4,649 matches
-
biroul lui Alex, i se așeza pe genunchi, îl săruta, se juca puțin cu părul lui inelat și apoi pleca spre locul ei de muncă voioasă, cu inima plină, spre o zi în care nici o umbră nu putea să-i întunece existența. Totul a culminat însă într-o dimineață când Marghiolița, femeia de serviciu, care nu bătea niciodată la ușă, a venit să ia gunoiul și văzând-o pe Lili pe genunchii șefului scăpă mătura din mână și ieși din birou
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Hemingway, Merimée, Th. Gautier, Gobineau, Shakespeare, Flaubert, Baudelaire, Cervantes, Dos Passos, Lautréamont, Rimbaud, A. Huxley, Proust, Spengler, Hegel, Kant, Platon, Aristotel, Ceaikovski, Schubert, Liszt, Bach, Mozart, Berlioz, Chagall, S. Dali, H. Miller, Goethe, A. Tolstoi etc. Lecturile euro-americane n-au întunecat în vreun fel iubirea lucidă pentru folclorul și tradițiile Iranului vechi (îi datorăm numeroase traduceri de texte pahlavi, dar și prețioase lucrări despre folclorul iranian). Acestui curios sincretism cultural îi adăugăm pasiunea cu care s-a aplecat asupra complicatelor religii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de pagini, romanul însuși!) a fost adunată într-o carte, cu un titlu ascunzând o nefericită iluzie: „Aceasta este «Bufnița oarbă».“ Nu „aceasta“ este «Bufnița oarbă», domnilor! Cu cât încerci să-i dai de capăt, cu atât întrebări noi răsar, întunecându-le pe celelalte, iar răspunsurile care se nasc răstălmăcesc sau anulează (prin asimilare) vechile păreri... Mania găsirii de „noduri și semne“, ceea ce e bine pentru o operă mare, începuse încă din timpul vieții scriitorului. Fiecare dintre interpreți trăia în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-se invers. Încercam succesiv diferite stări sufletești, revedeam amintiri șterse, purificate, datând din copilărie. Mai mult decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În fiecare minut, deveneam mai tânăr, mai copil. Dintr-odată, totul se estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
muncă”; „Mercutio, un rol mic”; „ca cel...”; „cel mai genial” ; „director de scenă și regizor” ; „mă acompania cu o muzicuță caracteristică”; „studenților universitari” etc. Să-ncheiem cu o frază din Arghezi : „...Ne dăm seama cîte glorii de scenă ar fi Întunecat doamna Pruteanu, dacă În loc să pîlpîie la Iași, ar fi venit să ardă la București”. Aglae Pruteanu Însă a ars și la Iași, punînd În umbră, desigur, pîlpîierile unor bucureșteni. O spune acum, după douăzeci de ani de locuit În Capitala
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deoarece pe parcursul ei, prind contur trăsături ale personajului cum ar fi demnitatea, curajul și răbdarea. Cu alte cuvinte, și această scenă era să fie o lecție magistrală. Întâlnirea, în tinerețe, a lui Mihai cu seniorii străini și cu tăcerea lor întunecată de cavaleri adormiți pe de o parte, și cu râsetele lor jignitoare, pe de altă parte, era de fapt, un început de astfel de lecție. Merită oricând, spicuite câteva fragmente. Recitesc de mai multe ori, pasaje care se îmbulzeau parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe care i le-aș fi propus vreodată. Ca odinioară când, tot acolo în bibliotecă, se angajase să mi se dăruiască cu totul, orice ar fi fost și când, într-un final, propunându-mi să mai aștept până se va întuneca afară, neam privit umbrele pe paravanul de lângă noi, în pâlpâirile nervoase ale șemineului, contopindu-se în răsuflări nebunești, ca și cum în acele momente de grație, anno Domini, etc., s-ar fi născut din nou, pentru a n miliarda oară, zvârcolindu-se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
