743 matches
-
E vizibilă în America Centrală, America de Sud afară de vârful estic și sudic al Capului Horn, coasta estică a Argentinei și partea sudică a Oceanului Atlantic, precum și în sud estul Australiei. A doua eclipsă solară inelară va avea loc la 17 (29) Iulie. Începutul întunecimii la ora 3 și 2 minute după-amiază. Sfârșitul eclipsei la ora 8 și 52 de minute seara. Va fi vizibilă pe coasta vestică a Africii, în partea tropicală a Oceanului Atlantic, în partea de sud a Americii de Nord, în America Centrală și în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
PATĂ DE METAL INCANDESCENT; APOI, ÎN SFÎRȘIT MULȚUMITĂ, SE URCĂ DIN NOU ÎN AUTOAVIONUL CU CARE VENISE. ÎN TIMP CE SE ÎNTORCEA LA PALAT, SPRE SFÎRȘITUL DUPĂ-AMIEZII, CERUL ERA ACOPERIT DE NORI DIN CE ÎN CE MAI NEGRI. zece Nu atît că s-ar fi luminat întunecimea aceea, dar Hedrock rămase multă vreme cu ochii deschiși. Era o noapte de abis. Și totuși parcă se schimbase ceva. A, da, firește, se gîndi el în cele din urmă: Acum era conștient. O clipă îi veni greu să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care, în cafenele, dintr-un ordin superior, se întârzia pe atunci cât mai mult cu putință momentul aprinderii luminii. Crepusculul invada sala ca o apă cenușie, cerul roșiatic al apusului se reflecta în geamuri și marmora meselor strălucea ușor în întunecimea care începea să se lase. În mijlocul sălii pustii, Rambert părea o umbră pierdută, și Rieux se gândi că era ceasul uitării lui de sine. Dar era totodată și momentul în care toți prizonierii acestui oraș simțeau același lucru și trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se schimbă din nou. Mașina coborâse un fel de pantă și acum părea să se afle undeva înăuntru. Poate că erau într-o parcare subterană. I se ivi în minte o imagine care o șocă. Văzu două cadavre aruncate în întunecimea unui garaj subteran, vizibile doar la lumina galben-bolnăvicioasă a unei lămpi fluorescente. Cele două trupuri, ambele neînsuflețite, erau al lui Uri și al ei. Mașina rămase pe loc, motorul se opri. Auzi ușile din spate deschizându-se, iar mâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost la Night of Joy-ntr-o sară ș-a-nceput să-i îndruge fetei ăleia, Darlene, despre un autobuz. — Ia te uită! zise omul. Și nouă ne-a spus de-un otobuz, ne-a zis cum mergea el o dată cu otobuzu-n inima-ntunecimii... — Ăău, i-același! Țin-te departe de el. Îl cată poliția și v-aruncă și pe voi, toț’ bieții oameni de culoare, la zdup. Ăău! — Păi, am să-l întreb de asta, spuse omul. Doar nu vrau să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Istanbulul ca să-și dea seama cine ce făcea În spatele ușilor Închise și cine, dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Capitolul douăzeci și patru În timp ce fata dormea Petele bruște de verde pe trotuarul acoperit de zăpadă îl uimiră pe Porfiri. Poate că el era singurul locuitor al St Petersburgului care uitase în ce perioadă a anului se aflau, însă prospețimea verdelui și întunecimea lui îl ajutară să-și reamintească. Cumpărători grăbiți ieșeau afară din piața acoperită Gostini Dvor ducând în brațe pomi de Cărciun. Aceștia erau importați din Finlanda, iar unii dintre ei nu erau încă împodobiți, în timp ce alții erau ăline de globuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de abur albicios care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În Întunecimea pasajului, se dilatau și se retrăgeau, de parcă o răsuflare minerală Înceată Îi Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut pe zăpadă niște cioturi informe a căror carne, cenușie și lipsită de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
