769 matches
-
povestise), spaima de urs atunci când se aventura după murele coapte, mirosul nocturn al crinilor aflați lângă ferestrele deschise, cotrobăitul veverițelor prin podul casei după alune, ereți ce-și înfigeau în timpul zborului ghearele în pieptul porumbeilor, detunăturile asurzitoare, urmate de apele învolburate ce se scurgeau de pe versanți, smulgând punțile și tot ce mai întâlneau în cale. Tot stând îmbrățișați, acolo, în bucătărie, deodată mi-am adus aminte de titlul acestei povestiri, care era, de fapt, titlul unui film în regia lui Piotr
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Ai mai mers mână de mână, Că eu te voiam... stăpână... Interveni și Emilian la versurile lui George adresate Cristinei, de parcă erau într-un dialog poetic: Umblă,George, umblă fata, Săte dea pe tinegata; Și desculță,șibronzată, Sare-n marea-nvolburată, În brațe săprindă un val, Iar tu să-l aduci pe mal... E geloasăși sărată C-a rămas nesărutată; Când îi privești sânii la soare, Te orbește...frățioare Că-ți aruncă-n ochi... cu sare! Fetele au început să râdă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului (fragment) Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat? Mai mult se zbate presa să pună pe tapet orice matrapazlâc al lor, decât instituțiile statului îndreptățite s-o facă. Nu se mai aude nimic despre aceste afaceri dacă tace presa și apele învolburate, se liniștesc ușor. Ca senator de atâția ani, și-a făcut el destule relații. N-ai să-l vezi tu nici în pușcărie și nici dat afară din senat. Are susținere politică, mai ales că-i partidul lui la guvernare
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
în care iubirea este prezentă în toate formele, revărsată cu nelipsită candoare asupra a tot ce este viu și frumos. În amintirile și trăirile Elisabetei Gîlcescu toate plantele, fie ele flori, iarbă ori pomi, au viață. Cerul înstelat și marea învolburată, munții și luncile, stelele și soarele, sunt pline de viață. Obiectele pe care le privește ori le atinge prind viață și plin de viață și iubire este sufletul ei frumos. Așa se face că Patimi dulci sunt născute și oferite
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipetele pescărușilor o mai însoțeau. Barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta? De ce au lăsat-o singură? Ce va face acum părăsită de toți în imensitatea marii învolburate? Cine o va mai salva dacă se răstoarnă barca? Aceasta zbura peste valuri spre larg. Dinspre uscat nu se vedea și auzea nimic. Parcă totuși se auzea un șuierat de tren. Asta însemna că nu-i atât de departe uscatul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
și hotelurile înșirate pe malul mării precum mărgelele la gâtul unei copile. Pe fâșia de uscat șerpuia un tren. Putea fi tot cel ce o adusese și pe ea la mare. De la el se auzise șuieratul perceput printre mugetele mării învolburate. Se mișca ca un șarpe pe fâșia orizontului. Un bufnet o trezi din visare. Era Cristina care lovise ușa de perete, împingând-o cu piciorul, având mâinile ocupate cu tot felul de pachete cu ambalajele unul mai colorat decât altul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
și cunoașterea sinelui în atare condiții devine posibilă. Acum înțeleg de ce oameni din istoria și cultura noastră veneau și se retrăgeau aici. Rămâneau cu ei înșiși. Din această liniște a locului își trăgeau energia de a ”răzbate” într-o lume învolburata și amăgitoare. Referință Bibliografica: Sătucul liniștilor noastre / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 734, Anul III, 03 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dalelina John : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SĂTUCUL LINIŞTILOR NOASTRE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348813_a_350142]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 734 din 03 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ploile dese din jur tânguielile fără sfârșit ale Irinucăi și a ta din poeme mă fac să cred că anii adună în
APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348806_a_350135]
-
iubirile multe adânci o apropii de piept în căldura presărată de buze doar ea poate zdrobii munții căutându-ne cum se face că nu o vezi pe ce dealuri ți-ai pierdut malul de opal al sufletului Referință Bibliografică: apele învolburate ale amurgului / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 734, Anul III, 03 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348806_a_350135]
-
oprește natură și o descompune în secvențe de copilărie, în fragmente de viață. De iarnă mă leagă ceva aparte, de nedescris, o senzație care imi poartă pașii, în fiecare an, la munte. În munții țării românești, care ascund sub cupola învolburata, omăt de veșnicie și clipe de uimire. Și aici, rememorez, toate momentele fermecate de pe vremea în care inocența-mi era paznic la suflet și bucuria nemăsurata a acestui anotimp umbrea orice neliniște. Năzbâtii prin zăpadă moale, zâmbete și râsete ce
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
în cascadă... Sper că nu deranjez vecinii... - Cred că nu, nu s-a plâns nimeni... - Atunci, noapte bună, domnule!... Așadar, mă lămurisem cumva, „drăcovenia” inginerului emitea sunete ciudate, ca de apă când susurând molcom, când în cădere, când parcă țâșnind învolburată și totul pe un fond melodic ritmic, liniștitor... Noi doze de curiozitate jenantă îmi otrăveau obsesia. Nu mă mai recunoșteam. Traversam o perioadă obscură, mă vedeam lipsit de randament, de eficiență, de claritate, de inspirație, nu mai reușeam să scriu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
gânduri izvorâte din adâncul inimii, scrise în anii 2010 - 2011, unele dintre ele publicate de cotidianul Ziarul Lumina și alte periodice”. Totodată, volumul de față “Pelerin în căutarea luminii” „încearcă, asemenea unui novice timid, să afle bucuria în marea cea învolburată a acestei vieți. Pelerinul are în față un drum lung, sinuos, care duce de multe ori pe margini de prăpastie. Nu privește decât spre Cer, spre Lumină și cere permanent ajutor Celui care poartă de grijă tuturor”, mai arată Preacuviosul
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
dincolo de întunericul aflat în noi și în lumea tulburată cu care suntem nevoiți să cochetăm există încă destulă lumină!”. În același timp, „Pelerin în căutarea luminii”, mai spune autorul,„încearcă, asemenea unui novice timid, să afle bucuria în marea cea învolburată a acestei vieți” ... 2. Arhimandritul Timotei Aioanei: „Dincolo de cuvinte” ... La Editura Basilica din București a apărut în anul 2010 volumul „Dincolo de cuvinte”, semnat de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor și Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
în: Ediția nr. 562 din 15 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Ca un bătrân care-și explorează trecutul, încerc să derulez în memorie, precum o peliculă de film, paginile opace sau dimpotrivă, limpezi, ale cuprinsului meu. Uneori îmi simt ideile învolburate ce mi se strecoară în propria intimidate, alteori tăcerea este strivită în cuvinte și mi-e teamă că las adevărate lacune prin idei. De cele mai multe ori îmi las vălul să cadă și pod așterne chiar și un pod de vise
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
să împletim dantesca atmosferă ce se înfiripa cu atâta dăruire, ne-a lăsat să purcedem în neclinirea sa aprobată cu înțelegere, până la final, când obosite de hârjoneală, ne-am oprit uitându-ne una la alta. Până și fluviul, de altfel, învolburat și furios, ce aleargă de obicei prin porturi cu infinită lăcomie, și-a smucit hățurile și s-a poticnit, îngenunchind în fața acestui tablou magistral. El și-a strâns apele nărăvașe într-un gest sublim și le-a justificat atitudinea lăsându
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
