1,193 matches
-
Foileton > ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Procuratorul chemase acolo câțiva cântăreți din flaut, liră, harpă și timpane, pentru a înveseli atmosfera. Toți știau însă că Pilat nu era omul pentru astfel de petreceri în momente de felul acela, și se întrebau de ce organizase totuși petrecerea, fiindcă făcea foarte rar acest lucru când venea la Ierusalim, de fapt doar o singură
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
cu tăvi pe care erau așezate cupe de argint în care cei ce se ocupau cu băuturile turnau fiecăruia după dorință. Doi luptători persani, pe jumătate goi și unși cu ulei de măsline se luptară în mijlocul lor și atmosfera se înveseli imediat. Slujitorii aduceau acum fructe în coșuri și vin în amfore. Fără să mai aștepte vreo poruncă, aceștia umplură de îndată cupele oaspeților. Când micul spectacol se sfârși procuratorul făcu semn cântăreților să cânte din instrumentele lor. Discuțiile aferente unor
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
înfundat, în intenția de a mă înviora, așa încât, a schimbat total planul de bătaie și pe un ton optimist a continuat: - În locul tău Natalia, eu plecam încă de joi dimineață la Paris! Veronica ar fi reușit ea cumva să te înveselească! Dacă nu ea, atunci buticurile franțuzești! Un parfum de la Dior te făcea să uiți de toți bărbații din viața ta! - Așa departe, mătușă? am întrebat surprinsă. Păi nu aș fi plecat weekendul acesta, nici până la tata la Predeal! am răspuns
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
admirație se ridicară în eter. - Aceasta e o ramură de migdal! se îmfoi de mândrie, mierloiul. Nu ați mai văzut așa ceva, deoarece nici acest copac nu crește prin părțile astea. În țara de unde venim noi iarba e mereu verde, florile înveselesc privirile și în lunile cele mai aspre de iarnă, fructele atârnă și se coc pe ramuri chiar când zăpezile răzlețe și grăbite le acoperă o zi două, după care se topesc sub focul și culoarea lor înmiresmată. Până mai deunăzi
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
de la grădiniță , alerga direct la frumoasa lui bicicletă, o mângâia și o plimba prin cameră, bunica fusese nevoită să elibereze tot spațiul, pentru ca el să-și plimbe odorul, devenit cel mai drag prieten. Laura și Ioana încercau să-l mai înveselească, se întindeau pe burtă pe covorul din sufragerie, și montau șinele,plimbându-se pe rând cu trenulețul, sau jucau” NU TE SUPARA, FRATE”, mereu câștiga Ionuț, care era tare mândru și sărea în sus de bucurie. - Voi, nu știți să
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
Însuflețiți: Ciocanele-s Însuflețita Inima: Cuptoarele Stomacul pentru mistuire: cumplită a lor furie. Mii și mii trudesc, mii cîntă la instrumentele Cu corzi ori de suflat spre-a domoli ale robiei suferințe. Cu huiete se joacă dansatorii-n dansul morții, înveselindu-se-n măcel. Dure Ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde răsună lîngă goarna cea hăulitoare, Toba cea dublă-îneacă urlete și gemete, si ascuțitul fluier șuiera și țipă, Cornul cel arcuit, aprig, dar armonios, pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin toate Vinele-i; își aruncă brațele-n jurul pîntecelor ei Ca să tămăduiască rană de lovitură să făcută. Ei pîinea cea trupeasca o mănîncă, băură vinul cel nervos; Ei ascultară Harfele Stihiilor și Cîntecul cel Sferic: Văzură Orele dansînd, repezi înveselindu-se prin cer, 350 Cu o lucire-naripată răspîndind bucurii prin lumină veșnic schimbătoare 28. Dar stînd Luváh și Vala în cerul sîngeriu Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare gelozie. Stăteau deasupra cerurilor, părăsiți, pustiiți, în sînge suspendați. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tăcere se-afundắ în tristă meditare în Nori întunecîndu-se. Pentru el Truda era doar Tristețe și-al sau Regat era Căința. El Spiritele Bărbătești le alungắ departe de Ahania, 210 Și ea toate Femeile le alungắ de el departe. Los se înveseli, si Enitharmon rîse, zicînd, "Să mergem jos și Să vedem această truda și tristețe". Merseră jos să vadă chinurile Valei și-ale lui Lúvah chinuri, să-și tragă înăuntru desfătările. Și Vala că o umbră adesea-i apărea lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zadarnic dragostea-i Îl aducea naintea ei în felurite chipuri, totuși ea nu-l știa, Totuși îl detesta, chemîndu-i numele și neștiindu-l, 235 Totuși de ură plină, si totusi iubitoare, trudind mereu în fum. [Și Los și Enitharmon se înveseliră; sorbiră cu-înzecită bucurie Din toată-a lui Luváh durere și-ale lui Urizen strădanii: Pentru-a intra năuntru.] Și Enitharmon se înveselea, Punînd la Cale să rupă norul tainic Ca să sădească dezbinări în sufletul lui Urizen și-al lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
