2,732 matches
-
comunicării profesor - student. Au trecut anii, a murit și moda structuralismului, au apus studiile semiotice, a trecut peste noi și postmodernismul. Continuam să ne întâlnim întâmplător la etajul patru și să discutăm, în trecere, despre ce mai citim și scriem. Întruna din aceste șuete în fața liftului, m-a întrebat la ce mai lucrez. Mai mult în joacă, i-am spus: „Dragă doamnă, dacă ar fi să scriu o carte pentru propria mea plăcere, aș scrie un studiu despre Dumas!" Nu știu
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
deschizi gura aia ? - N-am adus eu vorba, Itz, zău că nu, spuse Ozzie. - Și, oricum, ce-ți pasă ție de Isus Cristos ? - N-am pomenit eu de Isus Cristos. El a zis. Nici măcar nu știam despre ce vorbește. Spunea întruna că Isus e un personaj istoric. Isus e un personaj istoric. Ozzie maimuțărea vocea monumentală a rabinului Binder. - Isus a fost o persoană care a trăit, ca tine și ca mine, continuă el. Asta a spus Binder... - Mda ?... Și ce
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
în ea pe nicăieri, Și cu atât mai puțin cuvântul durere, Cuvântul torcuato 2. În schimb mese și scaune da, apar cu grămada, Sicrie! unelte de birou! Ceea ce mă umple de orgoliu Fiindcă, așa cum văd eu lucrurile, cerul cade bucăți întruna. Muritorii care or fi citit acel Tractatus al lui Wittgenstein Se pot considera norocoși Pentru că este o operă greu de găsit: Dar sunt ani buni de când Cercul de la Viena s-a dizolvat, Membrii lui s-au împrăștiat fără urmă Iar
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
care a văzut lumina tiparului cu câteva zile în urmă, romanul «Shshukneri Matyan» (Cartea șoaptelor) de Varujan Vosganian. Această carte este dintre acele lucrări rare și originale care oferă prilejul de a citi și reciti mereu și de a medita întruna.(...) Acest roman conține zeci de povestiri, care, fiind consecința acelorași evenimente îngrozitoare, sunt totodată diferite și se poate spune că se împletesc indisolubil în organismul general al romanului, dar au dreptul și la o existență de sine stătătoare. Cartea șoaptelor
Erevan, capitala mondială a cărții by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4655_a_5980]
-
anumită prețiozitate a expresiei, de care poetul părea că se desprinsese de la Biographia litteraria încoace. Sau, mă rog, care venea ca o mănușă universului miniatural din Sebastian în vis. Un discurs prea ritualizat pe alocuri, cu tropi arborescenți („îți pipăi întruna inima fericită, cu/ delicatețea unui elefant tânăr zdrobindu-și liniștit/ craniul cu trompa”; „aici te trezești cu obrajii arzând și creierul/ aburind în crăticioara craniului ca un cartof fierbinte,/ fiert îndelung pentru o masă săracă”), dispuși uneori în ecuații previzibile
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
mici. Oamenii strigau: - Vineeee! Vine primarul Două Cingători! Atenție!! - și cum nu se putea opri deloc se izbea întotdeauna de câte un copac. Era un tip grozav, primarul nostru. Vorbea și iarăși vorbea, și-uita așa, pe toată lumea convingea. Turuia întruna primarul Două Cingători și în acea zi l-a convins pe boxer să rămână în satul Nimica-Toată. A vorbit, a turuit, și-a răcit gura, iar până la urmă l-a convins. Pe toți reușea să-i convingă primarul Două Cingători
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
Un simplu măr le ajungea pentru cincisprezece zile și fiecare locuitor din satul Nimica- Toată voia musai să știe dacă eul lui în miniatură se simțea bine. Grăsana Pelotona îi ducea mereu bucate mititele grăsuței-piticuțe Pelotona, iar Așchiuță îi făcea întruna cadouri micului Așchiuță de pe macheta piticuților. Liliputanii erau destul de simpatici, dar se mai enervau și ei câteodată și se auzeau țipete pe machetă. Ei spuneau că și în cătunul lor pitic, în primăria pitică, se afla o machetă în care
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
îndoiesc că au strâns ceva de atunci ca să merite osteneala să-i vizităm. Aș fi vrut ca Gnut să se încumete să recunoască faptul că viața lui aici îl făcea să se simtă singur și nefericit, decât să-i dea întruna cu obișnuințele lui de războinic. Numai văzându-l îmi puteam da seama că, de cele mai multe ori, nu se gândea decât să plece pe apă fără să se deranjeze să se mai întoarcă. Nu căuta lupta. Voia să fie din nou
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
