1,172 matches
-
dialectelor ei, precum și încadrarea acesteia nu în contextul limbilor balcanice, așa cum se procedase, în genere, până la el, ci printre limbile romanice. Energic apărător al păstrării unor stânse legături cu limba vorbită de popor, L. s-a manifestat ca un adversar înverșunat al neologismelor de orice natură, pe care le considera nocive pentru spiritul limbii române și pentru caracterul ei național. Cât privește limba literară, însușirile pe care le aprecia erau forța expresivă și plasticitatea, proprii numai cuvintelor din limba veche, nu
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
nouă, o declara lipsită de calitate artistică și era dispus să accepte existența talentului doar la 5 la sută dintre scriitori (...). În spatele acestei griji excesive pentru „calitate”, se ridică rânjind adevărata față a ideologiei burgheze, grimasa hâdă a cosmopolitismului dușman Înverșunat al progresului, al socialismului. Concluziile articolului citat mai sus parcă Îndemnau pe scriitorii tineri să se lase de gândul de a scrie, de a căuta să zugrăvească În imagini literare minunatele realizări ale poporului nostru. Și aveai impresia că disprețuind
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În ce fel trebuie făcută critica literară. Cerând Vieții românești să promoveze literatura originală, care tratează temele luate din viața și lupta oamenilor muncii din R.P.R., să axeze numerele pe opere mari, să stea pe pozițiile principiale militante ale luptei Înverșunate Împotriva formalismului (cu aplicare concretă și consecventă la materialul publicat), Lupta de clasă arată că revista noastră trebuie să Întărească legăturile cu scriitorii, să organizeze consfătuiri cu colaboratorii și cititorii, să colaboreze strâns cu Uniunea Scriitorilor, să pună și să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o reprezintă, oamenii noi trăind prin toate acțiunile și vorbele lor prefacerile revoluționare ale vremii de azi. Un astfel de erou este Avram Saizu. (Ă). Credem că autorul Nopților de Iunie nu urmărește destul de consecvent Înfățișarea acțiunii dușmănoase, viclene și Înverșunate a chiaburimii din satele noastre. Prezentând pe câțiva dintre chiaburi ca pe niște oameni dezumanizați, biologic sfârșiți, nu ne mai dă o imagine justă despre forța răzbunării, crimele de care sunt capabili reprezentanții acestei categorii sociale”. - Dan Costa. - Progrese În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
zugrăvească adânc și veridic realitatea. Ori, realitatea În gospodăriile agricole, nu e aceea Înfățișată de el: «Roată-ntr-una tot așa, Bateți din picior, Pân-ce n-o mai rămânea Urmă de răzor». Munca În gospodării e mult mai complexă, mult mai Înverșunată, decât jocul pe care ni-l prezintă poetul Frunză. Sărăcia nu e Înlăturată dintr-odată, printr-un simplu gest al strângerii pumnilor, ca În aceste versuri: «Sărăcia dați-o-n foc -N-ar mai sta prin sat - Strângeți pumnii la un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dușmanii ei, exponenții claselor exploatatoare. Un sentiment de panică răzbește prin conversațiile ușuratice din casa boieroaicelor Vorvoreanu, prin atmosfera dominată de regretul „paradisului” pierdut pentru totdeauna. (Ă). Scriitorul a Înțeles că În jurul canalului lupta Între clasele antagoniste ajunge la o Înverșunată Încleștare. De aici, din Înfățișarea vie, concretă a unor momente ascuțite ale luptei de clasă, provine acel „stil epic” care-l caracteriza pe Petru Dumitriu Încă În nuvele sale. De aici dramatismul intens, vigoarea realistă a romanului Drum fără pulbere
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
el crezul vieții. Acest proiect, gingaș de realizat, pentru că cerea un acord unanim între diferitele state majore a tuturor armatelor chemate a fixa de comun acord zonele de respectat în fiece țară unde s-ar evacua copiii, a dezlănțuit discuții înverșunate și a fost totuși admis de majoritatea națiunilor. Nu se poate ca acum, când martirajul atâtor copii rămâne o rușine a vremurilor noastre, să nu se găsească mijlocul unei legiuiri consimțită de toate statele, care să asigure ocrotirea nevinovaților, în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
