1,942 matches
-
îmi amintesc că am pătruns într-un fel de tunel. Se auzea o melodie foarte plăcută, iar eu mă simțeam nespus de bine. Eram ușoară și nu mă durea nimic, dar voiam neapărat să ajung acolo la lumina ce se întrezărea la capătului coridorului în care mă aflam. În jurul meu simțeam că se mișcă lume, auzeam glasuri ce murmurau. Și muzica aceea divină! Pășeam foarte hotărâtă să străbat tunelul când aud că mă strigă cineva, pe nume. - Veronica, dacă străbați drumul
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am acrit, tot căutând, fiecare, adevăruri absolute. Am fost pitagoreici, amândoi întrezăream Tainele prin numărul patru; folosindu-l într-un anume fel, neștiut de noi, am fi pătruns Misterele Naturii. Nașterea Lumii și Viața-fără-de-moarte. Am fi știut totul. Asta până a apărut Balerina; și Actorul a fost îndrăgostit de ea; iubirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un clește pentru rufe. Închizi ușa, ferestrele; ventilatorul, vara. Pielea nu-ți va fi atinsă de nici o adiere. Încerci să te regăsești în Infinitul Mic. Nu spui nimănui, întrezărești ridicolul; nici nu renunți, consideri exercițiul vital. Nicăieri nu găsești un adăpost mai sigur; propriul tău prizonier, stăpânești din detenție. Surd. Numai cu gândurile. Orb. Încerci să înțelegi. Dacă această operație ar fi realizată de o mașină, s-ar isca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și apropiați, ca de șobolan. Acum Îl recunoștea. Era, Într-adevăr, Bargello, șeful forțelor de poliție ale Comunei. Un tâlhar În fruntea altor tâlhari. Își slăbi strânsoarea pe mânerul dăgii. — Și prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei statui antice. Clătină Încetișor din cap, scuturându-și cerceii mari din aur. Apoi, cu un gest plin de grație, se așeză pe scaun, lângă dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea trupului gol. Fața lui Dante se aprinse. Ceilalți trebuie că surprinseseră și ei acea splendoare, dacă era să te iei după agitația care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
epoca Îngerilor, care se răsculaseră Împotriva lui Dumnezeu, a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu-l cu puterea lor. Despre o epocă a Profeților, care primiseră darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asasinul ucisese tot cu materialul meșteșugului victimei. Și aici, același ritual, aceeași liturghie obscenă, pentru a șterge chipul ce ne face asemănători lui Dumnezeu. Materialul moale se scursese peste chipul torturat Într-un strat subțire, ce lăsa să i se Întrezărească trăsăturile ca printr-un geam mat. Ajutându-se cu vârful unei dălți luate de pe banc, poetul Îndepărtă o fâșie de ceară Închegată. Era vorba, Într-adevăr, de spițer. Îi deschise haina În dreptul pieptului, scoțând la iveală cinci tăieturi care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
afară din haosul originar În săptămâna creației - detaliul cu chipul și asemănarea o probează fără dubii. - Nu e vorba despre inventivitate ... - Încep să cred că noi, oamenii second-hand, vrem să aflăm de unde venim și la ce servim doar atât timp cât nu Întrezărim nici o șansă de reușită. Ne place aspirația, nu adevărul. La fel ca și cu fericirea: vorbim despre ea, declarăm că ne-o dorim, dar am impresia că dacă am putea ști ce este, de unde vine și ce semne particulare are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sfinte din Eurasia. Al douăzeci și doilea și ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, nutrea poate cea mai consistentă speranță că va reuși să așeze Întreg pământul sub conducerea spirituală a unui singur suveran pontif iudeo-creștin. Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească practic statele Europei cu cele ale Orientului printr-o pace universală. Pentru ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum al unei divinități, și ar vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puțin așa speram să se vadă din afară; pe dinăuntru, gravitam În jurul cotei de alarmă: vorbele interlocutorului meu nu anunțau nimic bun. Zoran mă luase la sigur, ceea ce Însemna că În mintea lui era deja conturat un plan. Nu-l Întrezăream, așa că am recurs la singura manevră care Îmi stătea la Îndemână: tragerea de timp. - Sunteți atât de sigur că, Într-adevăr, competența mea - aprecierea vă aparține! - este exact ce vă trebuie? Dumneavoastră sau Centrului, nu-mi e foarte clar... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care desparte Îndemânarea de talent. Nu intuiam, cum să spun?, senzorial potențialul pericol care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins În poziții dificile datorate nu adâncimii și subtilității jocului adversarului (la reluare, amenințarea se Întrezărea de la o poștă, nu era mare filozofie), cât faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trecut nepăsători pe lângă ele, ba câteodată, cu o inconștiență demnă de o cauză mai bună, nu le-am călcat sub talpa rigidului nostru bocanc! Câți dintre noi au avut oare curiozitatea de a privi mai atent o pană de gâscă întrezărindu-se albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și câți intuiția strălucită de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se pare, după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu. — Ne lămurim noi îndată - zise spătarul, apucând înainte pe o cărăruie, ce se întrezărea prin stufăriș. Făcură semn de rămas bun