685 matches
-
aveau darul de a ține sub control un popor oprimat: teama de uitare, legi stricte de supunere, pedepse aspre pentru cei care se Îndoiesc, ritualuri care implicau festinuri, producerea de miracole și promisiunea nemuririi În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. În câțiva ani, turma lui Seraphineas Andrews crescu la câteva mii, numărul adepților Îngroșându-se considerabil datorită numeroșilor „copii ai Regelui Naților“, o sută și ceva, toți concepuți de Seraphineas Andrews cu cele douăsprezece soții veșnic virgine ale sale. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnul! Bunicii Recoltelor, care nu a avut recolte asupra cărora să vegheze, dar nu a fost vina ei. Mare este Domnul! Și Domnului Atotputernic din ceruri și Fiului Său, Isus, care ne va primi În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“ și a sticlelor fără fund de rachiu de palmier pe care le vom bea privind cele mai grozave dansuri, teatre de păpuși și cele mai bune emisiuni TV. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Vom deveni puternici, tot mai puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu Îl Învinovățeau pentru asta. Nu Îi Învinovățeau nici pe Nați, care Îi influențaseră să creadă asta, pentru că ei erau doar jucăuși. Dar acum venise vremea să Îl caute pe adevăratul Frate Mai Mic În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. Și Înainte de a mânca ultima cină a ciupercilor dătătoare de moarte, vor lovi tobele și vor suna din goarne. Vor pregăti spiritele trupurilor lor, spiritul ochilor, spiritul gurii, toate rând pe rând. Vor ști când să fie pregătiți, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o persoană rațională. Nu mă bătea, dar era destul de violent. Se enerva repede. Dacă îl întrebam ceva, imediat îi sărea țandăra. Parcă era profesor de școală generală. Dacă aveam probleme, în loc să mă sfătuiască, se lua de mine. Era ciudat. Se înverzea la față, se supăra și îl apucau crizele. Era o imagine total diferită față de cea pe care o avem eu despre maturitate. Am văzut la televizor o telenovelă care se numea Soțiile de vineri, care m-a marcat. Eram total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
măr, asculta atentă, din gura lui Afranio Mafurrus - un fugar mai în vârstă, bronzat, din provincia pierdută a Africii -, o descriere în culori vii a cetății Utica și a noii Cartagine, evocând înaintea ochilor săi imagini cu palate albe, plantații înverzite pe palmieri, caravane de cămile și, de ce nu, sclavi musculoși, cu piele de abanos și cu pubisul foarte sumar învelit. îi datora o vizită - fusese invitată de el la o verișoară și prietenă din copilărie a stăpânei casei - frumoasa Placidia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nori imenși, în continuă mișcare; și totuși, se simți cucerit de spectacolul acelui apus de deasupra câmpiei, ordonat cultivate, din regiunea meridională a ținutului Lugdunense. Dacă în urmă cu două luni munții Sapaudiei îl îngroziseră prin vigoarea lor, dacă pantele înverzite de conifere ale munților Jura și desișurile de pe Loira îl apăsau, trezind în el neîncrederea tipică pentru cel deprins cu orizonturile largi, câmpia aceea într-un fel îl fascina. Impresia de planeitate pe care i-o dădea vederea acelei câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cu minte-acea înflăcărată În casa părintească să tresalte Inima și visele ei nalte. CE BOGATĂ E PĂDUREA Mult bogată e pădurea Plină cu de toate-n ea, Roua picură în zori Și-s mărgăritare-n flori. Când pădurea-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când este dezbrăcată Tot frumoasă-i ca o fată. De te apleci să rupi o floare Și nu te înduri pe care Că zâmbește fiecare ... Ești cuprins de- nfiorare! ERA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI Era - Înălțarea Domnului
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de gând să însoțesc aceste două paragrafe, scrise în miez de noapte, de câteva vorbe de duh luminoase, din cele care te fac să râzi cu poftă și care adeseori, îmi imaginez, îi fac pe colegii mei povestitori să se înverzească de invidie sau de greață. Intenționam să-i relatez cititorului, chiar aici, că atunci când tinerii vor veni la mine să mă întrebe despre viața sau moartea lui Seymour, o anumită bizară slăbiciune a mea va zădărnici asemenea audiențe. Plănuiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ați văzut cu îngeri pasărea sufletului pleacă în urmă o cruce de lemn verde albastru ca un cuib fără aripi frământă iar lutul uneori îl face stea alteori om femeie cireașă amară despletită aromă între cerul gurii și-o boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame. Liliana maică, mai zăbovești, că i-o fi foame copilului, că vine de afară? Imediat Mătușă!... să se-nverzească apa de la mentă un pic și vin... vin imediat... Cine e? am întrebat mirat, auzind acel glas răzbătând prin toată casa și punându-mi sângele să alerge prin vene mai iute? E odorul nostru... o nepoată de la Iași... Vine la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de la înalta mea bădărănie i-am trântit-o scurt: - Dom’le, eu nu știu să tricotez. Iau șoferu’ și merg la un pește și la o bere pe malu’ Dunării. Salut! Demnitarele local s-au roșit, cel proxim s-a înverzit. Am plecat la pește. A doua zi, la rugămintea lui A., am mers la Ziua marinei, în căpitănia portului. Descriptio Moldaviae: Pe malul Dunării era plin de marineli cu pușca pe pept, testicolul adițional, cum bine numești tu armamentul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-și capul într-o parte și urechile ciulite, se întâmpla rar ca proprietăreasa să aibă asemenea manifestări exuberante, el îi rămăsese singurul auditor, căci soțul plecase în oraș pentru