714 matches
-
de la poalele pădurii ar fi putut să ne facă să uităm pentru câteva zile de tumultul vieții cotidiene. într-una din zile, dis de dimineață, când soarele se oglindește în picăturile de rouă, am pornit cu prietenul Ion Balan, cu șevaletele sub braț și nesațul de spațiu în suflet, în căutarea unui loc de unde să surprindem frumusețea și trăinicia peisajului din partea locului. După câteva momente de nehotărâre, am cotit-o pe o cărăruie se se ițea de lângă un ogor cu porumb
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a certat în glumă prietenul Jan. La care, unul din cei trei, îndreptându-se agale către noi, cu un zâmbet ștrengăresc pe chipu-i adus din povestirile lui Ion Creangă, după ce se uită pe rând, cu sfială și admirație la șevaletele noastre, zice: - D-apăi văd că dumnevoastră mi-ați luat deja tăt fânul! Și cu o vădită admirație, pe care o simți doar la omul sincer: - Apăi aista-i mare talent domnule! Că dacă mă uit bine, eu cunosc că aiestea-s
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
altfel ce rost aveau pentru tine acele plimbări în comun, tu care erai atât de ocupat cu dosarele tale de la judecătorie, pe care le aduceai uneori și acasă, cu cărțile de drept și literatură, și, din când în când, cu șevaletul și pânzele tale. Taci?” O atracție nelămurită mă făcu s-o privesc din nou. Se uita la mine în continuare. Privirea îi era la fel de fixă. Cum de n-o vedeau ceilalți? O auzii: „Mâine vei pleca. Ce mă voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
opere care nu-și mai găsesc locul în niciuna dintre diviziunile vechiului sistem al artelor. Așa se face că, la mijlocul veacului douăzeci, reputatul critic american Celement Greenbeg nu ezita să afirme că pictura este moartă, ca gen artistic, pictura de șevalet, în special; din cenușa acesteia se va ivi instalația în ale cărei componente se regăsește esența picturii - culoarea. De la noile realisme la arta video, ecouri ale picturii, ale sculpturii și ale altor genuri clasice continuă să fortifice noile propuneri de
Sincretismul – paradigma artelor contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
dar la momentul oportun vom acționa În consecință și-i vom veni de hac. Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-o scobitoare, pe fundul ceștii, un arbore și-o șapcă aplecată peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri, faruri mistuite de ceață, peisaje schimbătoare ca norii, pânze pe care ule iurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă ima ginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei tram buline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă ima ginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei tram buline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impre sionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă din Londra. Aveau pe chipuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut reve lația iubirii eterne. Prin el am întrezărit, ca printr-un vitraliu de muzică, prezența lui Dumnezeu. GUSTUL LIBERTĂȚII Șevaletul și bagheta Pe când locuiam în atelierul Ioanei, am observat că gesturile zilnice îmi deveneau din ce în ce mai lente. Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în turnee? Lucrai în lipsa lui? Ioana începu să râdă. — Află că plecam și eu, cărând după mine pânzele, oricât de mari ar fi fost, fiindcă pictam prin hoteluri. Eram alături de Sergiu mereu, călătorind în toată lumea, el cu bagheta, eu cu șevaletul. — Deci muzica și pictura erau nedespărțite... — Apoi, trebuie să știi, continuă Ioana visătoare, Celibidache era un critic extraordinar și un mare pedagog. Cursurile lui de fenomenologie a muzicii, pe care le-a ținut pretutindeni, mi-au descuiat mintea, mi-au
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îmbi nat pe pânze sunetele și culoarea? — După vreo 15 ani de căsătorie, într-o zi, aflându-se în atelier, mi-a privit gânditor și îndelung tablourile. N-am întrebat nimic, să nu-l scot din tăcerea lui. După 71 ȘEVALETUL ȘI BAGHETA vreo jumătate de oră, trecând în vârful picioarelor, s-a oprit lângă mine și m-a întrebat: „Cum faci tu să te apropii atât de mult de Dumnezeu?“ Sergiu era profund mistic. Avea o curiozitate extraordinară de a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe care caut să-l transpun într-o stare a culorii, într-o impresie. Adesea, când veneam de la câte un concert, de exemplu, vreme de câteva săptămâni, ba și mai mult, lucram pe sentimentul, pe reacția trezite de muzică. 73 ȘEVALETUL ȘI BAGHETA — Poate că de fapt acum pictați amândoi, tu aici și el, cu tine, din nevăzut. — Știi ce a spus Sergiu odată, într-un interviu? Că am descoperit împreună culorile în muzică și sunetele în pictură. — Dar, spune-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
America, la studii, am fost fericită. Toate prietenele mă compă timeau: „Săraca Ioana, departe de fiul ei...“ Dar eu abia atunci am înflorit. Între bărbat, copil și artă, nu prea merge. Eu pictam prin hoteluri, azi aici, mâine dincolo, 75 ȘEVALETUL ȘI BAGHETA pe unde îl duceau turneele pe Sergiu. Totuși continuam să expun la Saloanele de la Grand Palais, unde era atât de greu pentru un pictor să fie acceptat. În acest timp, Sergiu pretindea să-i dau totul. Îți mânca
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
