturisirea omului. Sub epitrahil, Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de dragoste, pieptul îi este împodobit cu degetele unei inimi de copil, înflorește trifoiul în poale. Petre, în această biserică ai primit însemnele cerului: ai fost tuns frate, botezat monah, hirotonit preot, părticele de Dumnezeu în sfântul potir; dumineca, îți întregește așteptările. Lasă-ți sufletul în veșmânt (toamna vine odată cu întristarea păsărilor). Până atunci, deschide ochii spre lume, chiar dacă nu poți înțelege ce simte vântul în livezi desfrunzite, de ce plânge ploaia mai abitir deasupra fântânilor, câtă durere încape într-o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pustiei, sufletul se dilată pe măsura așteptărilor, depărtările se adâncesc, absența sfredelește inima. Mi-e dor de tine, aproapele meu îndepărtat. Durerea monahului este alint, dorul umple pântecele pământului cu pământ: Retează-mi, Doamne, un deget din cele ce te întregesc în treime și ajută-mă să înțeleg durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă-mă să privesc cu el cerul din praful drumului. Smulge-mi, Dumnezeule, limba și ascultă laudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plutoane de furnici mărșăluiesc cu firimituri de sicrie în spate, greierii (în sfârșit) au motive de fericire, păienjenii țes (pe uscat) raze de soare sub grindă, îngerii își umezesc buzele în scuipatul lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la stele, se sfâșie între ele. Singurătatea zilei de ieri avea colții mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu sânge tânăr. Teama de moarte trăită este mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pendulul ceasului de lângă scaunul judecății bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează aripi lemnului desfrunzit. Robul propriilor nerăspunsuri ești, Petre. Icoana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum în vis, Carul Mare nu a observat semaforul lui Dumnezeu. Prima jumătate a sângerat sub Steaua Polară, cealaltă, cu necurăție, pătează scutece. Când iubești, nimic din ce-i al tău nu-ți aparține și nimic din ceea ce primești nu-ți întregește absența. Nici un handicap nu-i mai apăsător decât un suflet pe jumătate gol de sine însuși, pe jumătate pustiu de nimeni. Libertatea în doi a ținut cât o revărsare timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închipuire. Ardeau icoanele în intenția omului singur. Generozitatea gonflabilă a Tatălui Ceresc scrijelea cifre, 33. Inconștiența de a număra (în gând) după căderea frunzelor nu justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături! Când era mic, dormea la mijloc: mâna lui tătuța îi cuprindea inima, mămuța un brâu de pământ cald în jurul mijlocului; dragostea lor ca o liană înălțată spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o monografie a frunzei, pe o cruce. Nimic nu rămâne în afara cifrei: jucării, cărți, virginități, verighete, boli, mântuiri... fiecare în parte, după virgulă, după câteva zerouri, întregește vidul. Doamne, cât de perfect poți fi în viață când știi să te numeri!... Funcționezi ca un ceas elvețian și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior al existenței, al percepției limitelor, ci pentru că fuga în timp îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numai că eu nu cred. Nu cred că tata... O iubea atât de mult pe mama. Cred că te înșeli... Oh ! Bărbații... Iubesc... Și pe mama mea a iubit-o, altfel de unde puteam eu ieși ? Oare numele meu, care îl întregește pe al tău cu numai două silabe, nu spune nimic ? Poate fi o simplă coincidență... Sunt atâtea Isidore, Dore, Minodore și chiar Alindore în lume. Da, desigur... Pe mama, pe mama mea o cheamă Teodora... Dar în spațiul acesta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
considerat ca o speranță în neurochirurgie. Dar nu numai viața profesională avea un sens. Întâlnirea cu Margo, marea și singura iubire a vieții lui, fusese și ea o mare șansă... Venirea pe lume a lui Justin nu făcuse decât să întregească prea intensa și prea scurta lor fericire. Scurtă ! Nedrept de scurtă poate fi fericirea ! Micuțul se apropia de trei ani când au realizat, erau medici amândoi, că are probleme cu auzul. Urechea stângă era insensibilă, iar ceea ce era și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sus-puși certați cu legea și cu Dumnezeu... Că mai bine-i așa că nu vede... și n-aude... și nu știe... Îi inginer agronom. Are angajare permanentă cu 1000 € pe lună într-o zonă cu căpșuni și acum vrea să-și întregească familia la spanioli, chiar dacă primește doar jumătate din leafa unui specialist băștinaș. Și aproape tot hoțu' din Apus îi român, bre! Când pe-al lui Pentiuc l-au întrebat care-i etnia, el a răspuns că-i rutean din Bucovina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
