444 matches
-
de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să apere cineva și Cetatea de Scaun. De cade Suceava, cade Moldova! Să ridicăm satele, târgurile, să punem umărul la întărirea cetăților! Cu toții! Și bătrânii?! întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se preface că l-a observat abia acuma pe Alexandru, frumosul și viteazul meu prinț! Bătu-te-ar norocu', nici nu te-am văzut. Măria ta, înclină el capul, cu demnitate. Ștefan îl bate pe umăr, cu un zâmbet fin, șăgalnic: Prințe, am o rugăminte...i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune Ștefan cu nostalgie, să dormi în fânul cosit!... Cu țârâit de greier la ureche!... Și ce miroznă de busuioc și sulfină!... Îi surprinde pe boieri mustăcind, dându-și coate pe-nfundate. Îi amenință cu degetul și, cu un zâmbet șăgalnic, îi ceartă: Afurisiților! Numai la blăstămății vă stă gândul! Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin Târgul Sucevei? Boierii își dau coate și-și ascund un zâmbet. Mihail, descumpănit, dă din colț în colț, clipește des: Maica? De unde? Maica n-a scos nasu' dincolo de hotarul satului, spune el și tușește, apoi aruncă o privire chiorâș, șăgalnic. Au poate... poate la vreun fapt de sară, Măria ta să fi rătăcit cărarea prin Coțofenii din Deal... Boierii își mușcă buzele, își dau coate și se uită spre Măria sa, bucuroși că l-a încuiat. Ștefan, ca să câștige timp, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puține -, ce-s mai presus de viață și chiar de moarte... Dumnezeu să ne ierte. Vin tatarii! Vin și turcii! Ei drăcia-dracului, ia să vedem ce se mai poate face?! Închide ochii și se cufundă în el... "Mâța", șoptește Mihail, șăgalnic, dar nimănui nu-i a zâmbi măcar... Se așterne o tăcere adâncă. Un bondar bâzâie gros. Cineva tușește încetișor; ceilalți îl sâsâie cu degetul la buze. Mult n-au a aștepta. Ștefan deschide ochii... "Zâmbește? Parcă ar zâmbi. Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
desprindem un element de certă valoare, Loredana Țaga, în rolul servitoarei stăpâne, cu reale calități vocale și actoricești. Prestația scenică din spectacolul amintit o recomandă să poată sta oricând alături de profesioniști cu experiență. Tinerețea ei cuceritoare, prezența fizică agreabilă, zâmbetul șăgalnic, gesturile autoritare ilustrate cu convingere (la nivel profesionist), în momente de hotărâre când vrea să-și impună voința, exprimându-se firesc și cu dezinvoltură, o recomandă și pentru alte roluri din aceiași familie de personaje cum ar fi spre exemplu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
punând condiții: vroia să întemeieze un colț muzeistic în școala la care învățase, liceul „Vasile Alecsandri”. GRUIA Prea nepătrunse sunt, Doamne, căile tale ca să fi putut bănui că spiridușul care intra în sala de cerc și ne privea cu ochi șăgalnici avea să ajungă, în numai doi ani, „un mare arheolog”, așa cum îl caracteriza la una dintre sesiuni cercetătorul V. Chirica. Îndemnat de un prieten, Gruia venise la Archeos pe când n-avea decât zece ani. Vara, prietenul său fusese în tabără
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
deopotrivă Nu știu de ce i s-a năzărit lui Pastenague că Adrian Năstase ar merita mai multă considerație din partea mea, dat fiind meritele lui în politica externă și calitățile de negociator. Îl cam persecuți, zice alter-egoul meu pe un ton șăgalnic. Nu pot să cred că vorbește serios. Eu nu sunt în stare să-l persecut nici măcar pe Nicolae Manolescu, pentru care am o antipatie crescândă. Se pare că acest fost critic literar, ridicat în slăvi pentru rațiuni care mie îmi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Prieteni nu doar germani, aș zice, și nu doar poeți, care Încercau să se salveze de urgie, protejați, fie și iluzoriu, de năvodul stelar al cuvintelor, prin iubire, vis și prietenie... Amintirile năvăliseră instantaneu. O primă plimbare prin Cișmigiu cu șăgalnica debutantă, grațioasă, jucăușă, băiețoasă, inflexibil „etică” În grupul mai curând „estet” al generației În blugi. După-amiaza tulbure, când Madi mă invitase la ea, În Drumul Taberei, și mi-a „gătit”, cu drăgălășenie, bucate greu de găsit pe vremea aceea În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vremurilor de altădată, descrierile urbei și imaginea naturii au o vagă și desuetă poezie moldovenească, palidă imitație după M. Sadoveanu și frații Teodoreanu. În ciuda digresiunilor și prolixității, a fragilității suportului epic, textul are oarecare pregnanță, un umor moderat, un ton șăgalnic, reușind să evite căderea în melodramă. Lăudat de unii, contestat de alții, D. rămâne un colecționar de fapte omenești, pe care le povestește fără discernământ, confundând arta cu hazardul vieții, creația literară cu relatarea liberă, dintr-o înțelegere destul de simplă