foarte prietenoasă, dar să te ferească Dumnezeu când nu sunt. Pot să fiu chiar foarte antipatică, distantă, nu știu exact ce intră atunci în joc, probabil o naturalețe enervantă, o indiferență față de restul lumii. 77 1. Soarele antenei/postului (fr.). ȘEVALETUL ȘI BAGHETA — Poate că e felul tău de a te apăra. Oricum, ești imprevizibilă după câte îmi dau seama. — Știi ce i-a mărturisit Sergiu odată unui prieten comun? L-a luat de braț și a exclamat: „Ioana e viața
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi fost atât de atrasă de pictură. L-am urmărit în muzee peste tot în lume, am învățat enorm de la el. La un moment dat am avut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Vei vorbi doar În italiană. Ceilalți te vor proteja din umbră. La semnalul lor, vei picta, cât de repede vei putea, portretele unor personaje care urcă sau coboară treptele Palatelor Topkapî sau Ak Sarai. Acele portrete trebuie să dispară de pe șevalet În câteva secunde și să ajungă la una din corăbiile care vor aștepta În port. Dacă această misiune reușește, vei primi o alta, mai grea. Voi obține Încuviințarea măriei sale de a trimite un grup de Apărători pe Drumul Mătăsii. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinci zile În urmă fusese Înconjurat de o patrulă de ieniceri, dar reușise să-i convingă că nu era decât un pictor genovez care voia să facă cunoscute În Europa minunile de arhitectură ale Istanbulului. Și, Într-adevăr, desenele de pe șevalet erau doar peisaje ale moscheilor, palatelor și superbelor grădini de pe malul Mării Marmara. Unul din membrii patrulei, ce părea cel mai respectat, studiase cu atenție desenele, bănuind că pictorul e doar un impostor. Dar lucrările erau mult prea bine realizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ciudat, aproape inuman, traversat parcă de o undă de forță malefică. Desenul se făcu În grabă și dispăru În mânecă. La doar câteva clipe, fumătorul de narghilea stinse pipa și o scutură Într-o farfurioară de pe masă. Alexandru strânse repede șevaletul și părăsi piața. De pe una din străduțe apăru o patrulă de gărzi ale sultanului, care trecută prin piața absolut pustie. Nici un pictor și nici un cerșetor nu se afla acolo. - Poate Întâiului Cuceritor i s-a părut doar... spuse, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ceva rău, fiindcă blocarea pieței nu putea fi un motiv de bucurie. După puțin timp, o patrulă veni spre el, dar totul se rezumă la un semn energic de Îndepărtare. „La o parte!” strigă comandantul patrulei, iar pictorul Își luă șevaletul și se trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de orgolii. În uralele mulțimii, sultanul ieși din palat. În aceeași clipă, Alexandru Își simți brațul strâns cu putere. -Nu te Întoarce, Îi șopti o voce cunoscută. Ne retragem spre bazar odată cu mulțimea. Misiunea e anulată. - Gabriel! Pictorul Își strânse șevaletul la piept și Întoarse privirea spre locul În care știa că se află cerșetorul. Dar cerșetorul nu mai era acolo. Nu trecuse decât o clipă. Dar nu mai era acolo. Nu mai era nici la stânga, nici la dreapta, ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Morovan, că ancorarea În această zonă este interzisă! Riscăm să trezim suspiciunile pazei de coastă! Apărătorii ieșiră pe punte. Alexandru urcă pe vârful provei, așteptând să sară pe mal. Apoi Își aminti ceva, fugi În cală și se Întoarse cu șevaletul sub braț. - Atenție! strigă Gabriel. Suntem observatori, nu actori. Ne răspândim În piață și imediat ce Întâmplările sunt clare, la semnalul meu, revenim pe corabie! * Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două zile și două nopți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza palatului, menținând mulțimea la distanță și oprind intrarea tuturor trimișilor sultanului. Alexandru ajunse Într-unul din colțurile pieței și se strecură, ținând șevaletul la piept, cât mai aproape de poartă. Reuși să ajungă Într-un unghi din care se putea vedea poarta, Încă din prima secundă În care ar fi fost deschisă, dar și corabia pe care echipajul căpitanului Morovan aștepta o cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corabia pe care echipajul căpitanului Morovan aștepta o cât mai rapidă ridicare a ancorei. Alți doi Apărători sosiră lângă el și, Înțelegând că are nevoie de spațiu pentru un ultim portret, Împinseră ca din Întâmplare mulțimea, făcând loc pentru instalarea șevaletului. Nimeni nu acordă atenție acestei extravaganțe, căci toată lumea avea privirile ațintite spre poartă și spre camerele de la etaj, unde putea apărea, dintr-o clipă În alta, cineva care să anunțe un eveniment neașteptat. Sosiseră deja aproape o mie cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
discuții, glume, conversații cu lichioruri și alte bău* ari fine. Cum în afară de vreo două băncuțe, scaune erau puține, mai toată lumea sta în picioare. Cât pentru Greg, era poza lui favorită, nu se așeza niciodată. Într-un colț, rezemat de un șevalet, discuta chestii de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un număr mare de pictori cunoscuți, noi și vechi, câțiva gazetari tineri și prietenii mondeni ai lui Greg; două categorii de monocle: monoclul diplomatic și monoclul snob
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri, faruri mistuite de ceață, peisaje schimbătoare ca norii, pânze pe care uleiurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă imaginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impresionantul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă imaginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impresionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă din Londra. Aveau pe chipuri aceeași
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]