KorAP: Find »[drukola/base=șefă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...102 >

2,545 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

mers înainte. Împinsă de oameni ca dumneata. Să știi că tot te trăznesc. Sătenii s-au bătut întotdeauna la horă cu Vlădenii de la vreo femeie. Noi de ce să ne batem, nea Toadere? întreabă Mihai calm. Este între noi, cumva, Cristina, șefa magazinului? Să știi, face Săteanu semn cu degetul spre Mihai umblu eu cu femei, dar nu-mi bat joc de ele. Aia de la autoservire cred că-i de vîrsta Doiniței, ori ceva mai mare, și cum îți închipui că mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai cu spor ca oamenii...>> Doamne!, oare sînt sănătos?!... Foamea cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa de extaz, trimițîndu-mă conștientă, cu cinism, în ghearele zbuciumului de acum, lăsîndu-mi gustul amar al întrebării: de ce? Are o legătură cu unul însurat, cum mi-a spus nea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i sufletul prin comportarea mea de porc" gîndește Mihai, oprindu-se lîngă telefonul public din Cartierul de Nord, căutînd prin buzunare o fisă cu care cere, mai întîi, de la 03, numărul magazinului central de autoservire apoi îl formează, solicitînd-o pe șefă. Da, Cristina Tomșa la telefon răspunde fata la solicitarea lui. Cine sînteți? întreabă ea puțin contrariată. Dacă vă spun cine sînt, îmi trîntiți telefonul în nas înainte de-a afla ce vreau. Bine, Mihai, te-ascult zice Cristina ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

Curtin. Acum zece ani mi-am pierdut fiul. Tăcură câteva momente. Mma Ramotswe aruncă o privire spre Mma Makutsi, care stătea în picioare lângă chiuvetă și observă că secretara ei se uită cu atenție la doamna Curtin. Când surprinse privirea șefei, Mma Makutsi păru rușinată și se reîntoarse la ceainic. Mma Ramotswe întrerupse tăcerea. — Îmi pare tare rău. Știu ce înseamnă să pierzi un copil. — Știți, Mma? Nu era sigură dacă întrebarea n-avea un substrat, dacă nu era cumva o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
făcea acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care le împărțea când se strângeau grămadă în jurul lui. Îi făcea, însă, plăcere s-o întâlnească și pe doamna Silvia Potokwane, care era șefa orfelinatului. Fusese prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
aflat ceva? se interesă Mma Makutsi, în timp ce turna apa clocotită în ceainicul vechi de email și o amesteca cu frunzele de ceai. Am rămas cu o impresie, răspunse Mma Ramotswe. Am simțit că știu ceva. Mma Makutsi o ascultă pe șefa ei. Cum adică, simțise că știe ceva? Ori știi ceva, ori nu știi. Nu poți să te gândești că ai putea ști ceva dacă nu știi cu adevărat ceea ce trebuie să știi. Nu cred că... începu ea. Mma Ramotswe râse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
vizibilă în ușa de pe partea șoferului. — Nu sunt genul de persoană care apelează la detectivi particulari, mărturisi el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-i cel mai popular bărbat din oraș, dar este unul din cei mai cumsecade. Poți avea încredere totală în el. Nu te-ar dezamăgi niciodată. Și sunt convinsă că nu mi-ar ascunde nimic. Asta-i foarte important. Recunoscătoare că șefa ei o înțelesese, Mma Makutsi se grăbi s-o aprobe. — E de departe din soiul cel mai bun, întări ea. Dacă voi avea vreodată norocul să întâlnesc un bărbat ca el, sper să mă ceară de nevastă. Se uită spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

