2,352 matches
-
ieșit, iaca: a crescut în pîntec calicul, Nică a lui Grigoraș. Păi lupta asta de clasă, cum îi zice, a băgat la zdup niște boieri și a ridicat pe alții care ne belesc mai rău. Asta-i învoială țigănească. - Care învoială? N-a fost nici o învoială. Am primit pămînt pentru că am luptat pe front. Omul femeii isteia a murit în Tatra. De asta i-a dat statul pămînt. Acu i-l cere și pe cel care l-a avut de zestre
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pîntec calicul, Nică a lui Grigoraș. Păi lupta asta de clasă, cum îi zice, a băgat la zdup niște boieri și a ridicat pe alții care ne belesc mai rău. Asta-i învoială țigănească. - Care învoială? N-a fost nici o învoială. Am primit pămînt pentru că am luptat pe front. Omul femeii isteia a murit în Tatra. De asta i-a dat statul pămînt. Acu i-l cere și pe cel care l-a avut de zestre? Dacă asta vrai, ține-ți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
os domnesc Îi aștepta pe oameni să vină să se Împrumute de câte un sac de bucate, căci avea destule În hambare din recolta veche. A așteptat degeaba să pice vreun Înfometat de făină sau mălai ca să pună deștul pe Învoieli la muncă. Vechilul Îi adusese la cunoștință cum că, În loc de pâine și mămăligă, oamenii foloseau pește uscat. Înghițeau pește proaspăt și-l Însoțeau cu pește uscat. Boierul n-a avut ce face: a adus de pe alte moșii țigani și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scris al lui Cocrișel: un tânăr locotenent al Armatei trimise să-i potolească pe țărani aproape că a călcat cu cizma pe acel document ce zăcea alături de altele, distruse de foc ori de furia răsculaților care căutaseră degeaba Înscrisurile cu Învoieli. Locotenentul a ridicat cu grijă scrisoarea - era un băiat fin și citit, știind bine ce Însemnătate se acorda unor astfel de vechi scrisori - a pus-o cu deosebită precauție În porthart, Între două coperți tari, ca să n-o vatăme, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voievod dăruiește poslușnici și vecini și scutește de dări mai multe mănăstiri închinate Sfântului Mormânt, printre care și Cetățuia<footnote Ioan Caproșu, op. cit., vol. III, Iași, 2000, documentul 44, p. 36 footnote>. Între aprilie 1693-decembrie 1695 Constantin Duca voievod întărește învoiala lui Gheorghe Duca cu Patriarhul Dosithei al Ierusalimului ca Mănăstirea Hlincea să fie sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia<footnote Ibidem, documentul 47, p. 40, documentul 75, p. 60 footnote>. În ziua de 1 iulie 1693 Constantin Duca voievod confirmă mănăstirilor închinate
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
traducerea lui Grigore Constandas. Nu avem date și documente numeroase despre viețuitorii și egumenii de la Cetățuia. Menționez mai departe numele egumenilor pomeniți în documentele vremii de la întemeierea mănăstirii până în zilele noastre : Leontie (1669-1671) apare la 17 iulie 1671, într-o învoială cu Petrișor vătăjel de aprozi din Târgu Neamț să stăpânească până la moarte cele 14 pământuri din mijlocul satului mănăstiresc Ruseni dăruite de Vasile Lupu Voievod<footnote Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. II, documentul B, p. 601
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
îi Manolachi teslarul. Și asta a făcut-o la 24 martie 1755. A și cerut însă ceva bănișori! Cam vreo 500 de lei bătuți! Teslarul s-a învoit ca să le facă după voia inimii prefectului. Uite ce spune el în învoiala făcută: „Și le-am tocmit cu rîdicata, adică dughenile să le fac pe această măsură și să le fac ferestri după cum îi va plăcea și cu ușile lor și paturi, laviți, tot eu să le fac după plăcere și să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai marii lui va fi și mai tare decît el, și va domni întemeind o mare împărăție. 