548 matches
-
a lui Strindberg, peregrinii, simboluri ale căutărilor dramatice, pot fi întâlniți pe „drumul cel mare” (piesa se numește, de altfel, Marele drum). Mai întâi Vânătorul, cel ce a vrut să părăsească lumea „de la poalele muntelui” pentru a urca pe culmile înzăpezite, în încercarea de a găsi un refugiu tihnit, o oază de puritate și de liniște. Totuși, deși în singurătatea lui vorbește cu infinitul, cu invizibilul, el continuă să fie atras de lumea la care renunțase, de universul grotei. Pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și al lui Alecu Văcărescu și că își făcuse studiile la Viena și Pisa. Dar imaginea tânărului studios fu imediat înlocuită de imaginea petrecărețului care chefuise cu lăutari țigani la marginea orașului. Și generalul află amănunte despre local și împrejurimi înzăpezite, despre fumul fripturilor și despre ulcelele băute până la fund în repetate rânduri și preschimbate imediat în cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise entuziasmul femeii, cadânei, zicea omul. Bea, spărgea și cerea mereu alte și alte ulcele. Când vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai putut rezista. - Matilda, să-ți fie rușine! începui, coborând privirile, cu sângele în clocot. Ea îmi răspunse, de sus, liniștită, că dacă rămân până în iarnă, o voi putea vedea aproape goală, cum coboară ca un proiectil din vârful munților înzăpeziți, ca să-și bată joc de toți skiorii veniți din toate colțurile lumii. Când coborâse de pe scară, palmele mele netede, nedeprinse cu munca, au mângâiat fălcile ei de cal, subit înflăcărate. Simțeam că e o nebunie ceea ce fac, dar roșeața, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi-ai surprins de două ori durerea dezbrăcată. Trebuie să mă reîntorc să te văd cât mai grabnic. Mi-e dor... ... „Mâine voi porni mai departe și mai sus, căci în vale mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Murea pe dinăuntru. — Putem să vă ducem acasă? Ceva care fusese cândva un zâmbet Își făcu loc pe fața nerasă a bărbatului. — Îmi place să merg pe jos. Ridică o mână și făcu semn cu ea În jurul său, indicând trotuarele Înzăpezite și drumurile pline de zloată. Să-l caut pe Peter. Lacrimile Îi umplură ochii, curgând peste obrajii roșii. L-ați lăsat să plece! — Pe cine am... Dură un moment ca Logan să-și dea seama că vorbea de Hoitar. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trăit.” Ajunseră la un râu. Apa din albie era secată de-a binelea. În față se ivi un munte golaș presărat cu granit. Ajunși până în vârful său, văzură un alt munte, uriaș, ce se înălța semeț în zare cu piscurile înzăpezite. Era atât de înalt și de falnic încât nu putea fi asemuit cu nici un munte de pe domeniul Stăpânului. Tânărul Nishi scoase un strigăt de uimire. E mai înalt chiar și decât Fuji? Velasco se întoarse către tânăr și îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor. Refugiul din iarna și primăvara anului 1944, a fost un adevărat calvar, mai ales pentru cei care s-au refugiat din nordul Basarabiei și Bucovinei, unde toate drumurile erau aglomerate de convoaie civile și militare, și cu multe porțiuni înzăpezite. Refugiații care au călătorit cu trenurile, în vagoane de marfă sau de persoane, nici ei nu au avut parte de condiții mai bune. Compartimentele și culoarele erau supraaglomerate, nu se putea circula nici măcar atunci când trenul se oprea și, astfel, erau
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
două sau trei zile nu se ieșea afară din vagoane. Cei care călătoreau pe acoperișurile vagoanelor, pe scări sau chiar pe tampoane, îndurau frigul și alte inconveniente, dar gândul că vor trece de Suceava îi îndemna să reziste. Pe șoselele înzăpezite, un flux continuu de căruțe cu refugiați și convoaie militare, înaintau domol, cu întreruperi, mereu cu ochii pe cer, de frica bombardamentelor aviatice. După ce intrau în țară, convoaiele de căruțe, dar și trenurile cu refugiați, își continuau drumul spre județele
