755 matches
-
pe Ectoraș Îi podidise sângele pe nas, iar ceilalți doi Închipuiseră un fel de doape pentru nări din hârtia albastră pentru Învelit caiete. Înainte să apară Învelitorile din plastic, toată suflarea școlărească Își cumpăra, pe lângă altele folositoare grelei munci de Învățăcel, și acea hârtie albastră de la prăvălia fără firmă de la capul satului, numită după vremelnicii gestionari. Pe când magazinașul Înghesuit Într-o singură odaie strâmtă se numea La Titi, Ectoraș (care se Împrietenise cu vorbărețul gestionar ce se plângea tot timpul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spun toate acestea fiindcă eu am să lipsesc o vreme... Sunt chemat la Înalt Prea Sfântul. Să dea bunul Dumnezeu să ajungem a ne vedea cu bine, dragule. L-am condus pe bătrân până la poarta mănăstirii, unde îl aștepta un învățăcel... --Umblă sănătos, sfințite! --Cu bine, fiule!... M-am răsucit pe călcâie aproape militărește, fiindcă privirea tristă a bătrânului îmi pătrundea în adâncul sufletului... Când m-am depărtat mi-am întors capul... Bătrânul se afla în același loc. Privea după mine
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
m-am depărtat mi-am întors capul... Bătrânul se afla în același loc. Privea după mine. I-am făcut din mână. Mi-a răspuns cu gest obosit, după care s-a întors și, cu pas moale, a plecat la brațul învățăcelului... Cu suflet întristat, m-am dus la sâpetul cu cărți. Am luat primele volume și lăicerul împăturit, așezat de o mână grijulie lângă ușă, și am plecat la izvor... Abia într-un târziu am reușit să-mi adun gândurile răvășite
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Și la această rânduială ci s-au făcut pentru dascalii școlilor, din zioa Sfântului Gheorghii ce vine să înceapă rânduiții epitropi a purta de grijă după hotărârea hrisovului domnii meli”. --De mare laudă este faptul că vodă le-a făcut învățăceilor internat cu cantină, asigurându-le și rechizitele celor “douâzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală, cu bucatariul și apariul lor...” Am mai înțeles că academia avea chiar și un “vivliothicariu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
În pustnic sau În poet rătăcitor. Dacă binevoiești, stăpâne, adună-ți câteva lucruri și hai să părăsim cât mai curând această cetate! — Și unde să mergem? Vom apuca pe calea pe care o dorești, te voi urma pretutindeni, ca un Învățăcel, iar sabia mea te va apăra. Ne vom Întoarce când se va stinge tumultul. În vreme ce ofițerul pregătește caii, Omar Își strânge În grabă manuscrisul, trusa de scris, plosca și o pungă plină cu aur. Traversează, dintr-o parte În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că trebuie să fie bine apărat În bârlogul său. Vartan nu-și poate ascunde o urmă de amărăciune, de care Khayyam râde. — Acestea fiind spuse, dacă mi-ai fi dezvăluit gândul tău, poate că te-aș fi dus la Alamut. Învățăcelul a sărit de pe locul său. — Adevărat grăiești? — Nu. Așază-te la loc! Am spus-o doar ca să ai păreri de rău. În pofida a tot ce-a putut săvârși Hasan, dacă l-aș vedea, În clipa de față, pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
linia lui Ogun fac parte Ogun Beira-Mar, Rompe-Mato, Iara, Megé, Naruée... În fine, depinde”. „Hristoase”, zise Amparo. „Se zice Oxalá”, Îi șoptii eu atingându-i urechea. „Fii calmă, no pasarán”. Ialorixá ne arătă o serie de măști pe care niște Învățăcei le duceau În templu. Erau un fel de bautta mari de paie, adică tichii, cu care aveau să se acopere medium-ii pe măsură ce intrau În transă, pradă divinității. E o formă de pudoare, ne spuse ea, În unele terreiro cei predestinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru a încălzi cuvântul din noi. Le vorbesc elevilor mei despre bunătate, despre fapte săvârșite intru vrere. Nu putem fi liberi, ne spune Creatorul, daca nu alegem desăvârșirea. Cu ce preț? Nici noi nu știm a ne răspunde. Și totuși învățăceii care sunt acum adolescenți își fundamentează, prin noi, dascălii, o altfel de viețuire. Ei singuri au purces în a cuantifica obiceiuri și tradiții. Ei singuri au solicitat sprijinul în a rândui distimpul.Ei singuri au aflat că lui Dumnezeu nu
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