și se depărtară de marinarii greci care, văzând că nu pot scoate corabia din mal își scoaseră toți undițele și se puseseră pe pescuit. Moldovenii merseră pe cărăruie, până ieșiră la un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veghe să nu i se întâmple nimic. Îl trezi urletul vântului. Peștera se afla în întuneric, dar o timidă semilună, a cărei lumină se lupta să străbată milioanele de firișoare de nisip care zburătăceau în toate părțile, lăsa să se întrezărească silueta lui Gacel Sayah, așezat chiar la intrare ca o statuie. Se apropie târându-se până la el, privi atent îngrijorătoarea panoramă și întrebă cu un glas abia auzit: — Harmatanul? — Nu - îi răspunse calm. Vântul din est, bate cu putere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bere, unde trăiau vreo zece pisici maidaneze. Bineînțeles că pisicile erau peste tot pe-aici, pe terenurile virane și pe oriunde. Le găseai pe la ușile din spate ale restaurantelor așteptând mâncare sau ieșind din vreo pubelă de gunoi cu coastele întrezărindu-li-se prin blană. Mă gândeam adeseori ce viață amară pot să aibă pisicile astea și ce animale de casă drăguțe ar putea deveni dacă oamenii ar avea doar puțină grijă de ele. Tot timpul făceau pisicuțe, însă știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
au de-a face cu enigma lui Bogdan, par mai mult niște încercări nereușite de rezolvare, ba uite chiar și o schiță de gagică goală. Aha, deci așa. Ca un fin psiholog și incredibil detectiv ce mă aflu, încep să întrezăresc și alte probleme, deloc matematice. Bon. Deci nimic extraordinar până aici, pentru că, dacă mă gândesc bine, chiar și după mintea mea secată, asta nu este o problemă dificilă. Îl privesc compătimitor și, n-o să vă vină să credeți, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Când ușa parcursese deja un sfert din distanța ce o despărțea de deschiderea totală, domnul director lăsă să-i scape un urlet nemaiauzit, subpământean. Roxana Dobrescu leșină, pocnind betonul coridorului asemenea unei cârpe. Clossettino deschise ușa de-a binelea, nervos, întrezărind realitatea cumplită ce se revela din încăpere. Este greu de descris natura răgetului pe care-l scăpă acest individ, fără voia sa, în clipa când văzu ceea ce se întâmpla înăuntrul clasei. Numai un om deosebit de nebun ar fi putut urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite vise avute în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei care i se aplicase abia acum începea să se întrezărească. - Nici azi nu se dă salariul, îl anunță rânjind doamna Palade peste două săptămâni, în biroul ei. - Înțeleg, zise Abdulah, cu fața suptă de foame. Și totuși, nu credeți că... Deodată, un zgomot necunoscut îl opri brusc. Părea că orăcăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dormit? Atât de adânc să-mi fost somnul, încât să nu-mi fi dat seama de netrebnicia lui șireată, cu care a înghițit miliardele de clipe scurse?... În timp ce eu mă chinui inutil cu astfel de întrebări, lumina pe care am întrezărit-o izbucnind în negura cosmică de-afară pare să crească în intensitate pe minut ce trece, nu-mi explic cum, inundând avanpostul morții în care mă aflu întemnițat, bucurându-l ca niciodată până acum cu lumina unui soare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în niște felinare rustice din fier forjat. Era chiar mai bine așa, singur, pe întuneric, numai cu gândurile sale. La început, aflând că în zonă se află o șatră de țigani, întrezărise o rază de speranță. Acesta putea fi un indiciu prețios, ar fi putut presupune că apăruse o eventuală pistă pentru investigațiile sale. În sfârșit își putea canaliza eforturile într-o direcție concretă. Elanul însă i s-a frânt imediat ce aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cea bună. Nici să stea prea mult pe loc nu era bine, știa că trebuie să iasă cât mai repede din pădure, așa că porni mai departe în vale. În față, zări o geană de lumină, soarele după amiezii târzii se întrezărea printre copaci. Când se apropie își dădu seama că ajunsese la răritura pe lângă care trecuse mai devreme. Nu ieșise în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui se deschi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat urechile, pentru că turcii poves teau despre documente false pentru cantitățile de bușteni pe care le scoteau dincolo de graniță, despre vameși care închideau ochii și funcționari din administrație care le facilitau toate acestea. Ceea ce auzea era pe placul său și întrezări imediat potențialul ce i se deschidea acolo. Nu putea spune că nu mai auzise până atunci de România, în definitiv era statul cu care se învecina Republica Moldova, țara sa de baștină, la apus. Nu o privise însă niciodată ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în colțul gurii. Se apropie de Godunov și îi întinse mâna. Liber, soldat! spusese el după o strângere scurtă. Voi vedea dacă pot să fac ceva. Asta fusese tot, Cerkatov redevenise ofițerul rece, cu figura impenetrabilă. Fața umană care se întrezărise pentru o clipă dispă ruse. Boris nu știa ce să înțeleagă, greșise oare, înfruntându-l? Îi venea să se întoarcă și să își ceară scuze, să-i spună că nu contează ce vrea el, dacă nu se poate altfel, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său cîine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurînd lin pe vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]