viața satului (...). Primul său roman Pâine albă constitue în această privință un serios pas înainte. Din punct de vedere tematic, romanul înfățișează un moment important din viața țărănimii muncitoare: consolidarea și creșterea primelor gospodării agricole colective (...). Subiectul romanului oglindește lupta înverșunată a lui Toma pentru redresarea gospodăriei colective. Întors din armată cu multe cunoștințe și cu un sănătos spirit de discernământ, Toma devine sufletul colectivului (...). Romanul Pâine albă este astfel o frescă a vieții satului în perioada luptei pentru transformarea socialistă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui Nietzsche pot fi refolosite. E vorba, Într-un fel, despre o revenire a acestor demoni. Mircea Mihăieș: Stavroghin este din ce În ce mai mult un personaj emblematic. Vladimir Tismăneanu: El Încă mai avea oarecare Îndoieli. Verhovenski și Chirilov erau personajele cele mai Înverșunate. În Omul revoltat al lui Albert Camus există un Întreg eseu despre Chirilov, specialistul În algebră al revoluției, pentru care totul e perfect matematizat și care ajunge la concluzia sinuciderii ca unică soluție. Mircea Mihăieș: Este ceea ce până la urmă se
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
vine chiar de sus. Ea presupune efort, frământare comună care, prin rezultatul ei, participă la constituirea conștiinței creștine a oricăruia dintre noi. Ea ne aduce cuvântul Celuilalt care cheamă fără Încetare spre un pământ străin existenței noastre, În ciuda rezistenței noastre Înverșunate. Care sunt celelalte provocări pe care această traducere le aduce cu sine În mod implicit ? CB: Ai spus tot. Nu văd nici o altă provocare, nici implicită, nici explicită. Mă bucur să văd Însă efecte, efecte „palpabile” ale Întreprinderii noastre. Au
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede Muge tare, Coada roată o-nvîrtește, Scoate limba, Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocolește, Sforăe înverșunat, Apoi mormăind se-ntinde Lângă el. Regele mai face-un semn, Și pe două porți deschise Se asvîrl-doi leoparzi, Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se și aruncă Peste tigru. Dar acesta îi apucă în cumplitele lui ghiare - Leul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
punte, doar dă ușor din cap, dar niciodată n-a încercat să-mi vorbească. Astăzi însă mă privea de la depărtare cum dădeam ocol punții recitând din Sfântul Breviar. În lumina puternică a soarelui, am simțit în privirea lui o ură înverșunată și o dușmănie. — Nu voi avea liniște în suflet până când solii Stăpânului nu vor ajunge cu bine în Nueva España. Cu toate acestea, Matsuki rămase mut ca un pește, așa că am continuat să recit din Sfântul Breviar. — Senior Velasco, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se face oarecum frică. Matsuki băgă de seamă că vorbea tare și zise cu un zâmbet acru: — Velasco nu s-a urcat pe corabia asta ca să fie tălmaci din datorie față de Sfatul Bătrânilor, ci ca să-și urmeze pornirile inimii sale înverșunate. Ce crezi că plănuiește? întrebă Tanaka. Încă nu-mi dau seama. Orice-ar fi însă, trebuie să avem grijă să nu cădem în plasa lui. — Dacă va încerca să ne împiedice de la însărcinarea noastră, Tanaka își privi sabia, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soare. Dacă ar fi ocolit șirul de munți, călătoria le-ar fi luat mult mai multă vreme. Velasco stăruia să înnopteze pe câmp și să pornească din nou la drum a doua zi, dar Tanaka scutură din cap și mai înverșunat. — Indienii n-au de ce să poarte pică unor japonezi. Răscoala lor n-are nici o legătură cu noi. — Trebuie să ne ferim de orice nenorocire. Sarcina asta are mare însemnătate pentru dumneata, nu-i așa? — Noi știm a ne lupta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
e foarte priceput într-ale istoriei și prețuit prin părțile noastre atât de către cârmuitori, cât și de către nobili. De aceea, și tu trebuie să te pregătești temeinic pentru confruntarea cu el.” Chiar și după lăsarea serii, vântul tăios bătea încă înverșunat în fereastra chiliei mele. M-am ridicat și, cu fruntea lipită de fereastră, am privit piața de lângă mănăstire. Nu era nici țipenie. Doar smocuri de iarbă uscată se rostogoleau ici-colo în bătaia vântului. Petiția iezuiților pe care mi-o trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de momente mi-am legat strâns încheieturile mâinilor. Astfel sunt nevoit să mă lupt cu poftele trupești care se abat asupra mea în puterea nopții, deși mai puțin înverșunate ca în tinerețe. Am îngenunchiat și m-am rugat îndelung. Ce demn de dispreț e trupul omului! În timp ce mă rugam, m-am simțit dintr-o dată copleșit de o disperare înfricoșătoare. Ca și cum mi-aș fi zărit într-o oglindă chipul hâd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu privirea... ești prea înverșunat. Trebuie să-ți cercetezi bine sufletul, ca nu cumva înverșunarea asta să-l ducă la pierzanie. Velasco tăcu înroșindu-se la față. După cum spusese și episcopul, de-a lungul vieții sale de călugăr firea sa înverșunată îi adusese mereu mustrările superiorilor. „Dar dacă n-aș fi fost atât de înverșunat”, își zise Velasco în sinea lui, „n-aș mai fi ajuns niciodată în acea insulă din Orient. Oh, Japonie, ca să mă lupt cu tine... trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