elevii, spunându-ne mereu că nu știm ce ne așteaptă în viitor. Șimi mai aduc aminte, când eram în clasa a zecea că ați spus de un mare filosof grec, dacă nu mă înșel Socrate, fiind întrebat de unul dintre învățăceii săi: „Magistre, spune-ne ce se va întâmpla mâine?”, iar înțeleptul a dat un răspuns care a rămas celebru: „Știu că nu știu nimic!”. Așa e, domnule profesor. Știm că nu știm nimic ce se va întâmpla în clipa următoare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am fost ca acești discipoli. Pe unde am trecut, am lăsat în urma mea nu numai dragostea de a-i pregăti pentru viață pe copii, pentru că am avut mereu în minte un răspuns al marelui filozof grec Socrate. La întrebarea unui învățăcel de al său: „Ce știi că se va întâmpla mâine, învățătorule? ”el a răspuns „Știu că nu știu nimic! Care este esența acestui răspuns devenit celebru? Că oricât am vrea să ne cunoaștem destinul, nu-l vom ști niciodată. Așa cum
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din Tîrgu Mureș, care a făcut și o emisiune TV inspirată pe această temă. Și am fost extaziat. Extaziat cum numai un chirurg poate fi în fața unui cancer „perfect”, clar și precis, ca la carte, studiu de caz paradigmatic pentru învățăceii lui Hipocrat. Căci asta sînt aceste cîteva versuri. Au tot ce le trebuie : tema codrului (codrul, frate cu românul, care însă, uneori, fură ca în codru), stejarul mitizat în imaginarul popular, Manea slutul și urîtul devenit șef de post, noul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
căsătorie; de fapt, el a aranjat totul și mi se plânge că Mantu "sugerează" prea mult și se precipită. Mantu îl respectă într-atît, încît i-ar îi dat și virginitatea miresei, după cum e obiceiul în anumite părți ale Indiei, ca învățăcelul să acorde prima nox lui guru (Mantu îmi spune mereu că inginerul nu e numai văr, ci și guru). Am fost peste tot, am văzut toate amănuntele totdeauna în frunte, în costum indian de mătase (mărturisesc că mă prinde foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș la gură. Nu mai constituia o anchetă. Se transformă într-o dispută. În care el era protagonistul. Le dădea lecții. Își bătea joc de ei. Râdea cu gura până la urechi. Cu toate eforturile, nu i se putură impune
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
lupta cu diavolul Mefisto, Dumnezeu, a decis ca în cea de a cincia viață, sufletul lui să se întrupeze într-un intelectual, urcând trei trepte de cunoaștere. (Povestitorul își îndreaptă atenția spre intelectual) INTELECTUALUL: (îi citește dintr-o carte unui învățăcel) POVESTITORUL: (spre intelectual) Și pentru că intelectualul a ajutat mulți oameni în viața lui, Dumnezeu a decis să-i ridice sufletul pe încă o treaptă a cunoașterii, și în cea de a șasea viață, acesta s-a întrupat într-un om
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
amintesc că observația aceasta am recunoscut-o recent în cartea despre viața și învățătura Marelui Jetsun Milarepa, pe care, din păcate, l-am ignorat atâta vreme. Mă refer la cuvintele adresate lui de Incomparabilul Marpa-Traducătorul când tânărul Jetsun, încă naiv învățăcel, deși mare vrăjitor, voia să-și pună cărțile din bocceluța lui, ca dar omagial, lângă cele ale Maestrului. „Ieși afară cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și autorul acestei cărți, colonelul Vasile Ghivirigă, trecut de venerabila vârstă de 87 de ani, fost luptător pe frontul adevărului și al dreptății, timp de peste 25 de ani. Visase să ajungă învățător, să se bucure de candoareaț perpetuă a tinereții învățăceilor săi. Ironia sorții i-a oferit însă „sansa” să aibă ca „obiect” al muncii un cu totul alt eșantion uman, cel al făcătorilor de fără delegi, cei din ale căror minți și suflete inocența și omenia le-au fost izgonite
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
că, în curând va vani cu soțul ei să mă cunoască și să ne cunoaștem. Mare bucurie îmi stăruie în suflet după această tonifiantă vizită, pentru că, așa suntem noi, educatorii. Punem suflet în ceea ce facem și rămânem prezenți în sufletele învățăceilor noștri. În jurul orei, după unele știri la T.V.R. și mai ales după unele dezvăluiri păguboase pentru presa română, la Emisiunea „Nașul” aflu despre unele afaceri frauduloase și oneroase săvârșite de P.S.D. Hoție la vedere, mai ceva ca hoții la drumul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