disparate, cuvinte pe care el le lăsase cu greu să-i scape, am Înțeles că autorul manifestelor Rozacruceenilor era el. El scria sub falsul nume de Johann Valentin Andreae! Nu Înțelesesem pe-atunci pentru cine scria Andreae, dar acum, din Întunecimea acestei celule În care lâncezesc, mai lucid decât don Isidro Parodi, acum știu. Mi-a spus Soapes, tovarășul meu de Închisoare, un ex-templier portughez: Andreae scria un roman cavaleresc pentru un spaniol care Între timp zăcea Într-o altă pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
crește. Pozele contrafăcute nu lăsau nici un dubiu: luase sufletele care trebuia. Cred că o să-ți placă whiskey-ul ăsta, spune Wakefield, Întorcîndu-se cu băuturile. E un single malt, un dar de la unul din fanii mei. Se așează pe un scaun În fața Întunecimii Sale, care soarbe din scotch și dă din cap a aprobare. — N-am fost o gazdă prea grozavă, continuă Wakefield, Îi tot dau Înainte vorbind despre mine, ce vreau eu, și alte de-astea. Dar tu? Nu cred ca ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai profitabilă, de conferențiar. Însă mai primește Încă, cu regularitate, astfel de oferte, deoarece și-a construit o bună reputație și un public care simte că, sub descrierile sale de zăpoare, ritualuri tribale, restaurante, cabane și festivaluri, persistă o anume Întunecime care rezonează ca o arhitectură ascunsă, ca un subtext ocult. Fanii scriiturii sale i-au creat, de fapt, cariera de lector; unii dintre ei erau oameni cu venituri mari, care aveau printre sarcinile lor de serviciu și pe aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poți afla un sergent tînăr sau o funcționară găsind un loc secret pentru a-și răsplăti imaginația și nu există clădire pe pămînt care să nu fi fost reconstruită de imaginație pentru a ascunde adăposturi În fața luminii crude cotloane de Întunecime capele ale sinelui camere și arce boltite pentru cîntecul axis mundi! La un an după ce dictatorul Ceaușescu a ordonat demolarea centrului vechi al Bucureștiului a bisericilor bizantine și a unor case de toată frumusețea cea mai rece iarnă din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
capului său, desprins parcă din desene animate. MÎna Sandinei mîngîie, alintă, iar mîinile sale se fac căuș pe sînii ei. Chiar l-a Încălecat așa de rapid pe cît crede el? Wakefield ridică din umeri, Îi simte strîngerea, stă În Întunecimea umedă a femeii și așteaptă acolo, cu urechile ciulite. Simte bucuria ei interioară și ea-l ține acolo pînă cînd pe Wakefield, care nu a stat nicicînd Într-o saună atît de mult timp, Începe să-l ia cu leșin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
frapant, cu spiritul Dada ce va irumpe nu peste multă vreme: „Departe, bestia însîngerată sătulă de alergare s-a oprit pervertită de pofta subită de a-și mînca fesele. Și rătăcitul din alte lumi, în loc să liniștească delirul, ar căuta prin întunecimile sufletelor noastre ușa care să cedeze cheilor false”. Textul lui Poldy e urmat de ultimul poem publicat de Tzara înaintea plecării în Elveția, „Furtuna și cîntecul dezertorului“ (o a doua parte a lui va fi descoperită mult mai tîrziu de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o casă, unde un om beat striga la copii și nevastă. Îl simțeam tot mai aproape de noi și ni se făcu teamă. De frică, am fugit singur până la răscrucea drumului și nici acolo nu era nimeni. Întuneric. Rămăsesem singur în întunecime. Ce să fac? Asta mi-a trebuit. Ce să fac și cum să plec să nu mă vadă omul acela? Prietenii mei erau încă acolo. Puțin timp mai târziu au plecat și ei. Unul dintre prieteni a rămas însă, ascuns
