540 matches
-
și sentimente dezordonate împotriva cărora, în viață, omul încearcă să se apere. Ea este școala viciului. Ia aminte și judecă. Când cei mai buni dintre noi aud din Homer sau din vreun alt poet tragic cum îl imită pe eroul întristat, cum se debitează o lungă tiradă de gemete sau când i se cântă nefericirea lovindu-se în piept, știi că simțim plăcere, că acceptăm să-l urmărim cu simpatie și că admirăm serios talentul poetului care ne face să simțim
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căsătorie pe una din celelalte fiice ale sale se apropie de ea, și, trăgând-o de mânecă: "Doamnă, zise el, și ginerii?" Sângele rece și comicul cu care a pronunțat aceste cuvinte au făcut un asemenea efect asupra acestei doamne întristate, încât ieși izbucnind în râs; toată lumea o urmă râzând; iar bolnava, aflând despre ce era vorba, începu să râdă mai tare decât ceilalți." 2.2. Visul unui teatru civic și popular Investit fiind cu o înaltă funcție morală, teatrul se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nouăzeci și, exact acum trei ani, și mă uit la ridicătura de pământ de la picioarele mele ca la un mormânt drag, varul stins de focul arzător așteaptă, ar fi numai bun pentru terminarea pronaosului, dar, în loc să se bucure, ochii mei întristați cuprind cu jale întreaga întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit a Mântuitorului, te ispitesc cu geniu, i-a spus rusul acela, Boris, lui Theo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lor învelit în mantia trufașă a celui răzvrătit, să îmbrac în fața Anei fățărnicia seducătoare a imaginii artistului romantic râvnind la tronuri cerești, puah, Când am fost în pustie, să-ți începi cuvântările frumoase, rostind rar cuvintele, cu privirea ta adânc întristată, te ispitesc cu geniu! Și acum amintirea cuvintelor lui Boris mă ridică din iarba înaltă, simt în mine puteri care se dezlănțuie, cum să le fac față, desculț mă învârt prin iarba necălcată încă de picior omenesc și-o culc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după-amiază durerile înfiorătoare de ochi nu mă lasă să lucrez, aș face un pact cu oricine, cu Dumnezeu sau cu diavolul, numai să mi se mai lase vederea întreagă până voi picta toată biserica, 13 iulie, părintele Ioan bolnav, Daniel întristat, cu gândul îndepărtat, tot mai închis în el însuși și mie trântite în nas toate căile spre lume, singur, plantat țeapăn, fără putință de întoarcere în destinul meu sortit la naștere, te-ai legănat atâția ani cu gândul că descântătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
experiență. Cred că mi-aș fi dorit să fi ratat toate astea, am șoptit. Maria nu a mai insistat când m-a auzit cu vocea sugrumată. —Ei bine, în tot cazul, eu l-am părăsit pe Gary. Am privit-o întristată. —Of, Maria. Dar nu ți-a explicat de ce... Da, da, știu că a fost în întregime vina ta. Scuză-mă că m-am grăbit să trag concluziile greșite. Nu, a fost veșnica poveste cu lipsa lucrurilor pe care le avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cafea, a spus el. —Bine, am răspuns eu cu un zâmbet plin de mărinimie, în timp ce prin toți porii emanam (așa speram eu) echilibru și relaxare. Și-a dispărut. Iar eu am așteptat. Și-am așteptat. Of, Doamne, m-am gândit întristată, probabil c-a șters-o. Nu vrea să aibă de-a face cu mine. Începusem să dezvolt un talent pentru situațiile astea. Probabil că Adam era îndesat pe gemulețul din toaleta bărbaților, chinuindu-se să iasă printre pubelele urât mirositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după el. Îmi organizasem plecarea, când Adam a apărut vesel de după colț, cu o tavă cu cafele și brioșe în brațe. Ticălosul! Fusesem matură și înțeleaptă fără să fi avut absolut nici un motiv. Eram așa de mândră de mine. Eram întristată, dar spiritualizată de greșelile pe care le făcusem, iar el se întorsese și stricase totul. Aura mea rozacee, introspectivă și pansivă se dusese pe apa sâmbetei. Ticălos egoist! Îmi venea să-i strig să se ducă naibii și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că mâncarea e foarte bună, dar pur și simplu nu pot să mănânc. Nu știu de ce. Îmi pare sincer rău, am adăugat privindu-l seducător. — Nu-i nimic, a zis el strângând farfuriile. O să-mi mai gătești? l-am întrebat întristată. — Sigur că