educatori la școlile de prestigiu, cum au fost școlile noastre normale de tip vechi, de la Bârlad și Șendriceni, mentori având nume de rezonanță din școala și cultura noastră de odinioară. Fie-le în veci păstrată amintirea în inimile și sufletele învățăceilor lor, pe care i-au pregătit pentru un anume misionarism didactic. în speranța că, citind și volumele ce vă trimit cu multă bucurie, să vă faceți o mai bună impresie de ansamblu, rămân al Dvs. confrate, Al. M. La 4
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oglindit albastrul cel mai curat al cerului. Am simțit din primul moment o imensă bucurie că am o asemenea ființă ca învățătoare, am constatat că își iubea profesia de învățătoare și mai ales am constatat că-și iubea primii ei învățăcei. Cu ascendentul ce-l aveam asupra colegilor (grație străduinței tatei) m-am apropiat cu toată încrederea de ea, care m-a învățat metodic să scriu pe tăblița de ardezie ce se folosea atunci și apoi, dă Doamne bine, că la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adus și un zîmbet pe buze), iar acesta a arătat eseul altor doi colegi. Căzură cu toți de acord că acest eseu nu era despre arhitectură, ceea ce-i comunicară și lui Wakefield. Dar despre ce, mă rog? Întrebă ultragiat tînărul Învățăcel. — E sociologie, psihologie, poate, colorată de considerente artistice, se pronunțară profesorii. Fiind niște oameni de treabă, au Încercat să-l convingă pe Wakefield să-și schimbe specialitatea. Au purtat cu el o lungă conversație, după care Wakefield, pe jumătate convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se grăbi să vină la mine. - Pleacă mai repede, vere, Începu el, căci urmăritorii tăi au luat calea mării și vin Încoace. Am simțit cum mi se Încinge capul. - Dar cine Îi trece apa? - Cine? Cum, cine? Uite, unul dintre Învățăceii prostului de Vishu, că i-a Învățat cântul mării pe toți ticăloșii! - Și luntre? De unde au avut luntre? - Of, vere, bune sunt vorbele astea, dar uite ce pocinoguri ne fac! Tu crezi că mai poate cineva să țină una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răbdare. În definitiv, e normal să fie așa. Dar eu n-am dormit toată noaptea și acum, când simt o mare greutate apăsându-mi pleoapele, închid ochii. GON ZHUO Mă învățară Gon Zhuo. N-a trebuit să insist prea mult. Învățăceii îmi arătau mereu figuri noi și spuneau Tai Shui, Naio Ba He, Su Qi, Senshe. Am ales Gon Zhuo pentru că-mi plăcea numele. Într-o dimineață galbenă cu nori ca spinarea de șopârlă, o potârniche a poposit pe terasa templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-ar putea lua unul și mai bun. I-am comunicat deja impresiile mele și mi-a promis că va studia problema la târgul de păsări din Kuang. Va pleca mâine. Așa îmi vorbise Gongku în urmă cu cinci luni. Învățăceii mă îmbiau să învăț Su Qi, o mișcare de învăluire specifică șarpelui tigru. Susțineau că e un procedeu destul de superficial în esență, însă pentru un începător reprezenta un exercițiu indispensabil. — Uite, zise într-o zi Gongku, Sui a început prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
totul de exercițiile de respirație. În sfârșit, Sui a deschis gura: - Ne bucurăm că te-ai întors cu bine, venerabile Sakha. Spune-ne ce ai învățat la Kuang. - Kuang crește, vorbi maestrul (și, dacă ar fi avut pix și hârtie, învățăceii ar fi notat). Nu mai e așa cum îl știam. Au apărut multe lucruri noi. - Ai învățat grația potârnichii, maestre? Cu toții așteptăm să învățăm noile exerciții... - În două săptămăni am învățat și grația potârnichii. Nu a fost greu. Am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că nu mișcă șoldurile. Elefantul african e discret, dar nu înțeleg de ce are colții atât de mari. Toate astea m-au tulburat. De atunci, maestrul s-a închis în cămăruța lui și n-a mai ieșit. Gongku a plecat, iar învățăceii, rămași fără nici un pic de autoritate, au pervertit exercițiile, transformându-le în cafturi grosolane. Apoi, toți cei care aveau pe undeva familii au părăsit mănăstirea. Au rămas cei care nu aveau unde să se ducă, și cât era ziulica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]