975 matches
-
bunicul mă lua cu căruță fie la moară, sau la o coperativa, însă cea mai mare bucurie o aveam atunci când mergeam cu el la pădure după lemne. Odată îmi aduc aminte am intrat amândoi cu căruță pe un drum ce șerpuia printre copaci, urcăm puțin în deal iar calul mergea ceva mai lent, cănd deodată bunicul m-a facut atent aratandu-mi ceva în față, am întors capul și am văzut un cerb cu câteva căprioare ce pășteau liniștite între copaci
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
îi zâmbea șăgalnic, ca și când făcuse o glumă. Valurile se linișteau simțitor, iar barca se întorcea cu prova spre mal. Începeau să se vadă copacii și hotelurile înșirate pe malul mării precum mărgelele la gâtul unei copile. Pe fâșia de uscat șerpuia un tren. Putea fi tot cel ce o adusese și pe ea la mare. De la el se auzise șuieratul perceput printre mugetele mării învolburate. Se mișca ca un șarpe pe fâșia orizontului. Un bufnet o trezi din visare. Era Cristina
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
loc curse de care. Astăzi, în locul lui se găsește o piață largă, în mijlocul căreia poți vedea dovezi că romanii, ca toți imperialiștii din toate timpurile, au fost pe rând jefuitori și jefuiți: un obelisc egiptean, adus de la Karnak, o coloană șerpuită din bronz, furată de la Delphi, un alt obelisc, zidit de data asta, de pe care cruciații au smuls plăcile de bronz aurit cu basoreliefuri, ca să le topească. A existat acolo și o cvadrigă cu patru cai din bronz aurit, răpită din
COLINDÂND PRIN TREI IMPERII de DAN NOREA în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347432_a_348761]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 26 Februarie 2012 Urc muntele din viață și mereu Cu cât îl urc se înalță tot mai sus, Cât a mai rămas din drumul meu Mă-ntreb acum și nu aștept răspuns... Se-aude șerpuind în urmă valea, Câte-amintiri îi murmură în glas! Urc muntele, e-atât de-ngustă calea În fața mea și nu-i loc de popas. Ce dor nedezlegat de el mă leagă! Altă odihnă pentru mine nu-i,- Urc Muntele cu bucurie
URC MUNTELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346335_a_347664]
-
un drumeag, în satul bunicilor din partea maternă, pe la poale de pădure cu flori și gâze multicolore, pe lângă o cișmea cu apă rece și bună, trecând calea ferată pe care, rareori, trecea un motor, între Caracal și Piatra Olt. Apoi poteca șerpuind printre mesteceni albi, răchită și plopi impunători, până în grădina bunicilor, de pe malul Oltețului. Luciul apei, pe care o treceai cu luntrașul, undele pline de mormoloci, fâțe, scoici, sunetele scoase de vitele venind seara de la pășune, cotcodăcitul, behăitul, lătratul, nechezatul, grohăitul
MODELE, ASPIRAŢIE, ÎNCLINAŢII de CORNELIU VASILE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346353_a_347682]
-
netulburat ceasul ei cu verde curea 28 culori de apă - mimoza înflorita pictează cerul 29 sfârșit de vară - vorbele duse în larg nu se mai întorc Corneliu Beldiman` 30 Ploaie târzie - până și scaietele în reverența 31 Obelisc în soare - șerpuind printre versanți ceață lăptoasa 32 Clopot în amurg - țipatul cocorilor acoperindu-l Ana Urma 33 Câmpul cu maci - veteranu-și mângâie piciorul de lemn 34 stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobica 35 tropotit de cai sub licăriri
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
de călătorie, nu eu răspundeam de “agoniseala” buzunarului, din ce în ce mai crâmpocit, însă am înțeles că te costă 5 dolari cu reducere, dacă iei un abonament pentru toată ziua. Această siluetă neagră și sticloasă, cu pedigri și argintiu, o “lipitoare” impermeabilă care șerpuiește silențios “călare pe un drug de fier” are drept cap de linie “MGM Grand Station”, trece și culege călătorii din “Bally's/Paris Las Vegas Station, mai preia pe cei din “Flamingo/Caesars Palace Station”, traversează The Strip și-i
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
TIMP Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, nici macar peninsule, câinii nu se sălbăticiseră, pescărușii nu țipau
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
firmamentul Ori după caz stratul cu sârmă ghimpată de la piept Mugur de fier lângă mugur de fier Steaua cea mai pitică lângă supernova cea mai sexy Muze ce pendulează brownian Între infinitul mare și infinitul de la degetul cel mic Libertate șerpuind iar și iar în închi soarea cea de toate zilele a trupului O Doamne unde-i ieșirea din această lume nebună de legat Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZII DE-O CLIPĂ (2) / Costel Zăgan : Confluențe Literare