6. După cîțiva ani, se vor uni, și fata împăratului de la miază-zi va veni ca nevastă la împăratul de la miază-noapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, și nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ține piept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei și cu cel ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu gardul o bucățea dintr-acest locu”. Târziu, când gardul a putrezit, dascălul îl reface, dar - ispita diavolului - ia „mai mult cu gardul câtva loc... a mănăstirii,... fără știrea și învoiala egumenului zicându-i... că să va învoi”. Numai că nu s-au mai învoit „și egumenul neputând suferi strâmbătate mănăstirii... prin jaloba ce-au dat la mărie sa vodă ș-au cerut dreptate”. Până aici nu-i nici un motiv de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și cu loc de hăleșteu în Valea lui Tătar”. Dar la 21 iulie 1702 (7210) Constantin Duca voievod a mai hotărât ca fostul vameș Frangole să dea mănăstirii „de Copou” cea de a treia parte din satul Piscani, cumpărată cu învoiala mănăstirii Trei Ierarhi. Celelalte două părți aparțineau de drept mănăstirii Sfântul Atanasie. Astfel mănăstirea Copou devine stăpână pe întreg satul Piscani și „vădzând domniia mea acea svântă mănăstire Copoul că iaste stricată și pustiită și descoperită,... am socotit ca să nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să sune exact când pun piciorul să intru în holul mare. Ridic receptorul și îl aud pe Brightman însuși, ciripind vesel la capătul celălalt. Îi povestesc aventura cu mașina, despre Chowder Inn, despre dorința lui Stanley de a cădea la învoială cu noi. — E locul căutat, continui. Ideea lui Tom poate a sunat cam straniu într-un restaurant din oraș, dar, când ajungi aici, totul pare absolut rezonabil. De-aia te-a sunat. Ca să afle dacă te mai interesează. Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dorința fireascè de a-și vedea familia și de a petrece un weekend acasè, a mai avut și un scop material, bine determinat, fiind vorba de banii pe care mi i-a promis tata pentru mașinè, Dupè cum ne fusese învoiala, a doua zi, proprietarul mașinii roșii, ezitând, temându-se că nu cumva cumpèrètorul sè se fi rèzgândit, l-a sunat că sè-l anunțe cè în ceea ce-l privea era de acord cu târgul propus de Matei, cumpèrètorul asigurându-l cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
grèitor al instructorului, La prima mișcare greșitè te trag pe dreapta! De acord! apoi, ca și cum ne-am fi spus totul, ne întoarcem în tècere la țigèrile și cafelele din fața noastrè, Pe parcursul urmètoarelor ore de conducere m-am strèduit sè-mi respect învoiala cu instructorul și sè fiu cât mai atent la volan, desi Matei știe cè, asemeni particulelor a cèror masè și poziție, conform principiului de incertitudine, nu pot fi calculate simultan cu precizie, nici poziția sufletului unui om, chiar dacè uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
uite că ei, Mirelo, ce să mai zici... Banii ăia erau mai mult o pomană decât un preț și o plată... Ea nu știuse și nici prin cap nu-i trecuse, dar doamna Petronela anticipase, dacă nu cumva făcuse o învoială cu ei, prin care să-și tragă un câștig mai mare, că doar nu degeaba... Ce ți-ar mai păsa, Mirelo, doar c-ar fi vrut să-și abată gândul. Cu ce s-ar mai ocupa oamenii ăștia care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
devii fericit cu familia și nici nu poți să te muți în altă parte. Din asta obosești foarte tare, nimic mai mult. Din asta am devenit și hoț. Pentru că Toni îmi cerea mereu bani și, până la urmă, am căzut la învoială ca eu să fur alimente din frigiderul restaurantului și să le mâncăm împreună, acasă.” „Măcar furatul nu era ceva nou pentru tine. Aici ai șterpelit tot felul de lucruri din fabrică”, a replicat bunica. „Desigur, și nu numai eu, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui, arendașul trebuie să muncească de trei ori cât un proprietar. Țăranul nu lucrează nici mai mult, nici mai ieftin la arendaș ca la boier, ba mai degrabă dimpotrivă. Iau martori chiar pe domnul Iuga să vă spuie cinstit dacă învoielile la arendașii vecini cu Amara sunt mai grele ca pe moșiile dumnealor. Arendașul însă, împins de nevoi, a făcut economii la cheltuieli, a cultivat mai intens pământul, a pus în circulație terenuri care înainte erau pârloage, a introdus mașini, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe proprietățile ce-i reveniseră lui. Mare parte a anului o