235 Totuși de ură plină, si totusi iubitoare, trudind mereu în fum. [Și Los și Enitharmon se înveseliră; sorbiră cu-înzecită bucurie Din toată-a lui Luváh durere și-ale lui Urizen strădanii: Pentru-a intra năuntru.] Și Enitharmon se înveselea, Punînd la Cale să rupă norul tainic Ca să sădească dezbinări în sufletul lui Urizen și-al lui Ahania. 240 Dar în splendoarea-i infinită lucrarea minunată se nalta Cu suferință și cu grijă, Lume de Aur cu portale-n jurul cerurilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
s-au odihnit pe sînul lui Enitharmon. Orc mîngîiat era-n străfunduri; sufletul său iar prinse viață-n ei: Așa cum fratele cel Mai în Vîrstă e chipul Tatălui, Orc deopotrivă deveni 480 Că Los, tata al fraților săi, si se înveseli în sumbrul iaz, Desi încătușat cu lanțuri ale Geloziei și-n șolzi de-aramă și de fier221. Los însă îi iubea și refuzắ să le Jertfească mădularele de prunc, Și-ale lui Enitharmon zîmbete și lacrimi biruiră asupra voii de-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prisosi-vor." Astfel la Sărbătoare cel Veșnic glăsuit-a; ei strînseră în brațe pe Omul Nou născut, Frate numindu-l, chip al Veșnicului Tata; șezură jos 645 La mesele nemuritoare, sunînd puternic din ale bucuriei instrumente, Chemînd în Beula Dimineață; înveselitu-s-a Omul cel Veșnic. Cînd Dimineață se ivi, Cei Veșnici se sculară ca să trudească la Culesul Viei. Văzut-au dedesubt pe fiii și pe fiicele lor, nespus fiind uimiți De miriadele întunecate-n umbre din lumile aflate dedesubt. 650
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
auzeam glasul cel vesel. 690 Îmi pare că-i văd turmele, cirezile și mădularele-mi le simt reînnoite, Și Iată Frații mei în corturile lor, și-ai lor micuți în juru-le!" Cîntecul se înalță la sărbătoarea Daurită; Veșnicul Om se-nveseli. Apoi Omul cel Veșnic zis-a: "Luváh, Via e coapta: înalță-te! Fiii lui Urizen strînge-vor via cu cîrlige ascuțite, 695 Și toți fiii tăi, O Lúvah! cu sine duc familiile Pămîntului. Aud îmblăciul lui Urizen; hambarele-i sînt pline
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
352 Îmbujorînd-o că pe dimineață, și al lui chip de stana 353 îmblînzindu-l, Minune 354,-ncîntătoare-n ceruri sau care umblă pe pămînt, Cu voce de femeie 355 murmurînd pe dealuri și adînci văiugi, Frumusețe îmbujorata de dorință 356, minune singură înveselindu-se. 10 Căci Enion era în gînduri negre adîncita, gemînd tare; asprele mari înmuguresc 357. De aur stînci se nalta din întinsul vast ... Și-acestfel glasul ei se auzi: "Slavă, plăcere și dulce bucurie născută Blîndei Veșnicii, închisă într-un chip
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dă prin cap că poate nu găsești nimic... acolo în groapă... că poate a plecat... pe lumea cealaltă... și cînd colo dai peste... Nu-i glumă! Octav: Nea Socrate, ce-i al tău e-al tău, știi doar să mă-nveselești... Bei o gură de ceva? O votculiță, un whiskyșor? Groparul: Domnule, deși m-am lăsat de băutură, dă-mi o gură... da nu de whisky... mă tem că-i fals... mai bine o votculiță. Octav: Parcă la votculiță nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
folosesc termenul „scriitură” în loc de sănătosul, curatul „stil”. „Scriitură” traduce însă un concept din noua critică și înseamnă altceva decât „stilul” scriitorului. Astfel de anchete filologice sunt însoțite în comentarii de un savuros repertoriu de anecdote, vorbe de spirit, întâmplări care înveselesc pagina. Criticul are darul neîntrecut de a descoperi în texte asemenea formule. Iar când textul este mai apropiat de prezent, intervine memoria criticului. Exegeza se transformă atunci într-o memorialistică spumoasă, inteligentă, pe alocuri, neașteptat, lirică. Astfel sunt scrise paginile
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
