1,080 matches
-
speranța. Cu mâna ta, adesea obosită, mă mângâiai târziu în noapte și dimineața în oglindă îmi arata-i cum ochii spălați de lacrimi îmi străluceau de fericire. Mi-ai sărutat durerea cu zâmbete și șoapte. Ai șters cu grijă orice întristare și mi-ai spus de nenumărate ori că lacrimile cu zâmbet îmi luminează față. Am râs de nu știu câte ori, cu lacrimile inodate în barbă. Era zâmbetul și iubirea date nestavilt de pasiunea noastră, care îmi năștea speranța. Mi-ai spus
SCRISOARE EXPEDIATA IN FIECARE CLIPA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341524_a_342853]
-
toată ( ... Rostogolindu-mă în gol deodată ( ... )/Iubirea mea-nflorește-n somn migdalul!” Ciudat! Uneori, sonetistul petrarchist THEODOR RĂPAN devine, pentru puține, dar semnificative clipe, barochist levantin („Apusul se topește-n mahmudele,/Oglinzile îngână spovedanii,/ La balul tău veniră curtezanii -/Cătușele-ntristării-mi sunt inele!” - cf. Sonetul XXIII), dar și romantic întârziat, poesc („Zadarnicul înfige colți în mine/ Iar moartea, hâdă, râde pe-nfundate” - cf. Sonetul XXVI), ba chiar parnasiano-lecomtelisl-ian („Ți-am ridicat un loc pentru vecie/ Spre a te ști panteră
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
pe care o avem fiecare atunci când scriem, m-am oprit la următoarele evitând orice gest de indignare, când lucrurile pot fi privite altfel. *Iisuse, în clipa grelei încercări, O, ce mult aș vrea să te cobori. S-alungi toți norii întristării Să-mi dai din cupa mântuirii. Lacrimi ce tot mai mult dor Să mi le ștergi cu mâna Ta , ușor. „ * Cele două strategii ale scrisului ei; poezia și proza se luminează reciproc, prin sinceritate. Fiecare poezie scrisă cere ceva; cum
SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341784_a_343113]
-
la Câmpeni, Avram Iancu își scrie Testamentul său („Ultima mea Voință”) : „ Unicul dor al vieții mele fiind să-mi văd nțiunea mea fericită, pentru care, după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranțele mele și jertfa aduse să prefec în nimic. Nu știu câte zile mai pot avea, un fel de presimțire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară și, hotărât dispun, ca după moartea mea toată
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
Vuise zi de zi în roboteală, Trecuse-n grabă peste oameni, Văzuse vii și dealuri și ponoare Trecea prin munți și cobora prin vale, Sorbea lumina de la soare Și se-mbăta de purpuriul florilor din zare. Privit cu bucurie și-ntristare Trecuse grabnic printre oameni Scrâșnind din roți la câte-o vorbă tare Și la câte-o piatră aruncată-ntre tampoane. Mânca fugind pământ de sub picioare Și era convins că-n veci va fi în alergare, Dar o petală de amurg
TRENUL VIEŢII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341863_a_343192]
-
că-n veci va fi în alergare, Dar o petală de amurg i-a răsărit în cale Și mersul lui s-a dus încet la vale Pân-a rămas schilod de-a vremii boală Și răsuflând pe nări durere și-ntristare. Elena Trifan Referință Bibliografică: TRENUL VIEȚII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TRENUL VIEŢII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341863_a_343192]
-
la reflecție. Îngerii urcă la cer pentru că acolo e locul lor, nu printre pământenii care au adunat în ei tot răul universal, printre oameni care se hăituiesc între ei, se autodevorează precum furnica buldog și se plâng apoi de durere, întristare și suspin, - cum ar zice sacerdotu', - dom' popa. De acolo, ei ne veghează și ne zâmbesc. Dacă vor; dacă pot, dacă au cui, dacă au pentru ce și cine. Primul cuvânt din prima poezie a volumului este „singurătatea”. Dacă n-
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
