1,026 matches
-
cu lăzile de zestre, La Crucea Iancului, cea iertătoare Și Numelui cel Sfânt binețe dați-i, E Aerul același pentru toți, Drumeți din patru zări și alte spații Veniți la Târgul fetelor de Moți! Lăsați-vă tristețile-n pridvor Și-nveșmântați în straiele luminii, Veniți pe Munte, Muntele din dor, Muntele cel unic, al Găinii... Referință Bibliografică: Chemarea Muntelui... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1660, Anul V, 18 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară
CHEMAREA MUNTELUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344006_a_345335]
-
Dumnezeu" (Luca, 19, 37). Vechimea și evoluția compoziției icoanei ne este prezentată succint și cuprinzător de unul din marii noștri istorici ai artei creștine: "Sculpturi pe sarcofage vechi ne arată compoziția orientală a scenei. În fața lui Iisus Hristos, doi tineri înveșmântați în tunici scurte, unul își întinde mantaua pe drumul pe care înaintează acesta, iar celalalt se suie într-un copac. Iisus Hristos stă pe asin, cu amândouă picioarele de aceeași parte." În secolul VI, în manuscrise ilustrate, compoziția se îmbogățește
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
și cel care este dăruit! Adică aici are loc un colocviu tainic în trei! O comunicare și o comuniune de iubire!” (Calinic Episcopul, Veșnicia De Zi Cu Zi. Curtea Veche, București-2006, p. 85-86). Cărțile-Daruri sau Darurile-Cărți sunt Solii-cerești care, te înveșmântează într-o porfiră a bucuriei țesută în sublimul camaraderiei, așa cum bunul meu prieten-bucureștean, bibliofilul Dumitru Ionescu mi-a dăruit zeci, sute, mii de cărți, mărgăritare alese și neîntrecut de culte, înfrumusețându-mi și înmiresmându-mi spiritul naționalist creștin-ortodox. Râvna și
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
mai respira și se oprise tainic al păsărilor cânt și-mi era rușine, mă ascundeam de tine, într-un fior arzând, intram în pământ. Ca o umbră treci în gând de-atunci, semeț, prietenos ca soarele pe stânci când le înveșmântă în razele moi, dulci, eu te privesc din urmă, tu te duci...te duci.... Referință Bibliografică: Te duci... Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul VI, 11 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate
TE DUCI… de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342943_a_344272]
-
În după-amiezele reci Numărând stropii cascadei în veci. Un Duh de Liniștire Pogoară peste mine și în jurul meu Plouând cu petale mereu. Portocaliu, albastru, Copila de-alabastru, În alb și violet Pe inima-mi din piept Ce-n verde se-nveșmântă Și iar spre voi cuvântă cu: IUBIRE - IERTARE - PACE. SUFLET VIU Suflet viu, mama-mi șoptește Din înălțimile cerești: „Roagă-te la Domnu-ntr-una Și astfel mult în cuget crești!” Sus, pe cer, pasărea suie, Este gândul vulcan mare Care-mprăștie
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
Muscel, într-o familie binecuvântată de Dumnezeu, la 29 Aprilie 1921. Copilăria a fost desprinsă dintr-un basm, având muscele cu legănare de doină, peste care se așterneau fânețurile înmiresmate, alături de grădinile cu pomet prin care străbăteau ritmuri de brâuleț, înveșmântate în armoniile de Ie musceleancă. Acolo venea Dumnezeu, ca un gospodar cuminte după ce-și isprăvise lucrarea, să se bucure de priveliștea unei nunți țărănești. Aurel State, după școala primară, își continuă studiile la Școala Normală din Câmpulung-una dintre cele
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
Pomeți proeminenți Chamengă dume bare kokalența, si pupilele albe. thai parne yakha. Privește unde merge! Dikh kai jeal! Dans Khelimos În grădina Petenera Ande bar Petenera În grădina nopții Ande e bar la ratiaki Șase fecioare gitane, Sov chaia românia, înveșmântate'n alb Huriavdine parneste dansează. Khelen. În grădina nopții Ande e bar la ratiaki Încoronate Chalmaventsa pe shărende Cu hârtie roșie Loliasa ramomaski Și iasomie. Thai nilaki . În grădina nopții. Ande e bar la ratiaki Dinții lor- sidef- Lengă dând
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
din culorile toamnei, Să curețe candela vie. De la fereastra divină a luminii Să nemurească clopotul icoanei... Picuri de timp și de iubire Să vindece neputințele din noi. POMUL NEMURIRII Aluat din iubire și lumină, Urcăm anevoie pe treptele Cerescului Templu. Înveșmântați cu vise și doruri, Prin strălucirea norilor, căutăm Nestinsa și misterioasa Comoară. În interiorul nostru cresc scântei, Văpăi, daruri lumești și poate... Trepte spre izvorul nemuririi. Pomul nemuririi, Omul, făptură Cu trup firav și stricăcios, privește Și se-ndreaptă cu nesocotință