machiaj dintr-o parte a chiuvetei, eu așezată în cealaltă parte a chiuvetei. Una dintre noi e așezată pe fiecare parte a tuturor chiuvetelor din toate oglinzile. Sunt prea multe Brandy Alexander pentru a le putea număra, și toate sunt șefa mea. Deschid toate poșetele lor albe din piele de vițel și sute din mâinile alea mari pline de inele ale lui Brandy Alexander scot afară numere noi ale Physicians’ Desk Reference cu copertă roșie, mari cât o Biblie. Din toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
lenjerie pentru cap, zice. O cămașă de noapte cucu-bau pe care o porți peste întreaga ta identitate. Al treilea cel mai plictisitor lucru din lume e trecutul tău de toată jena. Așa că Brandy nu m-a întrebat niciodată nimic. Nesuferita șefă de turmă care știe să fie, continuăm să ne întâlnim în biroul logopedei și Brandy îmi spune tot ce trebuie să știu despre mine. Capitolul 10 Sari la Brandy Alexander care mă culcușește într-un pat din Seattle. Asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

tiv, cu poliesterul bej deșirat, și dă la iveală un bandaj elastic strâns în jurul gambei. Cu buzele încă în prohabul bețivului, scoate dintre straturile bandajului un mic obiect negru. Soneria se aude încă o dată. Din câte știa Evelyn, Inky era șefă la o revistă. Parcă la Vogue. Își petrecea jumătate din an în Franța, hotărând cât de lungi să fie fustele în sezonul următor. Stătea lângă podium la prezentările colecțiilor de la Milano, înregistrând un comentariu de modă pentru un canal de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

