3,864 matches
-
alături de-al fratelui lui și de un an, 1935), plângea stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era mic și era la Uca, iar eu, abia apărut de la liceu, de data asta nu ca un fulger globular învelit în uniformă, ci ca un câine bătut, l-am tot mângâiat pe frunte pe vechiul și pe iubitul meu Mircea, i-am sărutat mâinile și i-am promis că o să urcăm în curând la Cruce, pe Caraiman, mă poticneam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
clipe, fără a mai trebui apoi s-o cauți. Oare asta se va întâmpla acum? Nu se știe niciodată. Să vedem cum începe. Poate ai început să foiletezi cartea pe când erai încă în librărie. Sau nu ai putut, pentru că era învelită în celofan? Acum ești în autobuz, în picioare, între oameni, atârnat cu o mână de o bară și începi să desfaci pachetul cu mâna liberă, cu gesturi de maimuță, o maimuță care vrea să desfacă o banană și, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai găsim un alt sac de plastic de măsură mare. Mai era doar unul de gunoi, un săculeț portocaliu, care putea servi foarte bine să-i ascundă capul, dar nu și faptul că era vorba de un trup de om, învelit într-un sac, cu capul într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în subsolul acela, trebuia să scăpăm de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramotswe, dar fusese aleasă de un bărbat, așa că ce pretenții poți să ai? — Te simți bine aici, Motholeli? o întrebă ea. — Sunt foarte fericită, răspunse fetița, fiecare zi din viața mea e mai frumoasă decât cea dinainte. Mma Ramotswe o înveli și o sărută pe obraz. Apoi stinse lumina și ieși din cameră. Fiecare zi e mai fericită decât cea dinainte. Mma Ramotswe se întreba dacă lumea pe care fetița aceasta și fratele ei o vor moșteni va fi mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a zis și Bozo că le bagă la el în revistă. - Care Bozo? - Ei, și tu, ești de comă! Ești de pe altă planetă? Așa mă simt și tac. - N-ai auzit de Bozo? s-a mirat Tavi. Păi el a învelit anul trecut în toamnă copacii din față de la Regiment cu hârtie igienică galbenă și plastic albastru, a adus o iapă de sus de la Agronomie, a vopsit-o tricolor și-a făcut fotografii cu statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva decît bezna adîncă, iar bătrînul cavaler, tatăl său, răspunse supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la culoare pe care-l ținuse pînă atunci desfăcut pe umeri: - O să dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că nu se poate opri. Își smulse pantalonii și Își Înveli mîinile cu zdrențe rupte din ei, reluîndu-și eforturile, În pofida faptului că brațele Îi atîrnau de parcă ar fi fost de plumb. Și Își rupse lanțurile. Nu mai credea că va reuși și continua să Încerce din pură inerție, cînd, deodată, băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
până în clipa aia lungă în care Lenny s-a ridicat pe saltea, ducându-și mâinile la piept și uitându-se cu gura căscată cum ea încă îi sugea călcâiul. După ce inima a încetat să-i mai bată, Angelique l-a învelit cu cearșaful până la bărbie. I-a șters piciorul de ruj și și-a rujat buzele din nou. A scos telefoanele din priză și le-a spus paznicilor că Lenny trage un pui de somn. Coborând cu liftul, Angelique îți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
agendă, și pune capacul stiloului. Înălțându-și privirea, spune: — Își mai amintește cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă, spune: Într-o bună zi... Spune: Într-o bună zi câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu... Secretele meseriei Un poem despre Contele Calomniei — Toți ăia care stau la coadă, spune Contele, cu o săptămână înainte de premiera vreunui film... Toți ăia sunt plătiți să stea la coadă. Contele Calomniei pe scenă, stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
străin? Dindărătul colii, vocea Contelui spune: — Un ziarist are dreptul... ... și datoria de-a distruge vițeii de aur la a căror apariție a contribuit. Cântec de lebădă O poveste de Contele Calomniei Într-o zi, câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu, și trebuie să i se facă radiografii de vreo mie de parali. Curtea din spatele blocului meu e plină de gunoaie și sticle sparte. Unde-și parchează oamenii mașinile, băltoace de antigel abia așteaptă să otrăvească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară până la țârul de Sfânt Fără-Mațe, care o dă Bucătarului Asasin, cu burta lui mare stând în turul pantalonilor ca într-un hamac. Agentul Ciripel, cu videocamera lipită de ochi, filmează trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la