590 matches
-
continuându-și mișcarea, închizând ușa în spatele lui, privirea iscodind mai departe încăperea pustie, în care se simțea adierea călduță a parcului, atunci zărind fâlfâirea ușoară a perdelei și cealaltă ușă deschisă către terasă și presupunând că pe terasă, într-un șezlong, o va găsi pe bătrâna doamnă Marga Pop. Ar fi vrut să continue starea imponderabilă de mulțumire fără vorbe, de la una din vizitele anterioare, dar n-a fost posibil și a înțeles asta din prima clipă. De astă dată, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea chef de vorbă, ca și cum ar fi vrut cu tot dinadinsul să-i povestească din gândurile ei - și era suficient s-o privești și să înțelegi. Alături de ea, pe aceeași terasă, lată și joasă, înaintând spre parcul neîngrijit, într-un șezlong identic, ședea altă femeie, pe umeri cu același fel de halat vișiniu, probabil o altă pacientă a clinicii. I l-a prezentat pe Andrei Vlădescu drept băiatul ei cel mic și cealaltă femeie l-a privit câteva clipe, apoi interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să vorbesc pentru că știu că n-am să mai scap. Mă simt mai bine acum. Dar pe urmă n-o să mai fie așa.“ Se uita drept în față, arătându-i cu bețișorul lung și subțire să se așeze în celălalt șezlong, dar el s-a ghemuit pe marginea de ciment a terasei, cât mai aproape de ea, la picioarele ei. Nu scotea nici o vorbaă. „Taci?“, a întrebat bătrâna doamnă. „Ascult mai departe.“ „Dar și ce-am spus până acum a fost important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care se lăsă, Jim putea auzi strania litanie tărăgănată pe care o scoteau chinezii cînd știau că urmează să fie omorîți. În jurul terenului de adunare, sutele de deținuți priveau fără să se miște. Bărbați și femei stăteau În așa-zisele șezlonguri din fața barăcilor, sau pe treptele blocurilor-dormitoare. Echipa de actori Își Întrerupse repetiția. Nimeni nu vorbea În timp ce soldații japonezi se Învîrteau În jurul ricșei, lovind cu picioarele În scaune și În carcasă și făcîndu-le țăndări. Din cutia de sub scaun, căzură o boccea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mama lui a căzut de pe scara vonmobilului și ne-a stricat concediul, și ce prăjituri bune făcea, și casa mea cu animale, cum stăteam eu la soare și desenam și ieșeam desculță și lupul mă iubea și pisoiașii, citeam în șezlong și mă bronzam în soare tot timpul, toate erau la locul lor, farfuriile la farfurii, conservele în beci, mâncarea de câine făcută, boabele pisicii și ficățel crud și răcoare în casă și liniște și niciodată nu m-am simțit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe șezlongul ei de la solduri, cu părul pus pe moațe și fața acoperită cu o cremă. Îl văzu pe Buzz și încercă să se acopere. Buzz se duse direct la ea și începu s-o sărute, mânjindu-se tot. Apoi îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
păcură, ale liniei ferate, în iarba din șanțuri, în freamătul tufișurilor de oțetari. Ai uitat ghizdurile înverzite de mușchiul îmborbonat al fântânilor familiare. Abia-ți amintești cum se înmuiau filele cărților abandonate noaptea în grădina din dosul casei, într-un șezlong putrezind lent, de ani de zile... Nu mai înțelegi efortul fluturilor matinali, cu praful aripilor umezit... O dimineață leoarcă de rouă, prin care treci pierdut... însoțit doar de îngerul tău ocrotitor... dânsul în urma ta, la numai câțiva pași, simțindu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
circumstanțe proprii, după cum recunoștea și ea. El chiar trecuse prin toate, Își pierduse soția, pierduse un ochi. Și totuși, pe partea teoretică, puteau aduce În discuție chestiunea. Pur și simplu ca o chestiune. Unchiul Artur, șezând, cu genunchii ridicați, În șezlongul de pânză, cu smocurile palide la ochii umbriți de ochelari Întunecați, cu venele Înfurcate coborând de pe culmile frunții și gura mare, hotărâtă să stea În tăcere. — Ideea fiind, zise Margotte, că nu există vreun mare spirit al răului. Oamenii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din California, dinți minunați. În casa lui existau aparate de gimnastică. Angela descrise planul Înclinat pentru abdomene, cu legături pentru picioare, bara