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
cititor la altul. „Cât de frig îmi era pe atunci/ umbra mea și acum mai plâng/ m-ai învățat smerenia candelii/ să-ți sorb în lumina din lăuntrul ochilor/ între mâinile pe care ni le strângeam/ simțeam pulsul lumii întregi/ înveșmântat în iubirea ta/ n-am să mai alerg după lucruri mărețe...” - Înlăuntrul așteptării sau „ești potir de unde/ beau viață și strâng mir”... Potir... Ori „Iartă-mă pentru că mai cad pietre din vis / peste tărâmul unde ochiul iubirii a nins” - Iartă
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
care comunică devine Iubirea, iar iubirea care tace coboară pe scara sentimentului mut, adică mutilat.” Dumitru Brăneanu comunică Iubirea sa, pentru cine alta decât pentru cea care-i este pereche, soție, după cum poetul menționează în poezia Eterna fascinație (soției mele) înveșmântând-o în frumoase metafore: „frumoasă, gingașă ca o înserare”, „înflăcărată chemare”, „tu frunza mea de dor” sau în poezia Dimineața în ochii tăi: „dimineața în ochii tăi/ zorii se aprind a mirare”, „focul ce curge lavă din ochii tăi/ în
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
în curgerea lor necursă și se prelingeau în suspendarea staționării secetei ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am căutat să-l țin treaz toată noaptea cu un ceai de gargară din coajă de stejar, apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere. Citește mai mult pietrele nepietruiteși cele de pământurcau
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
la izvoarele neizvorâtece șușoteau în curgerea lor necursăși se prelingeau în suspendarea staționării seceteice mustește în noroaiele secateale satului, unde la umbra lumânărilor stinsetata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriude pe o coală imaculat de albă,și înveșmântat în mantia rozăprecum cafeaua,am căutat să-l țin treaz toată noapteacu un ceai de gargară din coajă de stejar,apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere.... XXV. POEM FILOZOFIC, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr.
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
da chezășie că ce spune e din suflet și adevărat. Vătaf și-n sat, dar și la Călușari, Dinu era știut și cunoștea pe mulți. Îi părea c-ar fi zărit și el anul trecut un fecioraș oacheș, tare subțirel, înveșmântat în alb, încins cu brâu roșu, stând cu ochii prelinși la ceata Călușarilor. Amintindu-și asta, Dinu îl încredință pe fratele îngrijorat că-i va vorbi băiatului. Și chiar o făcu. Două zile să fi trecut? Ori trei? Frații se
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
când în inima-mi de piatră au crescut mirările Contemplând albastrul sacru ce unește veșnicia picăturile de vorbe își găsesc temeinicia Prin Cetatea lăudată a luminilor din sine se preumblă viața toată regăsindu-mă pe mine În eter sfântă strigare înveșmântă veșnicia toate sufletele-s dalbe adorându-Te pe Tine ... † Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data de 29 .11. 2012 si 21.12.2014 (A.D.
COLIND HIERATIC XVI-REGĂSIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378442_a_379771]
-
Sentiment > ÎNGEMĂNARE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu au putere sfintele cuvinte ca să exprime bucuria mea, când văd că ai rămas aceeași stea ce strălucește pe-al meu cer fierbinte. Înveșmântat în alba ta lumină cuceresc zări cu al iubirii murg, fără să-mi pese că al meu amurg îmi caută din când în cînd pricină. Cu tine-alături merg drept înainte, sufletu-mi știe,zi de zi, ce vrea, iar inima
ÎNGEMĂNARE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378448_a_379777]
-
și diaconi, care urmau să l întâmpine pe Înaltpreasfințitul Teofan - Arhiepiscop al Iașilor, Mitropolitul Moldovei și al Bucovinei, la trecerea prin poarta larg deschisă sub bolta masivă susținută de stâlpi viguroși încorporați în ziduri puternice. Îl observasem pe părintele Pavel, înveșmântat de sărbătoare, vorbind cu acei copii și, după pozițiile ocupate apoi de ei, am tras această concluzie, care s a dovedit mai târziu a fi corectă. În fine, la ora stabilită, undeva, departe de mine, intrat în curte să mi
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
