1,988 matches
-
acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul D.N.M. , însă era riscant acolo, pentru că intrau tot felul de tipi și persoane
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
a rugat pentru el. Și iată cam pe la ceasul trei după amiază în ziua următoare, vede fratele pe cineva înfricoșător la vedere, stând în fața lui și-i spune: - Vino și vezi adevărul! Și luandu-l, la duș într-un loc întunecos, cu miros urât și cu foc și-i arată în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie, pe Evagrie și pe Didim pe Dioscor și pe Sever, pe Arie și pe Origen și pe alți câțiva. - Iată, îi
LIVADA DUHOVNICEASCA (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365085_a_366414]
-
în România comunistă Lumina taborică s-a ascuns în inimile oamenilor, spațiul exterior fiind măturat de luminile reci și impersonale ale reflectoarelor birourilor de anchetă și ale unei societăți a supravegherii totale, devenite un imens lagăr de concentrare. Dar lumina întunecoasă a utopiei comuniste n-a reușit să stingă razele întunericului supraluminos al iubirii revărsate pe fața lui Iisus Hristos. Ieșită din lanțuri și temniță, Lumina taborică a erupt din nou în teologia ortodoxă românească a anilor '70-'80. Părintele Profesor
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
Toate Articolele Autorului De mirare că românii zilelor noastre, cu destinul lor atroce și cu istoria lor pusă pe șotii nimicitoare, încă mai au idealuri! Căci nu-i de ici-de colo să străbați lungul și întortocheatul tunel al atâtor veacuri întunecoase, ca mai la urmă (într-o mână cu crucea răbdării și resemnării, iar în cealaltă cu candela plăpândă, dar mereu vie, a speranței de mai bine) să mănânci coliva tuturor celor trei imperii megieșe, care de care mai hapsân și
IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364788_a_366117]
-
Și nu pot, nu pot să te chem, Ești singur și știu că ți-e frig De ce ne-a dat soarta blestem? Te-am regăsit dar ce folos? Nu-ți pot vorbi, nici să îți scriu Ca să îți spun ce-ntunecos Mi-e sufletul și ce pustiu... Și că mi-e dor dar în zadar Mă ninge iarna de un timp Și cât aș vrea să-mi fie iar Doar vară-n orice anotimp... Sau să te văd numai în vis
NU TE-AM UITAT... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366376_a_367705]
-
mai bun ochii tăi adânci plini de mistere îmi pun inima la trap nebun Ochii tăi misterioși m-agata de plămân, de suflet și de eu ochii tăi îmi sunt mereu în față și în minte tainic curcubeu Ochii tăi întunecoși îmi par două mari făclii în întuneric două vetre adapate-n jar, ce-s în mine că întâi generic. ești floare... ești floare ,esti șipot, esti cânt ești mister, adiere și boare de vânt ești prima lumină văzută de prunc
SOAPTE DE IUBIRE, DE DANIEL NICOLESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366676_a_368005]
-
Mircea, care locuia în gazdă cam în aceeași zonă, dar ceva mai aproape de școala din centrul comunei. Afară în stradă, Mircea a cuprins-o pe după umeri cu brațul, fără ca Săndica să schițeze vreun gest de refuz. La primul loc mai întunecos al străzii principale, Mircea a strâns-o lângă el și a încercat să o sărute. Fata s-a lăsat sărutată cu plăcere. S-a ridicat pe vârful picioarelor și, luându-l de gât, a început să-i exploreze cu limba
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger năpraznic, când marea a înghețat la mal peste două sute de metri spre larg. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără stele, fără posibilitate de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel mai arunca o scânteie de lumină spre cârdul de lebede înghețate. Zorile începeau să-și facă apariția. Situația era dezolantă. Valurile se
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
aproape fără acoperiș. Dar după cum privilegiul ce-l câștigi prin iubire un e numai un paradis, ci totodată un infern și viața iubire se desfășoară într-o permanente tensiune, în teamă și oboseală, Andrea, dintr-o dată reveni la realitate. Camera întunecoasă îi reaminti cine era de fapt: o sărăntoacă. acest gând o făcu să se întristeze și să se îngrijoreze de ce va zice Mihai, care dealtfel nu știa în ce mizerie trăiește, atunci când v-a afla despre sărăcia ei. O prietenă