convinși că știm ce se întâmplă, în tot acest timp rămânem prinși în gândurile, fanteziile și impulsurile noastre, majoritatea legate de trecut sau de viitor, de ceea ce ne dorim, preferințele sau temerile noastre și anticipările noastre, care se schimbă continuu, întunecându-ne și mai mult viziunea noastră asupra realității prezente și asupra direcției în care ne îndreptăm. Incapacitatea noastră de a ne da seama că această viziune greșită (mă refer la cea negativă) asupra realității nu reprezintă decât o proiecție a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un felinar aș merge boierește! Ce mai? Da’ pe un asemenea vânt mai rămâne aprins? Aleluia!” Soarele se ascundea deja după o geană roșie înainte de a trece dincolo de deal și eu mai aveam încă destulă cale de mers. „Dacă se întunecă mă pot conduce după luminile din sat...Dar dacă din cauza viscolului nu le pot vedea?” Frica se prefăcea în groază cu fiecare pas...Năucit de atâtea gânduri, m-am oprit în loc, să mă dumiresc unde mă aflu... Din câte mi-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și cu frica lui Dumnezeu. N-o să vă lăcomiți voi la câteva chile de grâu, ca să-l faceți dator pe un biet ovrei ca mine! Ne iei subțire, dar mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile în lături și intrați. Unde îți sunt rândașii, jupâne? - a întrebat Mitruță. Păi de rândași aveam eu nevoie când am văzut ce potop îi afară? Ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întrebat Mitruță. Păi de rândași aveam eu nevoie când am văzut ce potop îi afară? Ar cam trebui să ne plătești și pentru curățatul curții - a îndrăznit Cotman. Eu mă pot duce după rândași, da’ până or veni ei se întunecă de-a binelea. Așa că... Așa că... La treabă, flăcăi! - a strigat Hliboceanu. Cărăușii n-au stat pe gânduri și s-au apucat de treabă. Hliboceanu a luat de la Mitruță hârtiile și a intrat la Aizic. Uite aici socoteala încărcăturii. După o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
subțire un automobil blindat folosit pentru transportul valorilor bancare. „Cam ușuratice domnițele, ia uite cum fac din semnalizator spre toată lumea“, au remarcat niște mașini corpolente, care se Întorceau de la o nuntă, dovadă garoafele lipite pe capote, printre care sclipeau roșu Întunecat câteva pete de sânge, probabil al nuntașilor, dacă nu cumva chiar al mirilor. Un model de familie a făcut și unele comentarii disprețuitoare despre cele doar două scaune disponibile În interior - „dacă ăla poate fi numit interior“ -, iar un automobil
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după care Își lua din nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de oameni se Îndepărtau, se reîntorcea În cărare, Își relua urcușul. Alteori, lăsa cu totul căile folosite de cei care urcau sau coborau, pentru a escalada versanți abrupți și bolovănoși sau pentru a rătăci prin locuri neumblate, unde pădurea se Întuneca amenințător, prin hățișuri de mărăcini, prin rîpi pe fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă. Abia cînd se Întorcea din nou acasă avea unele mustrări de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de gol, e slab de tot la găoază, a fost nevoie să iasă de nu știu cîte ori ca să se ușureze de tot, norocul lui că în decembrie se întunecă devreme. Trăim într-o țară de rahat, își zice Roja, oprindu-se din alergat. Trece la pas pe lîngă un chioșc de ziare, Adevărul, Jurnalul Național, România liberă, Evenimentul zilei, rebusuri, integrame, țigănușul care vinde îi face cu ochiul, Playboy
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
decît armele nucleare. Traficanții cu care aveau legături începeau deja să-și frece mîinile. — Poluare, și nimic mai mult, zice Sena uitîndu-se prostit la o îngrămădeală de coșuri și furnale prin gurile cărora ies aburi, vapori, fum și praf care întunecă atmosfera. — Atenție în față, îl avertizează domnul Președinte făcîndu-și datoria de copilot, dîndu-și seama că mașina rulează de secunde bune pe celălalt sens, s-ar putea să-ți apară ceva din față, și la viteza asta n-o să fii în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