așa, pe nepusă masă, încât ei, sărmanii, se trezesc într-o zi pe cap cu câte o Lenuță... Ce-nseamnă să fii un sedentar și un lăsător... * La Suceava, noaptea, restaurantul gol, pustiu și radioficația părăsită cântând la maximum dată întruna singură de capul ei niște valsuri demodate, vieneze, mesele cu felurile servite neatinse, tacâmurile cu șervețele în regulă, însă fără clienți și ele... * Interviul luat lui Ernst Jünger în La quinzaine littéraire: „Îndărătul ordinei superioare există ceva «total nediferențiat...» Pământul
Amprente by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5831_a_7156]
-
volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul natural, obișnuit, al vorbirii, cu incongruitățI ca viitorul 2 sau chiar 3 folosit întruna ca motor al narațiunii. Asistăm, așadar, la încă o paradă fastuoasă a discursului tip Ș. Foarță și păstrând marca lui, intactă și savuroasă chiar și în lipsa unui factor cu rol maxim în graiul comun: vocala izgonită. Iată o mostră, ca să
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
vocală: în Spania, a, în Rusia, o, în Japonia, i. O s-o țin tot așa, șontâc-șontâc, până la capăt, chiar dacă-i păcat, chiar dacă-i injust în raport cu noul triumf al lui Ș. Foarță, cu biruința lui asupra încăpățânării limbilor în a folosi întruna, cu și fără motiv sau rost, și vocala ocolită în volumul în cauză. Spațiul fix al rubricii nu mă lasă oricum să spun totul, să strig cu forța potrivită cât m-au încântat migala și inspirația și izbutita formă finală
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
arțăgoase pe care Dawkins le-a îndreptat împotriva capetelor pătrate care se încăpățînează să creadă în himera divină, William Dembski, unul din promotorii ideii că universul e urmarea unui proiect inteligent, i-a adresat o scrisoare de gratitudine: „Le spun întruna colegilor mei că dumneavoastră sînteți unul din cele mai grozave daruri ale Domnului pentru mișcarea Proiectul Inteligent. Drept care vă rog: țineți-o tot așa.“ (p. 78) Și Dawkins o ține tot așa, incapabil să accepte că există minima posibilitate ca
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
pofta poate să-l prindă oriunde s-ar afla și orice ar face, iar dacă se întâmplă să aibă la îndemână o sticlă, un măr, sau o bucată de ficat crud, cu atât mai mare plăcerea, și, bineînțeles, vinovăția); poftește întruna la sikse, la fete neevreice, pe care le consideră mai atrăgătoare decât pe reprezentantele Sionului; e evreu; e mândru că e evreu; e ateu; e mândru că e ateu; în pofida mândriei, nutrește o covârșitoare, inegalabilă ură de sine, nu-și
Arta de a te simți vinovat by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5493_a_6818]
-
de mai multe ori, până când a abandonat definitiv învățatul și, astfel, nu voia ca eu, continuând școala, să-l întrec. Nici bunica - odihnească-i-se sufletul în pace - n-a fost vreodată bucuroasă că studiam și de aceea îi repeta întruna mamei mele că nu eram bună de nimic la treburile casnice și nu aveam nici un talent care să m-ajute să mă căsătoresc. „Când se va duce în casa soțului, ai să vezi că ne-o vor trimite îndărăt într-
Parinoush Saniee - Cel care mă așteaptă (fragment) by Cerasela Barbone () [Corola-journal/Journalistic/4494_a_5819]
-
-ta. - Mama, răspunse Martín în șoaptă, mama e o cloacă. Alejandra se ridică în capul oaselor, rezemându-se într-un cot și privindul atentă. Martín, fără să-și ia ochii de la pietricică, nu scotea o vorbă, cu maxilarele încleștate, repetând întruna în gând cloacă, mamacloacă. În sfârșit adăugă: - Veșnic am fost o piedică. De când m-am născut. Se simțea de parcă i se injectaseră în suflet otrăvuri fetide la o presiune de mii de atmosfere. Iar sufletul, umflându-i-se tot mai
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
e o capotă de mașină? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. - Să mor io, se extazie, dacă asta nu e capotă de camion de-ăla de umblau rușii cu el! S-ar fi bucurat moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l vadă...Și dacă ar mai fi văzut și-un gipan de-ăla american, cu turelă, ar fi murit, de bucurie, a doua oară... - Unde să vadă moșu-tu americani? se interesă Chisăliță, sperând că n-a
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
țâșnind prin părul creț și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire doar în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și deschise, cu o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a părea ca ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar pe el însuși din sărite. Ar fi avut mâini mari, cu degete