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
mai insiste sau nu, dar chipul sever al Auricăi o determină să renunțe, așa că își continuă treaba. "Asta e!" se resemnă tânăra. "Dacă trebuie să iau deciziile singură, așa voi face." O liniște profundă se lăsă în camera mică și întunecoasă. O liniște deranjantă pentru Andreea care nu încetă a fi măcinată de gânduri negre. Părea o liniște ce apare întotdeuna în urma unei furtuni. 5 În seara aceia de noiembrie vremea era răcoroasă și bătea vântul, iar Andreea îndreptându-se cu
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
de sărăcia ei, dragostea lui se va transforma în dispreț. Becurile de pe stradă se aprinseseră, iar umbrele clădirilor cădeau bizar pe asfalt. La toate aceste amănunte, Andreea era absentă. Ochii-i erau ațintiți în față și cotind pe o alee întunecoasă, simți că este prinsă de braț. Tresări scăpându-și un țipăt ascuțit din gât. - Te-am speriat, Andreea? Fata făcu ochii mari. - Mihai, tu aici?! N-aș fi crezut. Ce faci aici? întrebă ea repede cuiprinsă fiind de emoție. - Am
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
visat, ce-am văzut sau la ce m-am gândit Continui să zâmbesc și să împărtășesc la lumea din jur un Salut, o urare sau o felicitare, un efort mic dar cu efect mare Poate schimba o zi rea, noroasă, întunecoasă sau ploioasă Într-o zi veselă, senină cu mult soare, o deplină sărbătoare, așa Că voi continua să urez o zi bună, o zi cu soare, un zâmbet la Fiecare coleg, prieten, vecin și chiar și la un necunoscut, un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
știu ce-am visat, ce-am văzut sau la ce m-am gânditContinui să zâmbesc și să împărtășesc la lumea din jur unSalut, o urare sau o felicitare, un efort mic dar cu efect marePoate schimba o zi rea, noroasă, întunecoasă sau ploioasăîntr-o zi veselă, senină cu mult soare, o deplină sărbătoare, așaCă voi continua să urez o zi bună, o zi cu soare, un zâmbet laFiecare coleg, prieten, vecin și chiar și la un necunoscut, un străin.... XXVI. CĂLĂTORII, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
se trezesc și zânele îi urmăresc Tiptil, tiptil, tiptil, Cu pași ca de copil Ajung acolo acum În peștera de lângă drum. Și tot tiptil, tiptil, Ajunseră de-ndată Lângă o cavernă minunată După această cavernă misterioasă Urmă o altă peșteră întunecoasă. Și tot așa mergând pe drumul spus Când la lumină când pe ascuns Găsiră o căsuță strălucitoare În care - cine crezi că locuia oare? Desigur lupii! Ce-au făcut când au ajuns Tiptil, tiptil, tiptil... Prima zână, A doua, apoi
ZÂNELE ŞI LUPII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350600_a_351929]
-
creație al poetului. El depășește dimensiunea telurică, se unește cu spațiul cosmic, ondulează regretul și îl coboară în sufletele oamenilor. În inima lui am putea crede că există două fonduri: luminos, care se revarsă în mediu prin licăririle ochilor și întunecos, care vuiește prin voce în unde sonore, perturbând existența. Orice vibrație rezultă din melancolie și distruge în poezia bacoviană normalul, transformându-l în regret. Regretul este tocmai taina funerarului pe care îl adâncește în lumesc: O femeie în doliu pe
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
politicienii, căci el a muncit și a răbdat lipsurile crunte, din ultima perioadă de dictatură, pentru plata datoriilor externe și deci, ar fi fost normal ca așa să se întâmple. Toți oamenii cinstiți și serioși, care am trăit acele vremuri întunecoase de dictatură, nu le vor regreta niciodată, din cauza actualei denaturări a politicii de Stat pe care o trăim, căci numai noi știm ce înseamnă de fapt securiatea nebunilor, creată de părinții politicienilor de azi, legea tăcerii, a fricii sau lipsa
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
iar Silvia, fiara deci, complet indiferentă, gândi că nu i se mai pot întâmpla lucruri cu mult mai rele. Urcară pe scări, către turn. Omul acela deschise o ușă și îngenunche cuprins de o suspectă teamă. Doamnele intrară în camera întunecoasă și umedă. Undeva în fundul ei, așezată pe un fel de jilț, probabil cioplit cu barda, văzu o ființă foarte asemănătoare cu personajul Jaba din vestitul Război al Stelelor. Adică un monstru marin acoperit cu blănuri, având ochi mici înfundați în