generațiilor din familia Hasekura îi pătrunseseră ființa, înrădăcinându-se adânc în viața lui. Nu putea să schimbe de bună voie sângele și obiceiurile familiei. — Și apoi... zise el mai departe. În Mexico Matsuki ne-a zis așa: „Velasco e prea înverșunat. Nu vă faceți creștini ademeniți de înverșunarea lui Velasco!” Ții minte, Nishi? Țin minte. Erau în Nueva España și convoiul lor se pregătea de plecare de la mănăstire înspre țărmul oceanului de răsărit, când Matsuki alergase spre el ca din pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foarte bine ce rădăcini adânci avea în inima acestui om dorința de a-și primi înapoi pământurile de odinioară și că primise această însărcinare, ca să împlinească așteptările familiei. Dar își dădea seama că abia acum înțelegea cu adevărat cât de înverșunate și cât de puternice erau acele speranțe și așteptări. Tanaka zisese că o să meargă chiar și până la capătul pământului. Dar dacă oriunde ar merge și oricât de daparte ar călători, tot n-ar izbândi? Ce era de făcut? Deodată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până la urmă pe noi, creștinii, în lumea politicii, așa cum Nero i-a înfrânt pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea tainică a credincioșilor japonezi. Acești misionari ascunși se recunosc înfrânți în lumea de pe pământ și în lumea politicii, dar sunt gata să-și dea viața pentru țara aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
presimțea suferințele și moartea jalnică. Încă din tinerețe am fost întrucâtva mult mai fermecat de Pavel decât de cei doisprezece apostoli, de pildă decât de Petru cel iubit de Domnul. De ce? Pentru că acest sfânt are ca și mine o fire înverșunată, o dorință înverșunată de cucerire și o ardoare înverșunată. Și pentru că neajunsurile sale seamănă leit cu ale mele. Din pricina tăriei și înverșunării sale, Pavel a rănit mulți oameni începând cu Petru. Din pricina gândurilor sale neabătute n-a pregetat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost întrucâtva mult mai fermecat de Pavel decât de cei doisprezece apostoli, de pildă decât de Petru cel iubit de Domnul. De ce? Pentru că acest sfânt are ca și mine o fire înverșunată, o dorință înverșunată de cucerire și o ardoare înverșunată. Și pentru că neajunsurile sale seamănă leit cu ale mele. Din pricina tăriei și înverșunării sale, Pavel a rănit mulți oameni începând cu Petru. Din pricina gândurilor sale neabătute n-a pregetat să se înfrunte cu cei doisprezece apostoli. Când mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lepede de sufletul său, oricâte suferințe și chinuri avea să înfrunte. „Așadar s-a întors în Japonia...” Samuraiul știa că Velasco avea să se întoarcă în Japonia încă de când se despărțiseră de el în Luzon. Străinul acela cu firea lui înverșunată nu era omul care să poată îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise de mai multe ori în timpul călătoriei pe samurai, pe Tanaka și pe Nishi. Cât timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în Japonia...” Samuraiul știa că Velasco avea să se întoarcă în Japonia încă de când se despărțiseră de el în Luzon. Străinul acela cu firea lui înverșunată nu era omul care să poată îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise de mai multe ori în timpul călătoriei pe samurai, pe Tanaka și pe Nishi. Cât timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slujbașii se adăpostiseră de vânt și urmăreau toate acestea din apropierea gardului de pari. Un pedestraș cu o torță în mână aprinse rând pe rând vreascurile și paiele adunate la picioarele fiecărui stâlp. Întețite de vânt, flăcările se avântară în sus înverșunate și fumegânde. Prin valurile de fum, se auzeau tare rugăciunile fiecăruia. Libera me, Domine, De morte aeterna. În clipa în care focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]