EREZII DE-O CLIPĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348409_a_349738]
-
o însemnată încărcătură apolinică. Vasile BURLUI ’’căutând în suflete cristaline,/am dat peste-ntuneric necuprins’’, pare un fel de Pegas sceptic, mereu încercat de o ideatică panteistică cu valențe impresioniste. Sunt texte cu multe reflexe gnomice. Cititorul este invitat să șerpuiască printre poeme brodate pe pânza ontologicului, care dau glas celor mai abisale gânduri, îmbrăcate cu metafore insolite, pline de inedit și originalitate. La ’’pelerinul perpetuu pe la porțile tale’’, jos, în viața și-n lumea telurică, ființa s-a aflat mereu
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
până dimineața. A fost prima dată când a pus piciorul pe ambreaj, pe care nu l-a simțit chiar din prima clipă, apoi a început să apase pe pedală cu mai mare atenție și grijă, ocupată fiind cu pedala, mașina șerpuia între cele două margini ale străzii într-un stil barbar, noroc că nu era nici o altă mașină în circulație, ambele benzi fiind ale lor, iar Ana se plimba cu mașina pe ambele benzi, până când doctorul a atenționat-o să vireze
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
acasă la el. Ursitoarele veștede ale toameni însă apar pe negândite și ne țes în minte planuri noi sau vechi, dilemele curând din belșugul multiplelor posibilități. Sporovăim pe drum despre toate celea, dar fără să vrem ’’admirând’’ hârtoapele prin care șerpuiau mașinile, dăm dreptate academicianului Marinescu, decanul nostru de vârstă, care remarca că trăim în trei Românii paralele: una situată în Evul Mediu, alta în secolul al XIX-lea și ultima în secolul XX. Acum, de fapt, ne aflam în prima
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
din Australia, Insulele Canare, Noua Zeelandă, Texas, California, etc. De la intrarea principală aleile se ramifică în ambele părți. În stânga descoperi ruinele unui templu italian, apoi Teatrul în aer liber înconjurat de ziduri ca o cetate. Pornind din amonte spre aval numeroase alei șerpuiesc printre spațiile verzi și pădurea formată de la arbuști până la arbori seculari de toate speciile, foioase, rășinoase, quercinee. Deasupra tuturor se înalță pinii cu coroanele lor ca niște ciuperci uriașe dar și diversele specii de palmieri, eucalipți, iar mai jos descoperi
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
vale în fața ochilor se desfășoară un lac în mijlocul căruia se află o insuliță cu niște ruine năpădite de vegetație. De jur împrejur lacul este străjuit de arbori iar în câteva locuri sunt prezente insulițe cu nuferi înfloriți Spre aval aleile șerpuiesc printre arborii de diverse specii și diferite vârste ca într-o pădure amenajată cu grijă. Între canalul cu apă, lac și parcul Palatului Regal se desfășoară o terasă cu trandafiri ce răspândesc în jur un parfum îmbietor, serele, casa grădinarului
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
încălecă și plecă, așa cum făcea în fiecare zi, spre câmp, unde tatăl ei îi văzu pe Cornel și Pătru că ieșiră în marginea luncii, dar și dispărură. „Or fi pe-acolo , prin tufe, gândi el„. Ana înaintează liniștită pe drumul șerpuit de lângă pârâu , oamenii lăsară coasele și furcile jos și, odată adunați, începură iar disputa care se transformă într-o încăierare ce nu părea că mai poate fi încheiată... că unul a profitat de biata fată a lui Gregorie, bolnavă și
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
cu forțele răului numaidecât ! Tatăl ei simțind pericolul, încercă să-i domolească, să câștige timp „Stați , măi oameni , cu Dumnezeu, nu vă pierdeți cu firea!„ Acum, când soarele părea a tămădui tristeți sau îndoieli , iar pârâul parcă abia zămislit, își șerpuia visele sclipind în razele fierbinți , peste pietricele argintii și verzi , ca de jad, acum, Ana era fermecată de spectacolul naturii. Doar tatăl încolțit din toate părțile simțea tensiunea momentului urcând până-ntr-atât încât știa că, deși pierde controlul, trebuia
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