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
vom bucura de atenția nobililor războinici. Contesa, cuprinsă parcă de un pârjol interior, bârâia neîntrerupt și o trăgea de mână pe protejata ei, înfiorată de secrete plăceri și nerăbdătoare, ca nu cumva să piardă ceva. După o alergătură prin culoarele întunecoase, ajunseră, în sfârșit, în balconul mult visat. Nu erau primele, însă contesa, desigur grație înaltului ei rang, flitui meseriaș niște pațachine care se băgaseră în față și acum ocupau locuri foarte bune, cu vedere asupra întregului salon, unde începuseră aranjamentele
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
vorbească, fiindcă din gară și până la casă nu scosese un cuvânt, ci numai îl dirija cu mâna pe unde trebuia să meargă. Ajuns în fața unei uși, elegantul îl opri pe Suman și l-a introdus în acea cameră. Camera era întunecoasă și cu toate că un bec ardea în tavan aproape că nu se vedea nimic. După ce Suman a pășit peste pragul camerei, ușa s-a închis brusc în urma lui fără ca acesta să-și dea seama ce se întâmplă! Imediat a fost înconjurat
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
basnă trimisă de Dumnezeu în dar. Dar, de unde te cunosc pe tine!? CETAȘUL VOLBURĂ Poate...Măria-ta, de la Rovine. MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Se scoală. Se plimbă în anteriu prin cort.). Da! De la Rovine cu bălțile mâloase Cu pădurile necunoscute și întunecoase ... CETAȘUL VOLBURĂ Unde Măria-ta a ținut noaptea sfat, Iar căpitanul Radu Alună m-a îndemnat În zori la cortul boierului Vlad să mă duc, Urzeala de trădare s-o apuc, Să dau de veste Măriei-Tale ... MIRCEA CEL BĂTRÂN Aaa
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
fii tu conducătorul leului, ăsta/ înhămat la carul/ meu: gata? La luptă!...". Memoria este mai degrabă un catalizator al realului. Inima receptează prin filtrul ochiului o realitate văzută printr-o lentilă conversă. Impresia e a unei alunecări într-un labirint întunecos la capătul căruia te așteaptă o întoarcere: În urmă, în copilărie, până la începutul/ lumii. Dar parcă poți: ia/ te uită, înainte e ca și în urmă, ce nou vis-ospiciu, ce vechi - cu inundații/catastrofale, cutremure,/ comete, războaie, nașteri de monștri
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
Domnul este bun cu cine nădăjduiește în EL, cu sufletul care îl caută. Plîngerile lui Ieremia 3;21-25 Speranța divină trebuie să ne umple inimile, gîndurile și orizontul vieții noastre va căpăta o altă culoare.Ca să treci uneori prin prăpastiile întunecoase ale vietii ai nevoie de speranță. De această forță ce Dumnezeu o sădește în om. O, cît de roditoare este speranța, ea se va naște și în alții dacă avem speranța divină în noi. Oamenii care trăiesc în sfera noastră de
ZORII SPERANTEI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346693_a_348022]
-
însă și prilej de mare bucurie. Spun toate acestea fiindcă în urmă cu câțiva ani , mi-a adresat o scrisoare de mulțumire chiar de ziua împlinirii anilor dumnealui. După ce am citit-o, am rămas câteva minute, fără grai; În infernul întunecos în care m-a aruncat un destin neândurător, fiind aproape orb, lovit de acea subită cecitate, cu nervii optici atrofiați, neștiind până când, fiindcă această maladie oculară este nevindecabilă, tu ai fost printre puținele persoane , care mi-ai fost alături și
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356343_a_357672]
-
însă și prilej de mare bucurie. Spun toate acestea fiindcă în urmă cu câțiva ani , mi-a adresat o scrisoare de mulțumire chiar de ziua împlinirii anilor dumnealui. După ce am citit-o, am rămas câteva minute, fără grai; În infernul întunecos în care m-a aruncat un destin neândurător, fiind aproape orb, lovit de acea subită cecitate, cu nervii optici atrofiați, neștiind până când, fiindcă această maladie oculară este nevindecabilă, tu ai fost printre puținele persoane , care mi-ai fost alături și
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355877_a_357206]