da, mi-a răspuns el. Și, te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai arăta așa de nenorocită. —E numai din cauză că sunt așa de agitată, i-am spus. Nu pentru că mâncarea ar fi oribilă. —Agitată? A venit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-ți ascund așa de multe lucruri. Am fost nevoit să duc singur povara atâtor griji pentru că am simțit că tu n-ai fi fost în stare să faci față. —De ce nu m-ai pus la încercare? l-am întrebat întristată. Nici măcar nu s-a obosit să-mi răspundă. —Erai o adevărată pacoste. Eu veneam epuizat de la muncă, iar tu te decisesei, așa, dintr-un impuls de moment, să dai o petrecere pentru opt persoane, așa că eu eram nevoit să alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am simțit cu-adevărat minunat cu tine. M-ai făcut să mă simt frumoasă și specială și, din nou, valoroasă. Sigur, oricând, mi-a servit-o el sarcastic. —Of, te rog, nu fi supărat pe mine, i-am spus întristată. Îmi pare foarte rău. Sincer. Dar nu am de ales. Trebuie să fac chestia asta. —Ba ai de ales, m-a anunțat Adam. Nu am, am replicat eu. Chiar dacă lăsăm tot restul la o parte, cum rămâne cu Kate? Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se întâmplă? m-a întrebat ea suspicioasă. Am niște chestii de rezolvat cu James, am spus. — Am crezut c-ai rezolvat totul cu James, mi-a zis ea destul de logic, presupun. —Și eu am crezut la fel, i-am răspuns întristată. Dar, cum să zic, în ultima oră au apărut niște dovezi și trebuie să mă duc să mă văd cu el. — Când te întorci? m-a întrebat mama. Curând, i-am promis. Te rog, mamă, e important. Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o imagine a societății românești a momentului de-acum și, cumva, dintotdeauna , cele două filme nu au absolut nimic În comun. Pornind de la scenariu. Din fericire pentru Senator și pentru noi, filmul lui Mircea Daneliuc nu este ecranizarea unei curiozități Întristate precum cartea lui Băieșu. Ieșind brusc și În chip neinspirat din zona unui comic stăpînit atît cît trebuia stăpînit, scriitorul a-ngrămădit În acel plin de succes roman tot ce a găsit prin jur, cu aerul unuia care face, pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fermecătoare. Dar el bîntuit de mările și porturile lumii cu circiumile lor infame se sfîrși de tuberculoză la patru ani și ceva după asta, lăsînd după urma lui o fetiță În vîrstă de doi ani, pe Keti. Femeia era vădit Întristată. La poartă am Întrebat-o: - Dacă vă Întreabă cine a fost? - Nici nu știe. Nu vă faceți griji. Peste aproape cinci săptămîni, fui chemat la telefon, eram În tribunal. Vocea doamnei, tremurată, Îmi spuse că mama lui Keti murise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
durere pe fotoliul de la căpătîi, alături, În picioare Marga Popescu În rochie neagră, apoi trei doamne din cele ce veneau la rînduitele sindrofii, doi bărbați de pe vremea domnului Pavel, singurii care-au rămas, dar el doi bani nu dădea pe Întristata noastră prezență, Îi era Însă milă de doamna Pavel, dar n-o mai putea ajuta, traversa acum lumi necunoscute, avea dezinvoltura și puterea să zîmbească, desigur timpului său, regăsit printre luminile ce-l Însoțeau pe drumul acela fără sfîrșit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mers prea departe atacând cu o violență neașteptată și nejustificată atunci când avea mai întîi a cere o esplicațiune pe care și fără acele cuvinte violente ne-am fi grăbit a i-o da. Red. [2 decembrie 1877] [""ROMÎNUL" ESTE ADÎNC ÎNTRISTAT... "] Romînul" este adânc întristat; "Romînul" plânge cu amar; "Romînul" geme și se vaită că înfrățirea nu s-a făcut! În ziua de 26 ianuarie, zice sibila radicală în numărul din 1 fevruarie, toate partidele s-au întrunit la un vot