iubește și mă oglindeam în iubirea lui, care mă făcea să mă iubesc și mai mult. În pauză mă dusei la camera costumelor. Eram toată transpirată și aveam nevoie să-mi refac machiajul și să-mi trag sufletul. Profesoara își întregi trupa și ne felicită, dându-ne sfaturi noi pentru următoarea scenă. În sală o muzică vioaie, aleasă cu gust, îi făcea pe invitați să nu mai plece de pe ring, îi prinse în vraja ei. Iar aici eu eram prinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcut să-și schimbe de la temelie părerea despre acest enigmatic sentiment, adică dragostea, care este cel mai profund, mai nobil și mai răscolitor sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omul, sentiment ce intră năvalnic în sufletele deschise și le întregește. Așa se spune. Nici măcar n-o cunoștea personal pe fată, dar o admira fără încetare, mângâind-o cu privirea, de la distanță. Deși, la început, Marius n-o prea remarcase, nu după mult timp, ea ajunsese să-i stârnească sentimente ascunse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ale revistei "Flacăra Sacră". Unde în text apar, după titlu, paranteze drepte este vorba despre numerotarea autorului. După fiecare articol inserat am precizat sursa. Lista articolelor semnate de către Calinic I. Popp Șerboianu, prezentă la finalul acestei ediții, este selectivă. Anexele întregesc înțelegerea textelor arhimandritului, cuprinzând și o serie de reproduceri ale articolele sale. Crematoriul Scrisoare din Paris Dăm cu titlul de document, scrisoarea de mai jos, găsită în colecția "Gazeta Țăranului", anul XVIII, numărul 16 și 17 din 18-25 Aprilie 1910
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lumina, spiritualitatea, care este patria sufletelor zidite "după chipul și asemănarea lui Dumnezeu", iar pe de alta, pământul, materia inertă, pe care ne purtăm greoiul trup, în care vremelnic locuiește scânteia divină: sufletul Cerul și pământul; lumina și întunericul, se întregesc unul pe altul, și sunt atât de strâns înlănțuite, în cât excluderea unuia din aceste două elemente, duce la antinomii și la o totală neînțelegere a existenței noastre. Dumnezeu, deci, Își începe opera creațiunii în "lumină" și, prin "lumină" se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
punga strânsă la piept, am simțit că nu era vorba să ofer un dar. Nu, era vorba de restabilirea ordinii, acest fenomen care a marcat cea mai mare parte a vieții mele și care, de asemenea, cu binecuvântată limpezime, va întregi cartea mea despre Doré. Ai putea uni cele două cuvinte, „dar“ și „restabilire“, spunând „darul restabilirii”. în Avabäck i-am găsit pe Eva și pe micuțul Manfred ca de obicei, în bucătărie. Stăteau la masă, cu o carte în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ochelari ai Universităților din lumea întreagă." (p. 115) Disgrațioasă conectare la aparate, de care nici o carte bună nu scapă... Părțile a doua și a treia, de întîmpinări și aplicații, unde stau alături monștri și vise, merită un alt comentariu, separat. Întregesc, linii mai scurte și mai apăsate, o dare - da, chiar așa; datoria unui scriitor față de meseria lui - discretă, lipsită și de morga manualului, și de fronda manifestului. Însă turnînd din plin și apa moartă-vie a unuia, și apa regală a
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
cu ani de zile sau un Mircea Badea abordând cu același entuziasm ca și azi diverse personaje sau evenimente în “Noapte târziu ...” pot descreți frunțile la orice oră din zi.. Nu în ultimul rând, producțiile live din studioul ZU vor întregi oferta de canale exclusive a AntenaPlay.ro, locul unde te poți întâlni cu prietenii de dincolo de ecran, cu momente pe care le-ai savurat în trecut și de care-ți vei aminti acum cu plăcere”, declară Augustin Roman, Head of
Antena Play se lansează pe 10 iunie. Vezi cât costă abonamentul by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/78617_a_79942]
-
amici Pașa. Olguța adoptă și ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se denumesc între ei fără menajamente. Un hoț bătrîn și molatic e Treanță, Sandu Mînă-Mică și Nicu Piele întregesc haita. Șeful e numit Starostele și la capătul opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, Ucenicul e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: Zexe mă cheamă și se impune în fața colegilor de
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
de iubire, mișcările specifice sensibilității feminine. Faptul că Miranda exprimă în cuvânt ogoiala clarinetului, îngroșările vocii lui, senzualitatea disonant-dramatică a muzicii ivite în pieptul bărbatului îndrăgostit - acest fapt este ocazia unui duet special, care traduce muzica prin cuvânt, ca să le întregească pe fiecare în parte. Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la care se ridică, poate, în acest spectacol esențializările, care sunt de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Transilvan, ansamblu condus de violonistul Gabriel Croitoru. Ansamblul de jazz condus de vocalista Irina Sârbu, Ansamblul de Euritmie "Enescu" din Stuttgart, Ana Selis și Latino Band, flautista Luminița Cucu și chitaristul Corneliu Voicescu, tineri muzicieni prezenți în spații neconvenționale, au întregit imaginea unui festival adresat unui public larg, divers, suită de concerte în care își găsesc loc atât tinerii muzicieni, cum sunt soprana Luiza Fatyol, pianista Octavia Marc, cât și marii maeștrii. îmi place să cred că, deloc întâmplător - în săptămânile
Orchestra tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7000_a_8325]
-
au ca scop declarat mai buna înțelegere a specificului lumii contemporane și descifrarea sensului tranziției românești. Dat fiind profilul intelectual al fiecăruia dintre interlocutorii amintiți este limpede că unghiurile analizei au fost mereu altele, completându-se între ele pentru a întregi și face comprehensibil tabloul complex al lumii (inclusiv românești) la începutul mileniului III. Prin statutul său de expert în cultura și civilizația românească, dar și de rezident permanent în Statele Unite ale Americii încă din anul 1975, Virgil Nemoianu oferă șansa
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]