final, „Spre comunism în zbor“. Ăsta da cinism, zice Bătrînul, gîndindu-se la fundul coșului de gunoi, la duhoarea acră care răzbate prin capacul de plastic care o acoperă. Eu eram aici, își aminti brusc, ieșisem în balcon, așteptînd să se întunece ca să privesc stelele. — Noapte albastră, bați la fereastră, începe Gulie să fredoneze melodia lui Gabriel Cotabiță, vă mai aduceți aminte că el a fost primul artist român care și-a pus cercel în ureche? Numai la prostii te gîndești, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spuneți că nici pe Potăiță sau pe Copoi nu i ați văzut cum defilau mai adineaori prin Piață, dînd din colț în colț, întrebînd ce și cum în stînga și-n dreapta. Păi cum să-i fi văzut, că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta, dom’ Roja, cine credeți că a sărit ca ars cînd ni s-a trimis bilețelul ăla prin care ni se ordona să alcătuim o solie din rîndurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le vadă...Într-un fel a avut dreptate, Îmi place mult să hoinăresc. M-am Întâlnit În zece ani cu lucruri extraordinare, dar am cunoscut și brutalitatea și urâțenia lumii. Însă, nu m-am cramponat de ele. În fiecare lucru Întunecat eu văd și o picătură de lumină. Mă gândesc numai la acea picătură. Am Întâlnit oameni care nu vroiau nimic de la mine și alții care mi-ar fi vrut până și măselele din gură. Ei și? Au renunțat, au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar ochii ei vii atrăgeau. Mă Împrietenisem prin cei doi adolescenți: fiul meu și al ei, care erau prieteni și colegi. Știa să asculte și Înțelegea ce citea și de aceea o frecventam. Când a văzut mica ,,armată,, s-a Întunecat la față, dar a redevenit amabilă, știind că nu vom sta mult timp pe capul ei. În momentul descinderii noastre se ocupa cu ,,plimbarea ,, cuvântului ,,ardoare,, dintr-o limbă Într-alta, ca să-i descopere, spunea ea cu un aer doct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cumplit de neinteresant. Antoniu mănâncă o banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cinci lei, o felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d., s-a ajuns la crimă... În ghetou, cu excepția pruncilor, toată lumea bea vârtos, tot ce Îi pică În mână: bere ieftină, vin de surcele, votcă ce Întunecă mințile și distruge ficatul, rom, spirt medicinal, lichide suspecte, otrăvuri colorate...Băutorii se Împart pe sexe și pe categorii de infracționalitate, și lucrul ăsta l-a simțit și Antoniu de câteva ori. ,,Marginea societății,, , cum i se mai spune unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o aventură plină de primejdii. Dar, așa cum ți-am spus, faptul că tu ții la mine este important. — Și ce te face să crezi că am să țin la tine și în continuare, Palmer? am întrebat. Simțeam că mi se întunecă mintea. — Ai să ții, răspunse Palmer. — Dragostea pentru rivalul învingător? — Psihicul este un material ciudat, zise el, care are propriile sale căi de a se reechilibra. Își caută automat avantajele, consolările. Este aproape în totalitate o problemă de mecanică, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
așteaptă să vină, după părerea lui Rosemary. Dar, dacă avem noroc, poate ninsoarea blochează drumurile. Ne-am dus și am deschis ușa, ne-am oprit în prag și ne-am uitat afară. Aerul rece, tăios ne-a învăluit. Se mai întunecase, dar ultimele raze de lumină stăruiau cu o strălucire ce părea că izvorește chiar din zăpadă. Covorul alb și neatins de picior de om se întindea până la cei doi salcâmi mari, care marcau hotarul peluzei și încadrau satele pierdute, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]