551 matches
-
cum laudă utilizarea distanțelor focale scurte și a planului-secvență la Orson Welles. Într-o franceză care, vorbită de el, suna ca pe vremea merovingienilor, Theodor Reik Își Încuraja pacientul. Îl Însoțise la plecare pînă la ușa cabinetului, cu un aer Întristat: „Prea multă căință!“. Ultima oară insistase: „Amintește-ți! Prea multă căință! Prea multă căință!“. Datorită lui Theodor Reik, François putuse părăsi New York-ul, Întorcîndu-se la Paris. Altfel nu știa ce ar fi făcut. Doar la gîndul că trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe șoptite de-a dreptul, au fost strecurate câteva formulări în franceză (titluri de proiecte și instituții, parcă). Era mult prea mult pentru o săptămână. Am părăsit lucrările întâlnirii, mi-am luat materialele informative și mi-am spus, rușinată și întristată, că, de la distanță, prietena mea simțise realitatea iar eu, de acasă, refuzam să o accept. Există, la această oră, o criză în evoluția relațiilor româno-franceze pe care o vom depăși doar dacă vom apela la principalele valori ale Francofoniei: toleranță
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de-al doilea batalion al Regimentului de infanterie Novozemleanski 22, adică în aceeași brigadă și în aceeași divizie! — Cum? strigă prințul uluit peste măsură. — Nu poate fi așa, e o greșeală! i se adresă brusc Nina Alexandrovna, privindu-l aproape întristată. Mon mari se trompe*. — Bine, dragă, e ușor de zis se trompe, dar ia încearcă să rezolvi un asemenea caz! Toți erau puși în încurcătură. Aș fi primul care aș zice qu’on se trompe*. Dar, din păcate, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe treapta de sus a scării, cu spatele spre public, foarte supărat pe Lizaveta Prokofievna, care nici măcar acum nu se gândea să se miște din loc. — Domnilor, domnilor, dați-mi voie, în sfârșit, domnilor, să vă spun ceva! exclamă prințul întristat și tulburat. Și, fiți buni, haideți să vorbim în așa fel, ca să ne putem înțelege. N-am nimic, domnilor, împotriva articolului, nu mă privește; numai că, domnilor, nimic nu-i adevărat din ce s-a scris în articol: spun asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea să-și aducă aminte că, în cursul acelor ceasuri febrile, aproape tot timpul i se năzăriseră ochii, privirea ei, îi auzise ca aievea vorbele, niște vorbe ciudate, cu toate că memoria lui reținuse prea puțin din zbuciumul acelor ore febrile și întristate. Abia de-și mai amintea, de pildă, că Vera îi adusese prânzul și el mâncase, dar nu ținea minte dacă dormise sau nu în după-amiaza aceea. Nu știa decât că începuse să deslușească totul limpede de-abia din clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stare să-l liniștească, ba, dimpotrivă, în ultimul timp îi amplifica și mai mult tulburarea. Altădată, adică cu vreo câteva zile mai înainte, întâlnindu-se cu el, depunea toate eforturile pentru a-l înveseli, se temea teribil de înfățișarea lui întristată: încercase chiar să-i cânte; cel mai adesea îi povestea toate istorioarele comice pe care și le amintea. Mai întotdeauna, prințul se prefăcea că râde din toată inima și uneori chiar râdea într-adevăr de mintea ei sclipitoare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Wagner - muzică a nesfârșitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural și cenușiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete și dorinți..., iar străzile se întîlnesc spre a-și împărtăși taine ce nu sânt totuși străine unui ochi întristat. Și când azurul împînzit al Parisului pare a-și fi condensat aburii în sonorități, tălăzuirea de motive wagneriene se-ntîlnește undeva cu cerul. Sufletul unei catedrale geme în surmenajul vertical al pietrei. Aș vrea să fiu mângâiat de mâini prin care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trebuit să fie întoarsă din cauza unei brume târzii care a găsit-o în floare. Caișii din grădina din dosul gării au suferit și ei din cauza brumei. Puffi, cățelușa mea, aleargă în fiecare zi la gară, așteaptă trenul, și se întoarce întristată că nu mai vin. Mergem apoi în oraș pentru a ne căuta apartament. Carolică tresaltă de bucurie când ne vede. De acu, o bucată de vreme, va păpa orez cu lapte românesc. Virginia, colega Sandei, e radioasă că i-a
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
iomi fac treaba. Dar mi se pare puțin cam dezgustător, mai ales fiindcă simt că am putea avea mult mai mult. — Mă simt atât de confuză... mă zăpăcești... behăie ea. Cu toții suntem confuzi ca curu, clatin din cap, lent și Întristat. Acum cred că mai bine ar fi să pleci. — Vreau să stau cu tine Bruce. Trebuie să vorbim! Îmi mișc capul făcându-i semn să se care. Plănuisem să mă duc la club În Shrubhill În seara asta. Vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cameră e liniște. Toți trei se gândesc cu neliniște la ziua de mâine. Irina stă cu ursulețul ei în brațe, Alin se învârte nervos prin cameră, iar Adrian repetă obsedant: ,, Mâine e ziua mamei ...”. Darul copiilor Cei trei nepoți stau întristați pe prisma încăpătoare a casei bunicilor. Gândul lor e dus parcă departe. În familia lor se petrece un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu gândurile vălmășag... De câte ori zărea hârtia, îi fulgera prin minte cum, totdeauna înaintea luptelor grele, când simțea în suflet frica morții, a scris mamei sale scrisori lungi, luîndu-și rămas bun... Le scria cu teamă și îngrijorare, și totuși printre rândurile întristate, scriind, citea numai speranțe bune. Dragostea de viață era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urmă, după ce trecea primejdia, recitea "testamentul" și zâmbea fericit și rupea în bucăți foarte mici foaia cu gândurile posomorâte. Câte "testamente" de acestea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care i-a crescut. Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat; dar cine te va plânge? Devastarea și părăsirea, foametea și sabia! Cum să te mângâi Eu? Căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu duhul întristat, ca pe o soție de tinerețe, care a fost alungată, zice Dumnezeul tău. Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mari îndurări. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar Mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de creșterea copiilor, iar apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent Kazanci a rămas singurul copil care să ducă mai departe stirpea, un titlu pe care nu era deloc Încântat să-l dețină. Deși Întristată și jignită de acreala fiului ei vitreg, Petite-Ma era o fată exuberantă și extrovertită, cu o imaginație bogată și o listă și mai bogată de cereri. Erau lucruri mult mai importante pe lume decât creșterea copiilor, de pildă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țărcuiau risipindu-se, dându-le ocol. Băieșu cuprinse de subt umeri pe Hazu și-l trase la umbră, sub răchită. Cămașa, în dreptul coastelor din stânga, era numai sânge, năvălit din răni. Românul abia sufla, cu ochii deschiși mari, cu fața dintrodată întristată, subt umbra pe care o cernea frunzișul verde cenușiu al copacului. În liniștea și-n căldura zilei, glasurile întărâtate ale cositorilor se auzeau depărtate, chemându-se. Boii, lângă adăpătoare, stăteau acuma neclintiți și priveau cu ochii mari și umezi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic întristata lui soție, zăcea și ea tot acolo, pe covor. Îmbujorată, cu ochii strălucitori și părul despletit, cu rochia ei superbă - enormă cheltuială! - complet mototolită, cu picioarele și brațele albe rătăcite printre alte brațe, capete sau picioare, râzând - total nediplomatic, impardonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot! (bulg.) Tu ești, dragul meu? Ești chiar tu? Oh, dragul meu! (fr.) Bună dimineața! (rus.) Originea nobilă. (gr.) Originea nobilă. (rus.) Bărbăție, caracter ales, forță sufletească, virtute. (lat.) Specialitate armenească din iaurt, fidea, mentă și ceapă. Dragul meu prieten întristat. (fr.) Departe de Jupiter, departe de fulger. (lat.) Om care îți stă în drum, de care te împiedici mereu. (fr.) PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\manuc redactat.doc PAGE 210
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi-am întors capul... Bătrânul se afla în același loc. Privea după mine. I-am făcut din mână. Mi-a răspuns cu gest obosit, după care s-a întors și, cu pas moale, a plecat la brațul învățăcelului... Cu suflet întristat, m-am dus la sâpetul cu cărți. Am luat primele volume și lăicerul împăturit, așezat de o mână grijulie lângă ușă, și am plecat la izvor... Abia într-un târziu am reușit să-mi adun gândurile răvășite și să mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Domnul, iată comoara Sionului. 7. Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plîng cu amar. 8. Drumurile sunt pustii, nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9. Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tînjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10. "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11. Ați zămislit fîn, și nașteți paie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
văduvia ta, 5. căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, și Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numește Dumnezeul întregului pămînt, 6. căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinerețe care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău." 7. Cîteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. 8. Într-o izbucnire de mînie, Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea; 2. să vestesc un an de îndurare al Domnului, și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toți cei întristați; 3. să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
înainte de a muri copilul meu”, folosind același cuvânt; sau în capitolul 16 unde se spune că mama care dă la lumină un copil se bucură. Acest cuvânt, „copilași” este un cuvânt afectuos, patern, care începe să facă lumină în inimile întristate ale discipolilor. Întrebarea: „Nu aveți ceva de mâncare?” este o operă de artă în finețe. Isus nu le reproșează nimic; ar fi putut să-i umilească, să-i ironizeze, sau să țipe la ei că și-au greșit vocația. În
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
-n sufletele copiilor noștri pilda jertfei Tale care ne duse la biruință! De-a pururi, fii slăvit Tu, Eroul Necunoscut și Arhanghel al națiunii românești! (Flacăra Sacră, IV, 6, 1937, pp. 1-2) Discurs la moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești, păstrătoarea bunelor tradiții, leagănul adevăraților boieri de baștină și izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru prunci sugari; îl administrează până la sfârșitul vieții sale și îi testează întreaga avere, ca să fie pildă pentru generațiile viitoare și veșnică pomenire a celei ce între noi a fost, dar noi n-an cunoscut-o îndeajuns. Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Ca să vadă, cât de mare a fost această nobilă femeie, care moare la respectabila vârstă de 87 de ani; cât de ordonată a fost în viață și cât de mult a respectat conveniențele sociale, cum și tradiția, încă dinainte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
avut și o perioadă mai tensionată a receptării mele în România după 1989, iar vizita din ’97 a fost mai curând deprimantă. Țara se afla într-o perioadă de tranziție deloc încurajatoare, ceea ce am găsit atunci m-a dezamăgit și întristat. Când am revenit la New York, am menținut relația cu prietenii și cu publicațiile din România, însă fără o prezență fizică în țară. După ce ați câștigat Premiul Médicis Etranger în Franța, i-ați acordat lui Victor Eskenasy un interviu la Radio
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
înecat. Îi rog pe cei doi băieți să-l aducă, dar îmi spun că nu merg fără mine. Prietena mea aproape leșină, strigă să nu plec. Dacă plec nu mai vorbește niciodată cu mine.Am o promisiune de îndeplinit... Mama întristată se uită la ea cu o anume ciudă...Mă arunc înaintea celor doi și înaintăm în șir.Am ajuns. Le-am zis să-l prindă de păr, iar eu o să-l împing de picioare. Timpul parcă a încetat să curgă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]