de oțel din ușă pentru ridicări. Și mobila de marmură rece, cu metal cromat, benzile de piele și șezlongurile ofițerești britanice, objets d’art op și pop, lumina indirectă și prevalența oglinzilor. Horricker era frumos. Sammler era de acord. Vesel, oarecum necopt Încă, Horricker era probabil lăsat de la natură cu intenția ștrengăriei. (La ce bun toți mușchii ăia? Sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poeziile de război feeric ale lui Apollinaire! Terorizau pisicile, delectau sufletul meu avid de zgomote mici, îmblânzeau izolarea, acompaniau nocturn dragostea conjugală... Și tot de-a lungul sobei, între ea și „masa de lucru“, în fața televizorului, iarna, se lăfăia un șezlong. Un șezlong obișnuit de grădină, care chiar era scos vara în spatele casei, sub un păr, cam la cinci metri de zidul de cărămidă goală al unei magazii cu un singur gemuleț murdar, misterios, năpădit de pânze de paianjeni... Tom Sawyer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
război feeric ale lui Apollinaire! Terorizau pisicile, delectau sufletul meu avid de zgomote mici, îmblânzeau izolarea, acompaniau nocturn dragostea conjugală... Și tot de-a lungul sobei, între ea și „masa de lucru“, în fața televizorului, iarna, se lăfăia un șezlong. Un șezlong obișnuit de grădină, care chiar era scos vara în spatele casei, sub un păr, cam la cinci metri de zidul de cărămidă goală al unei magazii cu un singur gemuleț murdar, misterios, năpădit de pânze de paianjeni... Tom Sawyer s-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
un registru tocit pe la colțuri, plin de pete, pe care se băteau milioane de muște mici africane pentru o repartiție cit mai aproape de picătura de grăsime, autoarea petei mai sus-menționate. Un verișor mai buzat al lui Inocent moțăia pe un șezlong la fel de puturos. Atac în franceză, ,,nu merge ventilatorul, mon frere, ce fel de hotel e ăsta dacă nu i poți măcar să te răcorești", spun, gîndindu-mă la ce ar fi putut fi în hotelul de vizavi, care era cu cincizeci de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
erau hat, din timpul studenției! — Erau totuși bune. Eleanor îl privi uluita. — Știu despre ce-i vorba aici, spuse ea. — Simt că se pune la cale niscai psihanaliza, zise Adrian. Hai să iau poziția cuvenită, adaugă el, întinzându-se pe șezlong. Eleanor nu se lasă descurajata de ironia lui. — Încerci să te-ntorci la vremurile de aur, când tu și Șam erați cei mai buni prieteni, nu doar vechi prieteni. Cand amândoi aveați tot viitorul în față. — Continuă, o îndemna Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vizită la nepoata ei din East Grinstead. — Păcat. Sperăm s-o cunosc și eu. Tocmai asta a și dorit să evite, spuse Adrian. — Ah, dar de ce? întreba Fanny. — Va citește articolele, răspunse Adrian. Ei, dar nu luați loc? Fanny alese șezlongul. Adrian se așeza pe fotoliul de vizavi. — A păstrat mai ales amintirea articolului despre istoricul de artă, urma el, Șir Nu-știu-cum... cel cu două nume de familie. — Șir Robert Digby-Sisson? — Da, despre el e vorba. Ați făcut comentarii ireverențioase în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
traversa încăperea și se duse glonț spre ușa, fără să se mai uite la Adrian. Bărbatul porni după ea, trăgând ușa în urma lui. 3 Peste vreo patruzeci de minute Fanny se întoarse în camera de zi și se tolăni în șezlong, înfășurata într-un halat alb, flaușat. Avea părul umed, picioarele goale și ochii închiși. În văzduh se auzea vuietul unui avion. Adrian intra pe ușă dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