capătul opus al orașului și trebuia să iau un autobuz ce mă lăsa în apropierea acelei biserici, ce de fapt era o mănăstire. De la stația de autobuz mergeam cam două sute de metri, apoi intram pe un drum de țară, ce șerpuia printre câmpuri de grâu, pe care le priveam cu plăcere, iar uneori rămâneam preț de câteva clipe cu privirea ațintită în zare, fascinat de acea priveliște a naturii. Altădată când mă întorceam spre casă în plină noapte pe acel drum
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
prelung de moarte... În schimb, lăuntrul îi era bombardat intempestiv cu bubuieli de tambur la paradă, îndurerându-i și inima... În față-i bănuia orizontul, o biată fantă slab luminată ce se-ngusta supărător privirii, constrânsă de colinele nisipii care șerpuiau monoton de-o parte și de-alta. Iar când soarele o lua razna sulițând pământ și om, ei bine, calea îi părea amenințată dinspre amândouă laturile de niște sălbăticiuni uriașe, defel prielnice, alunecând odată cu el înspre un neunde, către un
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului DRUMURI DE LUMINĂ Într-un peisaj paradisiac, drumul dintre Orhei și Soroca, șerpuind printre coline împrimăvărate, anunța înnoirea anotimpului. În acest timp al armoniei dintre pământ și cer în Basarabia se simțea, prin purificări spirituale, profundele iluminări ale sufletului românesc. M-am simțit ca acasă ascultând în sfintele mânăstiri și biserici pictate de
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
această perioadă de sfințenie par ouă încondeiate în timp, prin însemne istorice, scrise cu străvechi simboluri creștine. Am văzut Basarabia până la Nistru - minunat pământ românesc - plin de podgorii, renumite încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, un ținut prin care șerpuiesc râuri înconjurate de păduri, coline semănate cu grâu - o mare de verde intens - alternând cu alte culturi, orânduite geometric pe suprafețe imense de la Orhei la Soroca. Iazurile Orheiului - ochii cerului plini de stelele dumnezeirii - dăruiesc apa pentru irigarea pământului fertil
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Citește mai mult SperanțaPe iarbă răsturnata a veriiplâng zorile, cu boabe de cleștar.Amurgul, țintuit pe marginile seriiașează peste cer sărut de chihlimbar...Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte,se contopește cu al nopții vis.Păsări de foc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de chihlimbar...Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte,se contopește cu al nopții vis.Păsări de foc cu aripi zdrențuitese-nălța către stele, din cenușiu abis...Un gând timid îmbrățișează zarea,si pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit.Speranța împânzește cu licurici cărareace șerpuiește lin, urcând spre infinit...... XXV. SUNT, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2059 din 20 august 2016. Sunt Sunt un gând, sau poate-un dor, prin lume rătăcitor.. Sunt șoaptă, sau sunt fior care-nvaluie ușor.. Sunt un fulg, sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
dincolo și dincoace de timp zboară imaginea ta, străbătând ore, trezind ecouri, ca o salcie sau ca o iederă care se agață de memorie, ochii tăi sorb din albastru curentul mării ce duce spre infinit, calci îmbrăcată în goliciune-ți, șerpuind, lâsând în urmă umbre transparente, sub un cer ce curge către corăbiile din zare. duminică, 8 februarie 2015 Referință Bibliografică: umbra ta / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
este și cauza pentru care domnul Cârlig-Pucheanul duce o viață de invidiat, liberă și fericită. De exemplu, locuința de vară se află în mijlocul unui parc imens, cu lac, un mic debarcader, arbori seculari din felurite specii, unele exotice, cu alei șerpuind romantic prin decorul grădinilor și chiar cu personal pentru întreținere și pază. Bine, acum să nu ne închipuim că este un nemernic, care se bucură singur de toate aceste frumuseți! Nu, parcul este deschis vizitatorilor, evident după un anumit program
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
unul peste altul să fie la același nivel, peste care se ridică casa. Dacă cumva cade un pietroi, cade și casa. Oare aici nu sunt seisme de nu le este teamă de mișcările tectonice? Drumul până la Sordland este frumos. Șoseaua șerpuiește un timp pe malul fiordului, apoi se desparte de el spre stânga, intrând printre munții înzăpeziți încă în luna mai. La poalele lor pe suprafața mai puțin înclinată sunt numai bolovani mari de piatră, așezați de milenii fără nicio noimă
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]