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
vor ajunge nici la Florența, nici la Mamaia, e OK. Și mai îmbucurător e că razele astea alfa nu străbat pielea omului. Cercetătorii aceia supuși radiațiilor stabile nu vor avea altceva de făcut decât să-și șteargă cu grijă cizmele înzăpezite și să viseze frumoas, ca noi toți, de altfel. Ce nu-mi place e chestia cu focile. Eschimoșii din pustietățile respective - oameni simpatici pentru care a te iubi cu o femeie înseamnă a râde cu ea - sunt neliniștiți: clientela lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să-și împrospăteze stocurile de distonocalm. Asta dacă nu cumva, între timp, glumețul care i-a promovat pe cei doi tălâmbi în lotul de Liga Națională nu-și va repara greșeala. 14 FEBRUARIE Vineri noaptea, handbaliștii ucraineni își împingeau autobuzul înzăpezit ! Călătoria handbaliștilor ucraineni de la Motor Zaporoje spre România a fost una plină de peripeții, după cum relatează site-ul oficial al grupării. Astfel, delegația plecase cu autobuzul spre Țara noastră vineri, la ora 16.00. Numai că, pe drum, în raionul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de limpede, Încât se puteau zări umbrele copacilor reflectate pe acoperișurile roșii ale satelor din văi aflate la mare distanță și se putea distinge aproape fiecare ac din cetina brazilor și a pinilor de pe munții Îndepărtați. Culmile mai erau Încă Înzăpezite și, din cauza albastrului intens al cerului, zăpada nu părea albă, ci de un argintiu intens. Stoluri de păsări treceau pe deasupra lor, dansând parcă. Fără nici un motiv și fără nici o legătură cu nimic, Fima spuse ceva care le făcu pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sau poanta reală, diferită de cea aparentă? Oricât se strădui să-și amintească, nu reuși decât să vizualizeze În minte, pentru o clipă doar, un han aflat la răscruce de drumuri, undeva În Ucraina, construit din bârne grosolane, În stepa Înzăpezită, Întunecată, răscolită de viscol, În apropierea căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-și ia mâinile de pe proprietatea ta și dându-i afară. Până În seara aceea o parte din mine Încă voia să te convingă să mi te alături: se spune că peisajul din Împrejurimile orașului Seattle e de vis. Fiorduri. Munți Înzăpeziți. Ai fi putut urma câteva cursuri la universitate. Poate atmosfera, peisajul, ruperea de ziare și știri ar fi eliberat izvorul Înfundat. Poate departe de tatăl tău, de prieteni și de Ierusalim ai fi reînceput În cele din urmă să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scria: „Cu voia Domnului: VINO LA BORD - CĂLĂTOREȘTE CA UN LORD!“. Iar dedesubt, cu caractere folosite de obicei numai În cărțile sfinte: „Plătește În șase rate convenabile, fără dobândă“. Mai era acolo și o fotografie din avion a unor munți Înzăpeziți, de-a latul cărora scria cu litere albastre: „călătorești lejer - strict cușer“. Fima hotărî deci să intre să se intereseze de prețul unui bilet ieftin la Roma. Tatăl său nu va refuza cu siguranță să-i Împrumute banii și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe șină În gustă, astfel alintat prin părțile locului, pe urmă transbordat În trenul mare, din nou În Suzi, pînă la Vișeu, iar de acolo, tot sub pază, În sus pe rîulețul Repedea, la Havas Mezö. Se tălmăcește prin „CÎmpul Înzăpezit“, nume făurit de unguri pentru Poienile de sub Munte, În Maramureș, la granița de nord, Între munții Copilașu, Vinderelu și Popivan. I-au vărsat În niște barăci cu priciuri late, supraetajate de-a lungul pereților. Aici urmau să doarmă cu straița