evoluția vieții fiecăruia. Cristina credea că în trecutul ei avea lucruri ce trebuiau ținute ascunse și departe de curiozitatea oamenilor. Nu ar fi vrut să se întoarcă la existența anterioară unde lăsase atâtea întrebări fără răspuns, ape tulburi cu valuri învolburate, permanenta teama de ziua trecută și de necunoscutul din ziua următoare, exaltarea sau deprimarea, cât și dorința de a uita totul și de a avea un nou început. Dorea să se detașeze de acele povești ce și le dorea uitate
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
vine din veac, și tu ești goală în ochii mei ca visul și ca zarea, ca plaja pustie ce învăluie trista mare, ca steaua polară în diminețile albastre, ca luna peste nisipurile africane, goală ca un cocor rătăcit pe cerul învolburat. acum toamna adoarme pe câmp, rar de tot se aud păsări de noapte cu foșnet de aripi ușoare, stoluri albe de iluzii nevăzute de nimeni zboară spre miazănoapte în speranța că acolo vor găsi oaze de fericire, paradisurile lui dante
AVATARURILE TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345050_a_346379]
-
ceda locul, chiar dacă cel din fața mea miroase a mosc și vorbește în engleză. Îi vâr brusc biletul sub nas în timp ce cresc mare, mare, ajung în tavan, mă revărs în tot spațiu acela îngust al vagonului ca un șuvoi de apă învolburată, măturând în frigul de afară pe cei care îmi sunt în preajmă. Cei trei se simt prinși de șuvoi, în ultimul moment, găsesc soluția de-al îmblânzi, bărbatul se retrage din ușa cușetei și zice într-o impecabilă limbă românească
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 821 din 31 martie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de ȚÎȚÎNA NICA ȚENE Întrebare A cîtă primăvară-i asta? Au înflorit din nou castanii iute și pe nesimțite trecură peste mine, anii. Izvoare reci și-nvolburate brăzdară fața mea curată luînd cu ele tinerețea ce nu se-ntoarce niciodată. Drumul vieții ce am parcurs e mult mai lung că cel din fața și nici nu pot că să-nțeleg că sînt la margine de viață. Mă străduiesc
ÎNTREBARE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345501_a_346830]
-
echilibru interior, greu de redat în cuvinte. M-am așezat pe un colț de stâncă la baza căderii de apă, alunecând sub hipnoza scânteietoare a celor două etaje care se prăvăleau în ritmuri sinucigașe peste pietroaiele cu umbre pământii. Mugetul învolburat al apei era un concert pe cât de rar pentru mine, pe atât de tămăduitor de trup și suflet. N-aș putea să spun cât am rămas în contemplare. Știu doar că, la un moment dat, urechile mele au surprins o
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
au venit și de la partid crezând că e vreo lozincă anticomunistă, dar încet-încet n-au mai luat în seamă acele scrijelituri,nici n-au mai tăiat plopul acela imens așa cum se hotărâse inițial), privind hăăăt departe înspre Reni, sau adâncurile învolburate ale Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le îndesă
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
EU CRED ÎN IUBIRE Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Eu cred în iubire Când tăcerea îngerilor doare Peste raiu-acesta pământesc Dezgolit din cap până-n picioare Calm primesc oprobiul omenesc. Marea-nvolburată-mi știe taina Lacrimile-n valuri le-am ascuns Mi-ai luat trădându-mă și haina Sufletului ce atât te-a plâns. Când în noapte ascultând chemarea Zorii rătăcesc prin amintiri Încolțește-n mine întrebarea - De ce ninge iar peste iubiri
EU CRED ÎN IUBIRE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377956_a_379285]
-
valoroasă ca s-o strici cu gânduri urâte și prea scurtă ca sa-ți permită să n-o trăiești frumos. Nu cer iertare, nu vreau să iert, nu vreau să uitam. Vreau doar ca gândurile să fie limpezi și curate, nu învolburate de ce am spus, de ce-am făcut. Aș vrea să nu lăsam noaptea să coboare peste noi, întunericul să ne împiedice vederea, măcar o rază de lumină cât de slabă să rămână ca să ne vedem siluetele conturate pe orizontul vieții
AȘ VREA SĂ FIE PACE ÎNTRE NOI de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376559_a_377888]