Pețitorul cocoțat în copacul scânteietor de cristal, spune cu buzele ei de silicon: Povestește-mi ceva ca să uit cât îmi e de foame. Spune-mi o poveste pe care n-ai spune-o nimănui. Răsucind cu mâna o piersică învelită într-o bucată de catifea lipicioasă de la sângele închegat, Pețitorul zice: — E o glumă în familia mea. Sus pe scara lui din scaune suprapuse, zice: O glumă pe care-o spuneau unchii meu doar când se îmbătau... Contele Calomniei ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul preferat al Sandei. Bărbatul ar fi continuat bucuros jocul de pași dacă nu s-ar fi simțit smuls, cu brutalitate, din brațele partenerei și târât printre perechile de dansatori. Femeia mamut, învelită într-o pânză de lurex gri care-i ținea loc de rochie, îl prinse de guler și aproape că-l purtă pe sus până la masa unde își aveau locul. Îl trânti pe scaun și începu să dea din gura strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
experiență făcu din momentul unic un act fad, lipsit de culoare și profunzime. Le-a fost rușine să facă duș împreună. În timp ce Ernest se spăla, Luana stătea ascunsă în așternut, înfiorată. Când îi veni rândul să intre în baie, se înveli în cearșaful alb și trecu iute pe lângă el, ferindu-și privirea. La scurt timp, începu să strige speriată. El intră peste ea, îngrijorat. Ce s-a întâmplat? Luana îi arătă firișoarele de apă înroșite. Ernest zâmbi. Stai liniștită. Așa trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care-i vorbise crezând că visează. Bărbatul rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sub plapuma sclipitoare de nea. Copacii și-au lepădat haina ruginie, iar peste ei s-a așezat un văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
corect domnu' Gheretă. Să luăm un exemplu. Dionisie Precup Începu să caute cu febrilitate o pagină anume În carnețel. Gheretă Își descheie mantaua. Privea uimit teancurile de ziare. Abonații le folosesc la Împachetat. Precup e o excepție. El și-a Învelit pâinea și slănina ori salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le scotea ea suflându-l, mișcându-l. Gândurile mă străpunseră ca niște ace încinse. — E aproape miezul zilei, spuse, văzând că mă mișc. De sub ambii saci de dormit, m-am ridicat cu greu în capul oaselor. — Mulțumesc pentru că m-ai învelit. — Păi, cred că era nevoie. După ce înălță un nou „cort“ din hârtie și lemne, Scout suflă în cenușa alb-prăfoasă din mijlocul lui. Am privit-o un timp. — Deci, am spus, acum ce urmează? — Păi, depinde la ce te referi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le aștepta că sé saré. Era cel mai frumos lucru din viața lui de școlar. - Alexandru Vaculovski, poftim caietul! Uitați-vé, copii, ce caiet are Vaculovski, uitați-vé și voi oleacé, ésta-i caiet, Vaculovski, sau Îi o cîrpé de șters tablă? Ai Învelit plécinte-ntr-Însul? Sau cum, Vaculovski? Uite și tu ce caiet ai! Îți place, spune drept, Îți place, Vaculovski? Ce caiet ai, numai țiganii din piațé, care vînd semințe... Uite și tu, Vaculovski, o pus mé-ta țigaia pe dînsul? Sau, uite aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pus mé-ta țigaia pe dînsul? Sau, uite aici și-o paté de vin! Fu! Vaculovski! Ia caietul ista de-aici sé nu-l mai véd! Șasa nu avea caiete Îngrijite că Stela. Dar Stela avea caiete foarte Îngrijite și erau Învelite În Învelitori frumoase cu Lupul Pagadi și iepurele, si nu erau murdare, nici boțite. Stela avea numai note de cinci, dar el mai avea și trei și nu putea sé scrie frumos că Stela. Céci Stela fécea literele mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-i ajungeau pîné la genunchi, și el célca numai pe brebenei. Brebeneii erau albaștri și violeți, si roșiatici, si galbeni, si albi. În autobuz primévara Întotdeauna era plin de brebenei, céci toți copiii și fetele duceau brebenei la Învéțétoare Înveliți În foaie de caiet și gazete. Dar Șasa nu ducea niciodaté brebenei la Învéțétoare, céci nu-i plécea. În schimb duceau ceilalți copii și fetele. Era autobuzul plin de flori și puteai sé călci pe ele, céci aruncau copiii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe alta pentru a merge În grup spre centrul orașului, se spérgeau cele mai multe baloane. Nu se știe de unde, Bohanțov gésise un steguleț și-l ținea sus de tot. Deasupra lui Șasa fluturi o pînzé care era legaté de doué bețe Învelite În hîrtie. Katereva dédu un béț că sé-l mai ținé și Jeoltîi pentru cé o dureau mîinile. Șasa a vrut sé apuce și el un béț dar cineva Îi dédu peste mîné și-i spuse „sé-ți faci și pe urmé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]