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang după scurta discuție cu pelerinul care sosise dinspre Apus. Drumurile sunt tot Înzăpezite. Negustorii au rămas În târgurile de la Luoyang, Langhzou sau Xi’an. Iar regiunea Gansu, spre nord, este imposibil de traversat. Mă bucur că e cu neputință să pleci. Oan-san nu răspunse nimic. Era mult mai bine să petreacă iarna aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu sau fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și izvoarele. Nu se oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la gât. Apoi continuase goana. Auzise În urma ei tropote de cai, dar nu se Întorsese. Puteau fi spahii, și atunci avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acesta, Într-un sat de haiduci. Avem nevoie de ajutorul Apărătorilor ca să ne Întoarcem În țară. Și de un medic. Totul cât mai repede. Fugi, Ionuț! - Am fugit, domniță! Ușa se Închise, iar tropotul de cal se pierdu În depărtările Înzăpezite ale nopții. Erina rămase În fața ferestrei, privind fulgii care Începeau să cadă. Apoi se Întoarse spre patul În care zăcea Cosmin și Își trecu mâna peste pansamentele din cârpe curate care Îi acopereau rănile. Nu putea face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peste opt mii de achingii și ieniceri. Dinspre Răsărit sosește cu o viteză nebună un grup de cinci sute de Cuceritori. E posibil să ajungă aici În cinci ore de galop. Poate patru, dacă găsesc căi de acces mai puțin Înzăpezite și dacă au cai odihniți. - Trei atacuri succesive... murmură unul din căpitani. Ar trebui să pregătim trei strategii diferite... - Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie anihilat urgent, printr-un atac-surpriză. Patru sute de Apărători sunt suficienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu putea crede. Cavaleria lui era desființată. Ceru o lunetă și studie atent amplasarea dușmanilor. Apoi se opri mult timp asupra mantiei lui Angelo. Avea semnul scutului și spadei și Însemnele de general. Comandantul suprem al Apărătorilor, aici, pe crestele Înzăpezite ale Balcanilor! Era, pentru Mihaloglu, o surpriză totală. Ce putea fi atât de important Încât să necesite prezența celui mai mare comandant al unui ordin secret din lume? Căută, cu luneta, fiecare colț al versantului pe care se aflau Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fratele lui Își găsise puteri pe care nimeni știa că le-ar putea avea. Amir povestise ceea ce trăise alături de Nimeni, de copilul bolnav urmărit de duhurile morții, apoi de micul luptător care ucisese cu sânge rece un urs În pădurile Înzăpezite ale Caucazului și apoi de fratele de sânge al căpeteniei Bordjighin, care avea darul de a simți dinainte orice primejdie și care Învăța să folosească armele și să respecte tradițiile mongole. Același copil, Într-o transformare rapidă. Putea fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aer straniu, nepământean. Și apoi Își aminti un cuvânt pe care tatăl său Îl folosise, cândva, la Veneția. Zidul. Căpitanul Oană simțise că Între lumea lor și cea a lui Ștefănel se află un zid al spiritului. Din munții aceia Înzăpeziți, copilul intrase sub protecția Zidului. Nici un clarvăzător, nici măcar Primul Cuceritor, nu-l mai putuse simți. Reușise să rămână În viață doar fiindcă destinul Îl dusese dincolo de Marea Chinei de Est, În Imperiul Soarelui-Răsare. Totul Începea să aibă un sens, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute prăbușirea adâncurilor, el ce m-a lăsat să caut zădărnicia iubirilor în durerile mute ale stelelor. Ca un dezastru s au perindat toate prin cuvintele ce mă adormeau în pătulul înzăpezit al visului, iar timpul albit de această iarnă m-a pedepsit pentru iubirea ce a încălzit negura tăcerilor din ultima înfrângere a sufletului. Viața va continua cu o cicatrice a visului, unde nostalgia prăbușită în noapte va avea trupul obosit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]