plimbarea obișnuită de dimineață, mai ales acum duminica. Copacii începuseră să înverzească. Mi-adusei aminte că altădată, demult, în penultima clasă de liceu, la vremea asta, mă plimbam, aici, pe micul bulevard din fața porții cu Anna Viaceslava - pe atunci elevă de liceu din Cracovia, refugiată cu tatăl ei, colonel în armata Poloniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmele au rămas, lumea s-a dat peste cap, nu și-a revenit nici acum. Ne sărutarăm din nou, - spuse că rămâne cu mine, dar la ziuă, când mă trezii, nu mai era. 9. Ne aflam în plină primăvară, copacii înverziseră. Deschizând fereastra dinspre curte, mă întâmpină urarea de „bună dimineața” a domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o înșelare, el a murit de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alunecă, zăpada era pe alocuri întărită, și ca să nu cadă o prinsei în brațe, vrui s-o sărut, dar ceva mă opri. Mă felicitai în sine-mi cu regret și merserăm mai departe și deodată se făcu primăvara, vară, totul înverzi; priveam: părul îi flutura, pe spate amintind pentru ochii mei pe Demeter venită din antichitatea elină - poate chiar așa era, îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, câmpii și ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
această parte a lumii nici acum. Cei din partea cealaltă nu-și dau seama; vorbesc, comentează, dar nu înțeleg, n-au cum să înțeleagă, pentru că nu trăiesc aici”. Deodată timpii se amestecară, anotimpurile vuiră pe lângă urechi, le auzeam clar, copacii Grădinii înverziră, rondurile explodară în flori, un vânt ușor - era vară - mantia îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram în plin soare. Fața îi strălucea de-o rară tinerețe. Când intrai în odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne petrecea din ochi Sandu, cu mânile în șolduri, cu zâmbetul pe buze. Tot drumul, până la baltă, Marin nu zise nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori fiecare cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la miazăzi locuiesc ovreii, grămădiți în căsuțe leproase, pe uliți întortochiate și înguste. Partea aceasta cuprinde mai puțin de un sfert de târg; dar în ea sălășluiesc cu mult mai multe suflete decât în celelalte trei sferturi, ale creștinilor, unde înverzesc copaci și crește liniștea cu cât grădinile se măresc. În desimea aceasta a lui Israel, doar în Broscărie s-au pripășit câțiva români, funcționari mici, odagii, și puțini nemți; un cârnățar, câțiva dubălari. Încolo, pe ulița mică, pe ulița jidovimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se destinse iarăși. — Chiar de-ar fi trădat-o lumea întreagă, amintirea de la hamam m-ar fi împiedicat s-o abandonez. Astăzi ea este soția mea, o voi salva așa cum ea m-a salvat pe mine și vom face să înverzească pământul care ne va oferi adăpost. * * * Harun a venit din nou să mă vadă o săptămână mai târziu, ca să-și ia rămas-bun. Avea drept bagaj două pungi din lână, una mare plină cu aurul zestrei, cealaltă conținând modestele lui economii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja să mă supun instinctului sau obiceiului, verificându-mi lanțul puterii și slăbiciunii mele. Evită stânga Stai lângă bordură - da, micuțul de colo, cu figura de om bolnav. Aruncă-te, învârtindu-ți pumnii, și fugi ca un ticălos pe panta înverzită din față. Am aruncat o privire cu coada ochiului. Fielding și-a ridicat brațul drept, făcând semn Autocratului, dar privirea și direcția în care se îndrepta erau prea directe, fără nici o ezitare. Mașina a țâșnit înainte și a frânat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sculei mele sculate, care pulsa dureros. Fui, hai c-a fost tare, mi-am spus eu pe când mă izbeam cu spatele de podea. Ghemuit și cu respirația tăiată, am rămas nemișcat cu lumina atârnându-mi pe față. Simțeam cum mă înverzesc încet începând de la degetele picioarelor. În cele din urmă, m-am târât până la cealaltă ușă ca un crocodil sleit și am răcnit îndelung la lună prin gaura de aerisire de la closet. Chiar că a fost tare, mi-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
soare cald, iarbă verde și flori multe în păduri și grădini, pasări cântătoare, cuiburi pe ramuri, dă veste ciobanilor să urce oile la munte iar pentru copii aduce jocuri și multe bucurii. Ziua se mărește, zăpada se mărește Grădina a înverzit Cine a venit? Sosește primăvara cu muguri și cu flori Cu șiruiri lungi de berze și cârduri de cocori Sosește primăvara și-aduce-n poala ei Atâta viorele și-atâția ghiocei Natura se trezește și din grădina ei Cu drag le împletește
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
MAI RĂMĂSESEM... Mai rămăsesem rămas de pripas pe-un grâu verde-nverzit liniștit adunânduse-n adunare călare din întoarcerile-ntristărilor zărilor... Și-n inima lui, inimile desfoiau filele destrămările clipelor, clipe năruite-n aripe grele pătrundeau ca un cânt în pustiu-i mormânt încă purtat peste zări așteptat de uitări până atunci, până când
MAI R?M?SESEM... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83828_a_85153]
-
în cursul inferior", prin clasa I-a, făcusem vreo două poezii despre: primăvară, flori și rândunele, versurile de-atunci începură să mă chinuiască, revenindu-mi în minte cu o drăcească îndărătnicie de muște bîzîitoare: "Primăvara a sosit Câmpul tot a înverzit, Plin de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de putregai se va înălța în văzduh, căci s-a crezut grozav. 21. Nu te teme, pămîntule, ci bucură-te și veselește-te, căci Domnul face lucruri mari! 22. Nu vă temeți, fiare de pe cîmp, căci islazurile pustiei iarăși vor înverzi, pomii își vor da roadele, smochinul și vița își vor da rodul lor. 23. Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]