facă treaba. Promiseseră un lucru, trebuiau să se țină de cuvânt. Cei doi munciră în forță și ridicară o parte din zid. În ziua ce urmă, găsind intact rodul muncii lor, bărbații crezură că visează. În jurul orei zece, apăru arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți ai casei și venise să vadă despre ce este vorba. Probabil că se așteptase la cine știe ce palat deoarece, văzând cămăruța îngustă, rămase în loc, prostită. Se înroși, asigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
obsedată și pustiită de o singură dorință: "Îl vreau!" O dată cu plecarea lui Zereghia, Nuța Cordel umplu biroul directorului Liga cu rugăminți și bocete, susținând sus și tare că ea merită, după atâția ani de muncă în fabrică, să fie numită șefă la registratură. Vărsă râuri de lacrimi pe mochetă, jurând că era capabilă să ducă funcția și că va muri, ea și toată familia ei, dacă domnul director, om bun și inteligent cum îl știa, nu-i îndeplinea dorința. Până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
că va muri, ea și toată familia ei, dacă domnul director, om bun și inteligent cum îl știa, nu-i îndeplinea dorința. Până la urmă, obosit și plictisit de insistențele femeii, acesta făcu demersurile necesare și Nuța Cordel se văzu numită șefa Luanei. Instalată mare doamnă la birou, magazinera uită de unde plecase. Peste noapte își schimbă frizura și culoarea părului, începu să-și dea unghiile cu ojă și dimineața petrecea minute în șir în fața oglinzii, încercând să scoată un machiaj din cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-i spună, de la obraz, cât era de josnică dar se abținu. Având-o mereu prezentă în coasta ei, Luana trebuia să păstreze o cale de comunicare cu această femeie lipsită de cultură și caracter care, prin ironia sorții, îi devenise șefă. De aceea, când Nuța se autoinvită acasă la subalterna sa, la o bere și un joc de cărți, fata nu avu încotro și trebui să accepte. Cum un joc în doi nu avea nici un farmec, Cordel propuse să mai cheme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
a se rostogoli în adânc sau de-a se ridica spre lumină doar împreună. Persecuțiile Nuții începură atunci când Luana nu mai reuși să-și ascundă disprețul pe care-l simțea. Avu pretenția absurdă să i se adreseze cu "Să trăiți, șefa!" Însăși madam Cordel își cocoșase spinarea aplecându-se slugarnic ani de zile, aruncând din gura colorată "Să trăiți, sefu'!", spre hazul tuturor. Când Radu plecă în delegație, ea răni inima Luanei cu tot felul de insinuări. O dată cu întoarcerea tânărului, Nuța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lipsa de reacție a celei pe care se chinuia zadarnic să o supere, făcură să-i sară muștarul. Începu să urle: Nenorocito, ești arogantă și mă sfidezi. Te crezi superioară deși nu ești decât o biată dactilografă iar eu sunt șefă de birou. M-am coborât la a-ți fi prietenă și tu ți-ai bătut joc de mine. De azi înainte, am eu grijă de tine! De atunci, nu scăpă nici o ocazie să-i facă viața amară. Îi dădu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de pe perete, cine știe în urma căror asociații create de mintea ei bolnavă. Ca să puncteze caracterul infect cu care o împovărase mama natură ori poate mama ce-i dăduse viață și apoi o abandonase, avea momente când renunța la calitatea de șefă și se reîntorcea la cea de prietenă. Se apropia, mieroasă, de Luana și-o întreba: De ce mă urăști? Ce ți-am făcut? Nu ți-am fost eu, întotdeauna, o prietenă bună? La ce bun atâta dușmănie când nu avem nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ți-am făcut? Nu ți-am fost eu, întotdeauna, o prietenă bună? La ce bun atâta dușmănie când nu avem nimic de împărțit? Eu am de toate în timp ce tu n-ai bărbat, n-ai copii, vai de capul tău! Sunt șefa ta, asta e, nu poți face nimic. Femeile din secție s-ar bate pentru o șefă ca mine. Împăunată cu atâta șefie se așeza pe scaun, în sufletul fetei și trecea la poveștile interesante ale vieții particulare. Odraslele ei erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dușmănie când nu avem nimic de împărțit? Eu am de toate în timp ce tu n-ai bărbat, n-ai copii, vai de capul tău! Sunt șefa ta, asta e, nu poți face nimic. Femeile din secție s-ar bate pentru o șefă ca mine. Împăunată cu atâta șefie se așeza pe scaun, în sufletul fetei și trecea la poveștile interesante ale vieții particulare. Odraslele ei erau super dotate, super îmbrăcate, frumoase și teribile, cum nu se mai văzuse până atunci. Bărbatul... ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
un referat în care spune că plângeți necontrolat, apoi râdeți pe neașteptate, cântați și..., se scărpină în barbă, cu sprâncenele ridicate, încercând să-și ascundă zâmbetul -, ....citez: "se învârte prin birou, valsând mărunt, dând dovezi clare că e labilă psihic". Șefa dumneavoastră propune să solicit un examen medical. Se uitară unul la altul prostiți. Luana nu știu ce să spună. O lăsase fără replică. Domnișoară Leon, nu sunt un imbecil. Departe de mine gândul să pun preț pe așa drăcovenii dar vă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
zăpăci pe Luana cu povești despre femei care pierduseră copilul, indiferent de luna sarcinii, sau îl născuseră mort, stârnind din nou furtuna în sufletul femeii. La șase luni, doamna Noia făcu hemoragie. Se rezemă de perete și ceru ajutorul Nuții. Șefa prognostică, surâzând: Gata. Asta a fost. După încă o lună, cei doi soți merseră iar la circă, să ia concediul prenatal. Doctorița consultă gravida apăsându-i pe burtă până când aceasta icni de durere. Îi spuse plictisită: Nu știu, dragă, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nou, tehnoredacta documentele ca și până acum și în același timp vei face tot ceea ce înseamnă munca de registratură. E clar, sau o iau de la capăt? Luana îi aruncă o privire prostită. Și dumneavoastră ce-o să faceți? Eu o să fiu șefă. Doamna Noia izbucni în râs. Atât îi trebui Nuții să explodeze. Între timp, mai învățase ceva invective și acum nu-i ajungea gura, mare și buzată, pentru a le arunca în obrazul subalternei. Printre altele se legă de Radu Noia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să vadă ce se petrece. Auzi ultima remarcă și se crispă de mânie. Se repezi la Nuța cu mâna ridicată și Luana sări să-l oprească. Ce-ai spus, femeie? Eu nu sunt femeie cu tine, domnule, ai înțeles? făcu șefa registraturii tremurând. Te rog să-mi vorbești politicos. Eu nu sunt din acelea cu care să-ți permiți să fii grosolan. Nu mai spune! Ai uitat că te-am surprins în magazie cu fustele suflecate. Nu-mi mai jigni soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]