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de primă soție și apoi auzise și zgomotele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A luat-o pe Bilha deoparte, a îmbrățișat-o și i-a mulțumit că o adusese pe Inna. Era prima dată când Rahela mulțumea cuiva pentru ceva. A doua zi dimineața, Lea și Rahela, umăr la umăr, au ieșit din întunecimea cortului roșu din nou în lumina lumii, unde stătea Iacob. Rahela povestea că el a plâns când le-a văzut împreună, dar Lea spunea că doar a zâmbit. - Prima naștere a Leei n-a fost neapărat una grea, spunea Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tindă, cu simțământul că pășește în altă lume. În partea dreapta, o ușă deschisă dădea într-o cămăruță răcoroasă și întunecată, cu grindă joasă. Din prag îl întâmpină un miros de busuioc și mentă... dar, mai cu seamă, răcorea și întunecimea de criptă a iatacului. Doar o dungă de soare... ca o dâră galbenă, care abia se strecura pe sub streașină și prin ochiul de geam, în umbra cenușie a iatacului, strălucea sinistru pe perete ca o pată orbitoare. Când începu să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
măcar ”ieșirea”... Fata mă așteaptă îngrijorată, acasă.. Doamne, ce se face Fata fără mine!”. Ceasul arăta orele trei si douăzeci... dimineața. Isi sterse lacrimile adevărate, cu dosul palmelor si se pierdu năpădit de gânduri. -Ce să însemne, oare, visul ăsta?!.. întunecime si ceață, învălmășeală de lume, pe peron. valiza pierdută, si bastonul pierdut, etc. etc. oare, ce să însemne?!.. se tot întreba el nedumerit. ”-Hm?!.. E normal să nu înțelegi!” îi șopti rar un gând. -Cum?!.. cum, se poate!.. se miră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și murit. Îl apucă de un picior. Îl Îndemnă, totodată, pe tânărul Dan:ia-l și tu, de celălalt picior, și, să-l aruncăm În râu. Îl aruncară. Olovinaru puse ștergătoarele. Urcă la volan. Tânărul Dan urcase deja. Porniră, prin Întunecimea ploii. Mergeau Încet. Tăcuți. Înfricoșați. Acum, ce-o să facem?, Întrebă Dan. Păi, ce să facem? N-o să facem nimic. O să tăcem, și atâta tot! Nu nea văzut nimeni, În afară de șuvoaiele ploii. Și omul?, Întrebă, băiatul. Omul?, Îi răspunse, printr-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Te omor! Nu mai ești singur de capul tău< acum ești al meu! El râde încetișor, parcă s-a gândit să-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Laur pleacă mai departe, o umbră pândește de peun balcon, ridică privirea însă ea se retrage iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert de cenușă ce-și va schimba curând culoarea. Marea se zbate, nu-și potolește zvârcolirile din ce în ce mai intense< a început din nou furtuna! Începe să se întrezărească plaja galben-aurie, din întunecimea mării o șuviță subțire de lumină străbate întunericul la orizont. Încă puțin și va răsări soarele dar ei pleacă acasă cu pași obosiți. Rochița colorată n-o mai recunoaște în sclipirea zorilor însă ei nu-i pasă, îl consideră un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
suprema durere? Sau vreo muzică, plecând din toate zorile și apusurile acestei lumi, - putea-va ea transmite altor oameni senzațiile unei victime cosmice a fericirii și nefericirii? Un naufragiat bătut de toate valurile, izbit de toate stâncile, chemat de toate întunecimile - și care-ar ține soarele în brațe! Epavă rătăcind cu izvorul vieții la piept, strîngîndu-i strălucirea lui mortală, înecîndu-se cu el în valuri, căci fundurile mării așteaptă din veșnicie lumina și groparul ei. Contactul între oameni - societatea în genere - n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
liniștea, mi-ar cere rugător ospitalitatea inimii. Și cum ar coborî ei pe scări tainice spre funduri de nemărmurire, deșerturile tăcerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfecțiunea adăpostului lor. Astfel ar veni mumiile, dezertând din întunecimile piramidelor, să-și continue somnul în morminte mai sigure și mai imobile. Viața: pretext suprem pentru cine e mai aproape de depărtarea lui Dumnezeu decât de imediatul ei. De-ar fi femeile nefericite în ele însele, și nu din pricina noastră, de ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]