se întoarce la matca credinței practicată de părinții, moșii și strămoșii săi. Pentru că este mai puțin cunoscut, transcriu poemul: ~Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare, Prea slab pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic - Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic. Născut făr’ de-a mea vină, trăind făr’ mai s-o
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
că ai în mână cele ce nu sunt și poate nici nu vor fi”.[4] Exersarea trezviei, și a nădejdii inclusiv în depășirea încercărilor și a necazurilor favorizează întărirea discernământului. „Sufletul nu trebuie să privească necontenit la cele ce pricinuiesc întristare, nici să se alipească de nenorocirile prezente, ci să-și plimbe privirea spre contemplarea adevăratelor bunătăți. Și vei reuși să te bucuri pururea, dacă vei privi necontenit la Dumnezeu; iar nădejdea răsplătirii va ușura necazurile vieții. Ai fost batjocorit? Caută
DESPRE REALISMUL TEOLOGIEI ŞI SLUJIRII SFÂNTULUI VASILE CEL MARE – EXPRESIE A STĂRUINŢEI ÎN TREZVIE ŞI ÎN MĂRTURISIREA ADEVĂRULUI BISERICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 29 din 29 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342476_a_343805]
-
Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului mâine voi avea o lingură din apa de ploaie, dar niciodată nu voi regreta neregretul setei ce doboară culorile compoziției de pe pânza păianjenului, și de asemenea bătaia vântului ce purta întristarea, care bătea întotdeauna înaintea vântului ce purta îndurarea, iar timpul era paralel cu perpendiculitatea vieții, ploaia s-a agățat de firele de ață care țes pământul și îmbracă universul din noi cu rătăcirea timpului găsită la răstimpurile vieții, dintro altă
TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340584_a_341913]
-
Trudită și încercănată De oboseala unei vieți, Grea durere te încearcă-n Zorii-acestei dimineți. Somnul fuge de la gene, Șalele iar te omoară, Ba mai mult, toată spinarea, Brusc, începe să te doară. Ai trăit aproape-un secol De necaz și întristări, Ești dedată cu durerea, La mai bine nu mai speri. Anii ți-au săpat pe frunte Cute-adânci, întunecate, Iar pe-obrazul ca zăpada Altele, nenumărate. Cinci copii crescut-ai, bună, Și vreo 15 nepoței, Iar acum, de-ai vreo nevoie
BUNICA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341097_a_342426]
-
raze de soare Și versul curgând îți vor fi mângâiere. Sub picuri ce cad potolind fierbințeala Din doruri născută sub soare de vară Refuz disperarea, ignor amorțeala Iubirea-mi alin într-un cânt de chitară. Ascult liniștită-n decor de-ntristare Refrenul ce unduie lin și-mi șoptește Alungă tristețea ’ntrupeazăte-n floare Urmează-ți destinul, fetițo, iubește! SINGURĂ-N TOAMNĂ Mi-e sufletul gol și cu pași tremurânzi Mă zbuciumă toamna în vise pierdute Cu mâinile-mi reci peste ochii flămânzi
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
speranțe spre lumi neștiute. Frunze-ofilite pe-alei mă-nfioară Și vântul prin codri sălbatec vuiește Bruma pe flori și pe ierburi coboară Iar sufletu-mi singur în toamnă trăiește. Caut în mine puterea de-a-nvinge În lupta cu gândul rebel și-ntristarea O lacrimă caldă obrazu-mi atinge Mi-e muntele frate și soră mi-e marea. Îți simt depărtarea... te-afunzi în tăcere Eu știu că ți-e teamă iubirea să-mi dărui În tine mustește o veche durere De ce fugi, iubite
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
apă curate “pentru cine scrii tu toate acestea” mă întreba pământul acela uscat îți înțepă călcâiele, merg pe același drum cunoscut calc legată la ochi pe cărbuni încinși simt fierbințeala usturimea e din ce in ce mai apăsătoare când o să scap de durerea asta întristarea ei îmi aducea moartea tinerețea lui îmi aducea viața.