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
murise mama lui Manuel, cu șase ani în urmă. Spitalul i-a amintit de ea; de câte ori intra într-un spital îi revenea în minte ultima săptămână petrecută la Bilbao, când nu se dezlipise de pat, o îmbrățișase și o ținuse întruna de mână pe soacră- sa. Era același miros, același salon impersonal, dar atunci nu făcuse niciun efort, totul i se păruse necesar și firesc. În schimb azi, când Mama o rugase s-o îmbrățișeze înainte de plecare, o pupase aproape indiferent
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
a udat de la o baltă în care s-a trântit în timpul atacului. Chiar dacă ăsta ar fi adevărul, e clar că nimeni dintre noi n-o să-l lase să uite incidentul. Înapoi la garnizoană, multă lume, ca Wiggins de exemplu, vorbește întruna de cât de mult asteaptă să se întâmple ceva și să fie trimiși pe câmpul de luptă. Suntem mereu în stare de alertă, închiși în barăci. Majoritatea timpului, nu se-ntâmplă nimic și ne vedem de treabă. Apoi într-o
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
și mai mișcate Ca brațele, în piept bat inimi tare. Parc-o voiai din tine dobândită Și-atunci creșteau deodată în vibrare Minte și duh, puteri până-n călcîie, Iar meșterul, din toate, cel dintâi e. XVII. Așa dorințele-au crescut întruna Și până-n primăvară am fost miri, Mai mândră floare-n mai, ca ea, niciuna, Și cum se încingeau de dor simțiri! Iar când am dus-o la altar, spun una Ce-i, Doamne iartă-mă, mai abitir: Deși stam lângă
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
spațiu de complementaritate și comuniune a văzutului și nevăzutului, a cunoscutului și necunoscutului, în care lucrurile își pierd ponderea, conservându- și însă fizionomia: „Mă nasc în fiecare zi din sfântul duh./ Nestingherit,/ înfățișările mele hălăduiesc pe pământ./ Oglinzile mă repetă întruna ca pe un vers/ știut pe de rost./ Lumina mă așază/ în fiecare ochi de argint sau de apă/ de om ori de înger/ care mă privește./ Ne întâlnim în lumile încrucișate -/ cei care-mi seamănă voiesc sufletul meu/ zadarnic
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
înalt, grozav de înalt, era o adevărat poemă, de-un cenușiu încărcat parcă de toate ploile ce stăteau gata să cadă, având totuși și unele lumini, unele încercări de zâmbet... Pot însă să vă mărturisesc că pe măsură ce-l priveam - descoperind întruna în el, trăsături de penel neașteptate și uimitoare - am avut senzația că am înaintea mea sufletul fratelui meu". Sunt rânduri scrise de Profira Sadoveanu despre acest făuritor de frumos, prizonier al universului sadovenian ce l-a înglobat în lumea sa
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
cum avea să se sfârșească totul... Vă povestesc așadar pas cu pas cum am trăit acel Crăciun. Locuiam pe vremea aceea departe de centru, urmăream evenimentele la un televizor mic, alb-negru firește, dar mai ales urmăream trasoarele asurzitoare; se trăgea întruna, iar zgomotele nu se mai terminau... Copilul meu se afla la Brașov, alt oraș „asediat”, iar orice legătură cu ea și părinții fusese întreruptă, la telefoanele din centru, „interurbane” nici vorbă să ajung, telefon fix nu aveam, la televizor se
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
zgomotele nu se mai terminau... Copilul meu se afla la Brașov, alt oraș „asediat”, iar orice legătură cu ea și părinții fusese întreruptă, la telefoanele din centru, „interurbane” nici vorbă să ajung, telefon fix nu aveam, la televizor se vorbea întruna de morții din Brașov, de eroii de pe străzi, iar informațiile acestea, trunchiate, pur și simplu mă înnebuneau. M-am decis să plec, cu orice risc; să iau primul tren spre Valea Prahovei, fie ce-o fi. În ciuda sfaturilor prietenilor, colegilor
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
onorabilitatea rigid-burgheză, frazele impermeabile, bune de învelit carnea realității. Și atunci el va deveni „un cuțit ascuțit” și se va înfige, iar și iar, „ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare”: „Gîștele mari din oraș/ scurmă și scurmă întruna./ Cei care mulg nori de caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost/ într-o vană de fier/ lîngă parcare, în mușețel.// Un zeu mă dă în leagăn/ fără să-i cer.// Fețe de porci în oraș
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]