asupra degetului sau. Nici unul dintre ei nu vorbi. Cea care a vorbit a fost Eleanor. — Va întrerup cumva din ceva? îi întreba ea din ușă care dădea spre bucătărie. Adrian se întoarse brusc pe călcâie sări trase cât colo de lângă șezlong. Fanny își acoperi umărul cu halatul de baie și se scula. — Ellie! exclama surprins Adrian. Te-ai întors devreme! N-am auzit mașină. — Nu, pentru că a rămas în până chiar la marginea satului. Am luat-o pe jos, pește miriște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el. Eleanor îl săruta pe obraz și se așeza în șezlong. — Cât ai de gand să-l mai lași pe Adrian să te terorizeze? întreba Șam. Nu prea mult. Oricât de sinistru ar fi articolul lui Fanny Tarrant, nu poate fi mai sinistru decât clipele astea de așteptare. Am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cât cepele la Fanny Tarrant, care apăruse în ușă dinspre vestibul și încremenise în prag la auzul numelui ei. — Pun pariu că se râde, continuă Șam, fără să-și dea seama ce se petrece în jur, si se întinse în șezlong, cu ochii închiși. Bag mâna-n foc că Fanny Tarrant se râde cu sfințenie pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un smoc îngust de păr pubian, ca o mustață verticală. Am dreptate? — Inexact! De fapt are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zis „A murit Diana“, am simțit o durere, ca și cum mi-ar fi fost cineva apropiat. E ciudat. — A fost o stea, spuse Șam. Pur și simplu. — Ba nu-i deloc simplu, Șam, răspunse Eleanor. Deschise televizorul și se așeza pe șezlong, lângă el. Era un televizor destul de vechi și îi trebui câtva timp până să se încălzească. — Faptul că percep evenimentul că pe-o dramă nu-nseamnă că nu mă afectează, se justifică Adrian. De fapt mă afectează mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
te-a dus cu actul ei de căința, nu? se amestecă Șam. În curând o să revină la îndeletnicirea ei de denigratoare, ca, de altfel, toata tagma ei. Cand începu să se audă sonorul reportajului de la știri, Adrian se așeza pe șezlong ca să se uite și el la televizor. Nu știu, spuse el. Moartea cuiva contează. Chiar și moartea unei persoane pe care n-ai cunoscut-o dacă e destul de... — Poetica? îi sugera Șam. Chiar așa, de fapt, zise Adrian. „Care stârnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spre dimineață în ritmuri leneșe de jazz. De la un moment dat însă, începură să se plictisească, iar croaziera de vis devenise rutină. Aveau impresia că merg la plajă ca și cum ar fi mers la serviciu: dacă veneau mai devreme prindeau un șezlong lângă piscină la fel cum prinzi un loc de parcare. Ajunseseră să tânjească după un port oarecare, căci simțeau nevoia de chipuri noi. Parcurgeau zilnic zeci de kilometri. Călătoreau fără o țintă anume, doar de dragul călătoriei, însă ceva lipsea. Petrecerea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele, vesela și șezlongurile fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit închis nu mai funcționa. Majoritatea călătorilor zăceau în cabine, doborâți de răul de mare, care îi făcuse să treacă peste limita indiferenței, dincolo, spre teama unei posibile catastrofe marine. A doua zi spre prânz
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
indiferenței, dincolo, spre teama unei posibile catastrofe marine. A doua zi spre prânz furtuna încetă, frica de moarte se pierdu într-un somn profund. După câteva ore se treziră în zgomotele făcute de stewarzii care așezau la loc pe punte șezlongurile numai ca să dea o notă de normalitate. Nimeni nu mai ieși să facă plajă în toate zilele care au urmat. După furtună au fost puși să experimenteze navigarea fără nici o direcție. Știau că în a șaptea zi vor acosta în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Patronul, și al morilor, și al fabricii de pâine, este, de mulți ani, deputat În Parlamentul țării. Este poreclit, și de localnici, și de țara Întreagă, baron local. Însă, lui, nu Îi pasă. Bătrânul, câte o dată, stând la soare, În șezlongul din curte, și ascultând la radio, sau, vizionând programul de la televizor, mai scapă, cu amărăciune, parcă, la aducerea aminte a imaginii de Început de distrugere a fermei; mai scapă, așa, câte un oftat, Însoțit și de câteva cuvinte. Acestea ar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de la vânătoare. Statura ei mi se părea acum firească, nu mă neliniștea. Pe urmă, Spiritul-Femeie a coborât, m-a ocolit fără să-mi dea atenție și a ieșit din cabană. Afară și-a lepădat sandalele. S-a așezat pe două șezlonguri, la soare. Pe unul dintre ele, desfăcut, cu prelungitor, și-a întins picioarele. Cineva, dintr-o odaie de sus, deschisese aparatul de radio. Se auzea o muzică ritmică. Ea ședea pe șezlonguri și asculta. Cu vârful degetelor goale de la picioare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]