evenimentele anilor 1620, pe când era în serviciul Anei de Austria, si se încheie în 1666, anul morții reginei. Compoziția pare în mod esențial tributara faptelor importante, întâlnirilor istorice și politice. Autorii adaugă reflecții personale, scurte fraze moralizatoare, anecdote, incidente, care înveselesc discursul și dezvăluie mentalitatea epocii. De exemplu, ceartă dintre Ludovic și fratele său, pe care am prezentat-o în capitolul anterior, ajută la coborârea valului de sobrietate, misticism și teama reverențioasa care de regulă îi înconjura pe monarhi. Datorită acestor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
din mine; Să-mi scald gîndurile-n bine, Să strig marelui cupar: Toarnă-mi ziuă în pahar Să-nec inima-mi din sin, Sufletul să-mi însenin. Vinul e lumină vie Care inima învie, Ochiul arde, sânul crește, Inima ți-o-nveselește. A muierii negre stele Ard în cerul vieței mele, A muierii mândre flori [I]mi duc inima-n fiori. Vă văd veseli, dragi boieri, Numai hatmanul cel mare Stă-mi cu capu-n [î]ntristare Și cu grija de-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că-l văd pe amicul meu cel vechi... poate că-l văd. (iese, urmată de Niță) SC[ENA VIII] A[LECU] (tîrît de Ștefan) Dar când îți spun, Ștefan, cumcă toate petrecerile ce mi le propui nu pot să mă-nveselească. Ce vrei tu cu partiile tale, cu balurile tale, cu jocul tău de cărți... toate azi pentru mine-s nimicuri... toate, ți-o spun. Azi și totdeuna pe mine numai un lucru mă va interesa... [ȘTEFAN] Un lucru... un lucru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bună (6, p. 115). Mai mult decât atât, așa cum vom vedea, colindele prezintă, direct sau doar aluziv, producerea unor excese de comportament : Și toți sfinții dimpreună Se aflau în voie bună ; Beau de-a rândul și cinsteau Și frumos se-nveseleau (13, p. 26). în alte variante, excesele sunt și mai evidente. Sf. Ion se „libovește” într-un „pat mândru frumos” (14, p. 45) sau/și bea vin până se îmbată : Of, Ioane, Sfânt Ioane, Tu de vin te-ai îmbătat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
farfara], arsă împreună cu rădăcina sa, dacă se inspiră printr-o trestie, lecuiește tusea cronică” (Naturalis historia, XXVI, 16). „Trebuie să recunoaștem - a conchis Odobescu - că toate popoarele Sciției au practicat fumigațiuni de diferite specii, cu scopul, unele de a se înveseli după masă, spre a cânta și a juca ; altele, spre a adormi ; altele, spre a-și întreține sănătatea. În primul caz, ei sorbeau fum de cânepă, în al doilea, abur de șovârf, în ultimul, și în fine, se afumau cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se află În ele Însele, ci În tine. Unul și același lucru este trist și este vesel, este bun și este rău, după cum l-a creat relația propriului tău suflet. Aceeași știre te lasă indiferent, sau te indispune, sau te Înveselește. Pe tine, după cum reacționează propria ta dispoziție la aceasta. Căci tocmai asta este: numai În chipul În care primim totul În conștiință, numai astfel există totul pentru noi. De aceea, este absolut adevărat proverbul german: « Fiecare e făurarul propriei sale
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
stai, plecare-ai,/ C-acum veniși, duce-te-ai. (Sunt, desigur, acele cuvinte spuse de regulă În gând de către cel care s-a trezit „pe cap” cu un musafir nepoftit sau cu unul venit Într-un moment nepotrivit.) Ochii se Înveselesc și inima rabdă-n sec. (Când nu exigența morală a sinelui impune lucrul acesta, atunci Îl pretinde vârsta Înaintată, când se știe că „există dorință, dar nu mai este putință”.) Nemulțumitului i se ia darul. (Aceasta e soarta celui care
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cât să glumească următorul proverb: „Cine glumește trebuie să știe și de glumă”.) „Nu e bine să fii atât de glumeț, Încât să devii ridicol.” (Heraclit) Fără vin e greu să primești oaspeți. (Într-adevăr, fără disponibilitatea de a te Înveseli, de a petrece În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe, cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
până la urmă, „lungul nasului”.) „Mărginit prin natura sa, infinit În dorințe, omul este un zeu căzut care-și amintește de cer.” (A. de Lamartine) Trage nădejde ca spânul de barbă și ca ursul de coadă. Într-adevăr, bătrânului „ochii se Înveselesc și inima rabdă-n sec”; „ochii văd, inima cere, dar e rău când n-ai putere”. Totuși: „Cât e moșul de bătrân, tot dorește măr din sân”.) „Tinerii sunt sclavii viselor; bătrânii, servitorii regretelor.” (H. Allen) Tinerii Înaintea bătrânilor să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]