să disting că ochii acelei creaturi întunecate, erau ca două stele, roșii ca două flăcări. Pe măsură ce se apropia coborând lin din înalturi, am realizat că acea creatură a nopții înstelate era de fapt o femeie cu siluetă grațioasă, înaltă, tânără, înveșmântată în negru, cu o mantie lungă, de voal subțire ca un giulgiu, care fâlfâia în urma ei prin valurile de sinilii ale nopții, așa cum venea cu brațele deschise ca două aripi mari. De aceea îmi păruse din depărtare o pasăre uriașă
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > HARRY ROSS - LIRICE (4) Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului FATA ÎNVEȘMÂNTATĂ ÎN ROUĂ Abia se crăpă de ziuă Încă somnoros, privesc afară; O fată goală se plimba în fața mea. Ba și dansa... Nu se poate! Îmi zic, asta a fugit ori din rai ori din infern! Ies. O privesc, mă privește
LIRICE (4) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379062_a_380391]
-
aș putea să o găsesc pe Florica Moraru? Nu își recunoscu vocea! Gâtuită, aspră, cumva străină, ieșise sugrumat dintr-un piept cuprins de sentimente prea complexe ca să poarte un nume. Basmaua dispăru pentru un moment, după care, un trup mărunt, înveșmântat în port popular, se strecură cu abilitate prin spațiul căscat între câteva scânduri rupte. Chipul animat de niște ochi mici, cercetători, i se părea foarte familiar. Îndrăzni să întrebe: - Tanti Dedea? Femeia zâmbi sfios, știrb, cu puținii dinți de o
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
câmpia pustie, Să-i ducă visul în calea primăverii. * Prin labirint de cuvinte cutreieră gândul, Să-și pună idee în povestea vorbei, Când tineri însurăței înnoiesc jurământul, De dragoste mistuiți ca focul sobei. Îmi urc melancolia la brazii de pe munte, Înveșmântată în gânduri neumblate. Cu bruma năzuinței din tâmplele cărunte, Povești să scriu iubitorilor de carte. * Autor Maria Filipoiu Referință Bibliografică: ÎN LACRIMILE TOAMNEI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN LACRIMILE TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381819_a_383148]
-
tot ce e mai de preț, mai luminos și fără de durată. Iubește-mă fără să-mi ceri nimic și în azurul meu am să-ți ridic statui și tronuri mândre de regină și imnuri de iubire am să-ți cânt înveșmântând apoi orice cuvânt în straie minunate de lumină. Iubește-mă cu patimă,mereu, așa cum te iubesc de-o viață eu. Să nu mă-ntrebi Să nu mă-ntrebi de ce nu am plecat, căci mult prea des chiar eu m-am
IUBEŞTE-MĂ SĂ NU MĂ-NTREBI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381832_a_383161]
-
grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor. Iarna și-a instaurat în cele din urmă domnia deplină asupra pământului, înveșmântând tristețea livezilor și singurătatea codrului și a câmpiei cu hlamidă imaculată, pictează cu veșnicie întinderile și satul pregătind decorul cu fast și străluciri alb argintate pentru întâmpinarea cum se cuvine, a sărbătorilor care se apropie. Are înțelegere pecetluită cu Crăciunul
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
dăruit/ din bolta ochiului tăcut/ dulceața-n valuri de lumină,/ să mă mai spele cu-n sărut/ de răsărituri, zile însorite/ ori seri în stropii ploii/ sau nopți albastre cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care-și tremură balada, răsăritul, strigătul de păsări, geamătul de piatră, flori și iarbă și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al poetei care strălucește sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
fie cât mai aproape, mai la îndemână, lângă vatra de foc. Dintre sutele de căsuțe, una atrăgea privirea cel mai mult. Era casa evreului Efraim. Ziua, o femeie tânără, Hannah pe nume, având fața arsă de soare și părul negru, înveșmântată în cămașă lungă, albastră și încinsă cu sorț de împletitură de papirus în jurul taliei, muncea de dimineața până seara pentru asigurarea hranei pentru familie. Treaba cea mai importantă a ei era să râșnească boabe de grâu pentru făină, din care
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
mâine, acelora ce vor veni în lumea celor care mai cuvântă, că prin al treilea lustru al Mileniului al Treilea, undeva în București, la un izvor de cânt numit „Cetatea lui Bucur”, se adunau lunar niște lunateci împătimiți de cuvânt înveșmântat în culorile curcubeului, încercând să realizeze ecouri din lumini și umbre din chiar sufletul lor robit de prea multe ne-nțelesuri. Numele lor - Elisabeta Iosif, Elena Armenescu, Elena Trifan, Ioana Stuparu, Luminița Ghiur, Virginia Stanciu- Butescu, Paula Romanescu, Victorița Duțu
PAULA ROMANESCU CRONICA LA ANTOLOGIA CENACLULUI CETATEA LUI BUCUR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380423_a_381752]