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o nenorocire pentru o femeie, contemplă ea pentru sine aceste cuvinte. Vorbăreață! Eu nu sânt vorbăreață! Și nu mi-a spus nimeni până acum că ași avea o puternică personalitate! Mi-ai creat două complexe!"', repetă cu un reproș de întristată înstrăinare. "Așa de repede? zisei râzând la rândul meu de subtilul ei humor. Înseamnă că la fel de repede pot să ți le și alung!" Nu mai poți, gata!" îmi răspunse ea intratabilă. (Abia mai târziu aveam să aflu că era chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-al doilea batalion al Regimentului de infanterie Novozemleanski 22, adică în aceeași brigadă și în aceeași divizie! — Cum? strigă prințul uluit peste măsură. — Nu poate fi așa, e o greșeală! i se adresă brusc Nina Alexandrovna, privindu-l aproape întristată. Mon mari se trompe*. — Bine, dragă, e ușor de zis se trompe, dar ia încearcă să rezolvi un asemenea caz! Toți erau puși în încurcătură. Aș fi primul care aș zice qu’on se trompe*. Dar, din păcate, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe treapta de sus a scării, cu spatele spre public, foarte supărat pe Lizaveta Prokofievna, care nici măcar acum nu se gândea să se miște din loc. — Domnilor, domnilor, dați-mi voie, în sfârșit, domnilor, să vă spun ceva! exclamă prințul întristat și tulburat. Și, fiți buni, haideți să vorbim în așa fel, ca să ne putem înțelege. N-am nimic, domnilor, împotriva articolului, nu mă privește; numai că, domnilor, nimic nu-i adevărat din ce s-a scris în articol: spun asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea să-și aducă aminte că, în cursul acelor ceasuri febrile, aproape tot timpul i se năzăriseră ochii, privirea ei, îi auzise ca aievea vorbele, niște vorbe ciudate, cu toate că memoria lui reținuse prea puțin din zbuciumul acelor ore febrile și întristate. Abia de-și mai amintea, de pildă, că Vera îi adusese prânzul și el mâncase, dar nu ținea minte dacă dormise sau nu în după-amiaza aceea. Nu știa decât că începuse să deslușească totul limpede de-abia din clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stare să-l liniștească, ba, dimpotrivă, în ultimul timp îi amplifica și mai mult tulburarea. Altădată, adică cu vreo câteva zile mai înainte, întâlnindu-se cu el, depunea toate eforturile pentru a-l înveseli, se temea teribil de înfățișarea lui întristată: încercase chiar să-i cânte; cel mai adesea îi povestea toate istorioarele comice pe care și le amintea. Mai întotdeauna, prințul se prefăcea că râde din toată inima și uneori chiar râdea într-adevăr de mintea ei sclipitoare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prin atitudinea Sa, Mântuitorul n‑a urmărit interese personale sau de grup, Însă a dorit să fie de folos tuturor, Împărtășindu‑le imense binefaceri. El tămăduiește minunat toate bolile trupului și ale sufletului și revarsă binecuvân‑ tarea mângâierii În sufletele Întristate și În trupurile sufe‑ rinde. Cuvântul Său, mâna Sa (Matei 8, 3 ; 20, 34), marginea hainei Sale (Matei 9, 20) toate săvârșesc minuni pentru vindecarea și mângâierea celor În suferințe. Unii dintre semenii noștri Înclină uneori să creadă că Fiul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
că și tu trebuie să aștepți clipele când vei avea nevoie, la timpul tău, de ajutorul lui Dumnezeu. Nu te lipsi de el din pricina asprimii tale de acum, ci atrage asupră‑ți toate milos‑ tivirile lui Dumnezeu, arătând față de cei Întristați o bunătate și o dreptate deplină”89. Același Sfânt Părinte sfătuia ca fiecare să facă din ceea ce‑i strădanie generală problema sa personală și să fie Încredințat că participă el cel dintâi la succesul ori la eșecul de obște 90
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
septembrie, vicarul năsăudean dezvăluie cu o limpezime desăvârșită cauzele care au condus la Înstrăinarea grănicerilor de revoluția maghiară: Auzind militarii cum că ei nu mai stau sub sfatul oștesc de curte șHofkriegsratț, ci sub ministeriu, s-au amărât, necăjit și Întristat. Au Început a clama În gura mare cum că episcopii și popii i-au vândut ungurilor, și clamă neîncetat; la care i-au adus, pe lângă sumuțarea făcută din partea unora, și scenele Întâmplate În vecinătate, cum sunt: execuția dusă În mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
50 min. LUCRARE SCRISĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ PE SEM. AL II-LEA Testul nr. 26 SUBIECTUL I (4 puncte) Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Când vei putea să ții, fără durere, cumpăna nopții pe fruntea-ți întristată, o pasăre va arunca spre cer inima-i subțire ca pe o săgeată. [...] (Dorin Tudoran, Tânărul Ulise) 1. Precizează un antonim și un sinonim al cuvântului tânăr. 2. Transcrie două imagini poetice diferite. 3. Interpretează o comparație din strofa dată
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]