POEM PENTRU MAMA de ANGELA BACIU în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344386_a_345715]
-
fiori de bucurie sau de tristețe. Titina Nica Țene este o poetă talentată care sădește mângâire în sufletele cititorilor săi, a cărei poezie pătrunde și-n marile uitări, este poeta de „sărbătoare” care dăruiește iubitorilor de poezie lacrimi și zâmbete, întristare și fericire. Poemele lui Florin sunt mai sobre, cu versuri expresive, uneori melancolice, alteori pragmatice, dar îmbrăcate în sentimentele ascunse ale sufletului ancestral și călător al poetului. „Veghează poetul la cerul lui de hârtie,/ Scriindu-și pe el gânduri turnate
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de DORA ALINA ROMANESCU în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343780_a_345109]
-
fiori de bucurie sau de tristețe. Titina Nica Țene este o poeta talentata care sădește mângâire în sufletele cititorilor săi, a cărei poezie pătrunde și-n marile uitări, este poeta de „sărbătoare” care dăruiește iubitorilor de poezie lacrimi și zâmbete, întristare și fericire. *** Poemele lui Florin sunt mai sobre, cu versuri expresive, uneori melancolice, alteori pragmatice, dar îmbrăcate în sentimentele ascunse ale sufletului ancestral și călător al poetului. „Veghează poetul la cerul lui de hârtie, Scriindu-și pe el gânduri turnate
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343762_a_345091]
-
fructul rumen să te poarte-n veșnicie!... Biruința e a celor ce-așteaptă - spune Îngerul și-ți pune-n palme tipsia de argint pe care stă o carte ferecată, apoi, privește Cerul și îți amintește că-n puterea nopții piere întristarea și intrând în vis cu sufletul curat, vei fi mereu mai tânăr și mai singur, plutind pe țărmurile vii, ca o petală albă!... FLOAREA PUSTIEI Doamne, pe apele gândului, o corabie trece, cu pânzele albe și catarg de rubin, iar
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
cenușă. De aceea, în această Duminică a Floriilor, să nu pregetăm a ne duce la Biserică - Ierusalimul nostru restaurat - ca să întâmpinăm intrarea Domnului nostru Iisus Hristos așa cum se cuvine; pentru că Iisus Hristos - contemplându-ne inimile - să nu poată zice cu întristare și jale, ca odinioară, când a plâns la porțile cetății: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi“. Despre învierea Dreptului Lazăr și Intrarea Domnului nostru
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
de foc; iar, pe când octombrie cobora pe vadul toamnei dând piept cu revolta altor tineri, poetul și-a luat cu sine numai viața sa și a transferat-o în altă dimensiune, lăsându-și textele în viața cântecelor, dorurile, iubirile, bucuriile, întristările din ele, pe șeile cailor hergheliei muzicii ușoare românești și numele său în scriptură cu scoarțe sărutate de buzele harului muzicii! Aurel Storin a făcut din suflete capitale ale ființei umane, guvernate de cântec. Textele scrise de el au investit
AUREL STORIN. POEZIA CÂNTECULUI, ÎN UMBRA LACRIMEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342833_a_344162]
-
circumstanța, să-ncline ușurel balanța. M-am resemnat, însă e greu, o știe doar sufletul meu. De aceea, voi - amicii mei, să nu rămâneți singurei. Copiii-și trăiesc viața lor, dați frâu liber viselor! SPERANȚA N-am să mor de întristare, o să-mi fie bine! Am să iau din viața asta ce mi se cuvine! În iubire și-n războaie totul e permis, Nu am să-mi petrec viața atârnând de-un vis. La război ca la război, dar iubirea-i
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
virtuților Tale, Ca să pot a-mi ajuta aproapele aflat în nevoi, Ca să fiu cu un pas mai aproape de apa mântuitoare. Știu că Te-am mâniat, că Te alung mereu din mine... Eu, necuratul care n-am nici măcar o lacrimă de întristare Pentru toate greșelile zilnice, cele de voie și cele fără de voie - Neant care mă cheamă disperat Și mă înghite lacom în al său așternut perfid; Te rog, nu-Ți lua ochii de la mine, Nu mă lăsa-n bezna meschină a
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Grigore Alexandrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Coșbuc, Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Gregorian, Ștefan O. Iosif, Alexandru Macedonski, Dumitru Nanu, Ion Pillat și Alexandru Stamatiad). Pe 20 mai anul 1946 se stinge din viață în mizerie și copleșită de întristare soția scriitorului, dr. Aglae Crainic, în timp ce soțul ei se afla ascuns la preotul din satul Lepindea. În luna septembrie anul 1946 se mută la preotul din satul Iclod, iar în luna martie anul 1947 la Preotul Ioan Sămărghițan din Cerghid
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
în mod deosebit pe părintele lor duhovnicesc - Ioan Arhimandritul!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... Eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej și marea șansă de a-l întâlni și (de) a-l cunoaște pe Părintele Arhimandrit Ioan Iovan - mare personalitate a culturii
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA ŞAPTE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1587 din 06 mai [Corola-blog/BlogPost/344069_a_345398]
-
la prețuit în mod deosebit pe părintele lor duhovnicesc!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoților (a monahilor și ieromonahilor) - care adăpostește o atăt de bogată și de profundă teologie au ținut să omagieze personalitatea celui plecat mai mulți slujitori al
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NOUĂ ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PĂRINTELUI ARHIM. GRIGORIE BĂBUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/344192_a_345521]
-
și-un dracon, Care-au domnit în teluricul străbun, Precum citim azi în basmele veacurilor. Monarhul Timp ne este veșnic martor La lacrimile amare și negre, La miile de stele slute și fără vlagă, Ce zac ascunse-n ale zării întristare Și-au scris istorie cu sânge de martir. Zilele roșii de odinioară, Străinii înverșunați de-a glasului putere, Înfipt-au lancea nelegiuirii-n al nostru eter... Dar duhul Romei eterne sălășuie încă-n vene Și ne va conduce spre idealul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]