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
cireșelor" nu spune nimic ascultătorului român, chiar dacă tenorul a gravat pe disc o versiune ideală. Nici ideea sopranei Carmela Remigio de a cânta două arii de Lehar, într-o manieră care le apropia mai mult de "Aida" decât de șarmul șăgalnic al operetei vieneze, nu mi s-a părut mai fericită (cu atat mai mult cu cât nici nu sunt scrise pentru voce feminină). Carmela Remigio este o cântăreață bună, cu un timbru rotund, cărnos (mă refer la ceea ce s-a
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
-te cu lumină... O rază de soare scăpăra în vitrină peste tăvi cu plăcinte, prăjituri, sucuri, iar vînzătoarea-ospătăriță întîrzia zgîindu-se la mine după ce-i spusesem ce să aducă. Pe fața ei tînără înflorea un surîs ce s-ar fi vrut șăgalnic. Nu vă supărați, îmi spuse pe un ton candid, de o politețe perversă, toți copiii ăștia sînt ai dumneavoastră? Am plecat privirea. Bine că apucasem să-i spun ce să aducă, fiindcă de-acum încolo nu mai era nimic de
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” (Nicolae Manolescu), abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia "Într-o grădină.." în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii): „S-o iau, se
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
pe valea Someșului, nu departe de extremitatea de miazăzi a județului Maramureș. Și-a completat fără preget repertoriul și cu piese din alte ținuturi ale României, precum și cu numeroase prelucrări și creații proprii, cultivând cu precădere melodiile vesele cu poezii șăgalnice. Un mănunchi de 22 din cântecele sale a fost publicat de Editura Muzicală în 1962 în broșura intitulată "Cântece populare din repertoriul lui . A desfășurat o bogată activitate de solist popular permanent al mai multor instituții muzicale bucureștene: Teatrul de
Emil Gavriș () [Corola-website/Science/307615_a_308944]
-
ajunge până în centrul scenei, servind drept fundal al conversației celor doi: declarațiile de dragoste ale bărbatului ("Un dì, felice, eterea,/mi balenaste innante"/" Într-o zi, fericită, ușoară ca un fulg,/mi-ai apărut dinaintea ochilor") se amestecă cu refuzul șăgalnic al femeii care nu îi poate promite decât o prietenie ("Ah, se ciò è ver, fuggitemi.../ căci nu-ți pot da decât prietenie"). Prinși din nou în tumultul petrecerii pe cale să se termine, cei doi își dau întâlnire pentru a
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
este astăzi sediul Școlii Populare de Artă sau cum a încercat să taie un plop uriaș, cioplindu-i scoarța cu un cuțit. În încercarea sa temerară, și-a tăiat foarte adânc, degetul arătător, de la mâna dreaptă. Evocă cu un zîmbet șăgalnic, expresia chipului mamei, care, văzând cum îi atârnă falanga degetului, n-a putut decât să-i spună: „Of, copile, s-a terminat cu vioara!” sau spaima pe care a tras-o în timp ce medicii încercau să-i coase degetul rănit. Deși
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Anita De La Feria Toate portretele sale feminine se nășteau dintr-o explozie de tușe repezi și nervoase, care confereau strălucire doamnelor nobile, aristocrate, cu decoltee ample și fustele ușor ridicate pentru a lăsa să se ghicească, într-un gest de șăgalnică picanterie, picioarele. De aceea, este cunoscut pentru modul în care pânzele sale redau eleganța și o grație emoționantă. Femeia în roz Este expus, în sălile de la Vittoriano, și marele Portret al frumoasei Franca Florio (1901-1924), soție a armatorului și industriașului
Boldini dezvăluie sufletul și misterul femeilor, “fragile icoane” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105734_a_107026]