petrecea și el la țară, iar în timpul muncilor nu se mișca de acolo săptămâni întregi. Cu țăranii se purta corect, fără a se amesteca prea mult între ei. Făcea învoieli cum se obișnuiau primprejur, nici mai grele, dar nici mai ușoare. Le vânduse câteva sute de pogoane de pământ nu din nevoie, căci era dintre cei puțini proprietari care n-aveau nici un fel de datorie, ci din dorința de a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o încăpățînare de copil, că a fost numai un pretext din partea lui ca să poată vorbi cu Victor iarăși despre chestia țărănească? Toată lumea râse. Într-adevăr, Grigore, cât au stat la masă, n-a vorbit decât despre moșii, arendași, țărani și învoieli, din ce în ce mai avântat, cu toate că nimeni nu-l contrazicea. Doamna Predeleanu îl conjură acuma să nu mai reînceapă. Chiar și Titu găsi oportun să-l roage să mai lase în pace eterna chestie țărănească ce-l urmărea pretutindeni ca o obsesie. ― Pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că domnii de la curte nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și interzis să mai calce pe la conac, fiindcă odată a cutezat să ceară o foarte ușoară îmbunătățire a învoielilor. Tânărul Herdelea se spăimântase. În vreme ce învățătorul vorbea, el se gândea dacă într-adevăr n-a făcut o greșeală venind la un om care, pe drept, sau nedrept, nu e bine văzut de Iuga. Se liniști, însă, auzind că e vorba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de Iuga. Se liniști, însă, auzind că e vorba de bătrânul care și cu dânsul se poartă destul de prost. Pe urmă învățătorul, încălzindu-se, îi spuse că oamenii vor pământ și că nu mai pot trăi din ceea ce prisosește boierilor, învoiala, chiar cinstită, impune țăranului să dea jumătate din rodul muncii lui proprietarului. Muncind cât muncește azi, dar pe pământul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. În realitate, însă, trei sferturi din truda săracilor merge să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
experiență și experiența e categorică în privința asta: o moșie flancată de țărani e condamnată la moarte. Precis și fără apel!... Când vor ajunge cele două mii cinci sute de pogoane de la Babaroaga în mâinile țăranilor, aș vrea să te văd ce învoieli ai să mai poți face cu dânșii. Au să-ți râdă în nas și să-ți dea cu tifla, băiete! Azi sunt (vru să spuie că sunt hoți, dar își aminti de Buruiană și schimbă)... sunt cum îi știm; atunci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moșule. Dar vezi, eu știu că-i de vânzare de la Chirilă Păun, care-i mâna dreaptă a grecului de la Gliganu. Ai înțeles, moșule? Ei, și grecul i-a spus lui Chirilă, uite așa cum îți spun eu dumitale: la anul schimbăm învoielile, că până atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, am să cumpăr eu moșia cuconiței pe seama mea! Uite așa i-a spus grecul lui Chirilă... Dar tălică, moș Lupule, trebuie să ții minte, că ești mai mare ca noi și erai bărbat pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acolo se speculează țăranii până la exasperare și nu se știe dacă nu vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la orașe. De acolo pornește răul și se propagă nemulțumirea țăranilor și spiritul de dezordine. Când oamenii pretinși serioși proclamă că țăranii nu pot trăi fiindcă n-au pământ, cum să nu ceară țăranul pământ și cum să mai respecte învoielile? Aici e buba. ― Coane Miroane, vorbiși din inima mea! strigă colonelul, țăranul șade la cârciumă, își bea acolo toată munca și pe urmă se vaită că nu se ajunge... Învățătorul nu se putu opri să nu zică: ― Adevărat, sunt mulți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
său să-l întrerupă. Dar cine ți-a spus ție că o cerere de divorț înseamnă divorțul? Până ce nu s-a transcris definitiv o despărțire e o simplă neânțelegere între soți, dragă Mariuco! Miron Iuga lăsase baltă la Amara pregătirea învoielilor pentru munca pământurilor, o chestie mai grea acum, fiindcă îi ajunsese la ureche că țăranii umblă să schimbe ce-a fost în trecut. Moșia Babaroaga însă nu-i mai dădea odihnă și se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]