1,067 matches
-
Tu să nu uiți ce ai de făcut. De restul mă voi ocupa eu, spuse Cristian cu un rânjet care nu prevestea nimic bun pentru Andrada. Și Deea a sesizat aceasta, simțind cum un fior rece i-a trecut pe șira spinării. Brr, se scutura ea. Poate că doar i s-a părut că ar exista un anumit sarcasm cinic în ultima frază a fratelui său. Andrada este o fată cuminte și cerebrală. Nu se va încurca ea cu tipi de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374421_a_375750]
-
rămână al ei. Apoi e destul de mare să știe că-i sunteți părinți și că este spre binele ei. Nicolae înțepenise pe scaun, simțind cum sângele îi părăsește corpul. Acei fiori de gheață care-i simțise în ultima perioadă pe șira spinării, acum puneau stăpânire pe fiecare părticică din organism, devenise livid și nu se mai putea mișca. Gura-i era uscată și buzele refuzau să se miște pentru a reuși să articuleze sunetul ce exprima necesitatea imperioasă pentru puțină apă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
Acasă > Poezie > Amprente > CAR PĂMÂNT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Car pământ cu roaba condamnării într-o lume devalorizata mi s-a-ncovoiat șira spinării și sudoare-mi curge pe lopată car pământ prin gropile uitate undeva mă-nțeapă o-ntrebare poate le voi umple azi pe toate și-o să-mi fac deasupra o cărare ca să-mi trec senilele prin ele pun deoparte pasul
CAR PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373472_a_374801]
-
ei la momentul potrivit. Deocamdată ,bucură-te de tot ce te-nconjoară ! Când mi-a spus asta, privirea i s-a umplut dintr-o dată de un soi de mânie.Parcă-am simțit un fulger brusc care mi-a săgetat instantaneu șira spinării. Care naiba era secretul insulei ăștia și ce legătură avea cu ea ? Privirea ei ucigătoare m-a speriat. Așa că n-am mai întrebat nimic. Ziua următoare a început incredibil de frumos de parcă nimic nu se-ntâmplase cu o seară
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-aplecă vioaie, uitând de orice durere a șirei, trase în sus de capac și...?! Ce văzu nu i se păru tomite adevărat. Își scuipă în sân, își făcu larg trei cruci, asezându-se pierită pe pragul grajdului. Gânduri șiruri îi zumzăiau prin urechile bătrâne, iar în lumina ochilor se
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
mărturii, redau un scurt citat: „O femeie își pierduse toți cei cinci copii ai săi. Aliniase cadavrele pe iarbă, în ordinea vârstei. Iaca pe Ancuța, spunea ea, asta e Mărioara, el e Nicolae. Ancuța nu avea cap, o bucată din șira spinării ieșea din gulerul bluzei. Marioara avea numai craniul. Nicolae avea țeasta capului spartă, fără creier. Și femeia se silea, în halucinația ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia și nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
iubirea ca văpaia soarelui, mi-a fript inima și zilele! - apucă el să mai spună înainte de a o zbughi pe scări cu un papuc al femeii după el, papuc ce-l ajunse din urmă și în cădere liberă îi alintă șira spinării. - Afurisiți mai sunteți voi, bărbații, ce vă mai plângeți de milă unul altuia! - îl apostrofă soția din capul scărilor. Între timp, cei doi feciori începură să meargă și să rostească primele cuvinte. Mircea era voios și liniștit, în timp ce Vlad
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
și azi simt întocmai ca atunci. un gând însă nu-mi dă pace: peste câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea? FURTUNĂ Pe cer, fulgere zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum , în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. PRIVEGHERE Cerul nopții priveghează cu toate stelele aprinse. doar una-i stea căzătoare- a celui ce va fi împușcat în zori. EVADARE
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
iarbă, călcând-o turbat în picioare. Consecința prăbușirii mele a fost aceea că sacul de merinde mi s-a deschis cu totul, răspândindu-și în jur, ca dintr-un corn al abundenței, întreg conținutul. Căzătura îmi cam pusese la încercare șira spinării, așa că-mi trebuise ceva timp să mă adun de jos, între timp deasupra mea începuseră să se audă zgomotele specifice unei încăierări: bufnete, gâfâieli, icnete de durere. Apoi, curând, mi-au pătruns parcă în creier, țipate în urechi, cuvintele
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Cât timp a stat Jeni acolo cu micuțul său vlăstar pe care l-au numit Valentin, Victor a terminat de treierat tot grâul și de pus boabele în hambar iar paiele și pleava la locul lor în coșar și la șiră. Scăpase de o grijă. Și așa zilele de concediu îi erau pe sfârșite. Au rămas de recoltat sfecla, floarea soarelui și porumbul și apoi să pregătească ogorul pentru însămânțatul de toamnă al grâului. Poate nu mai apucă să o facă
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
a națiunii,...” Iată acum, câteva din defăimările aduse țării si națiunii din volumul său ’’Politice’’ editat la ’’Humanitas’’ în 1996: 1 - DESPRE ROMANIA : “Radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbra fără schelet, o inima ca un cur, fără șira spinării” - Politice, HRP, pag 63 2 - DESPRE POPULATIA ROMANIEI “23 de milioane de omuleți patibulari” - Politice, HRP, pag 53 “Un popor cu substanță tarata. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare, guri vulgare , trăsături rudimentare” - Politice, HRP, pag 34, iar la
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
vigoare de câțiva ani, un volum intitulat ’’Politice’’ la Editura ’’Humanitas’’ în care scrie si semnează, publica si răspândește, următoarele: DESPRE GEOGRAFIA ROMANIEI : “Radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbra fără schelet, o inima ca un cur, fără șira spinării” - pag 63 DESPRE POPULATIA ROMANIEI, CONCETATENII SAI : “ 23 de milioane de omuleți patibulari” - pag 53. “Un popor cu substanță tarata. Oriunde te uiți, vezi fete patibulare, ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare” - pag 34. “Romanii
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
umane în carne și oase, rumene în obraji. Înspăimântați, înfipseră pe rând țepușe în locul unde se afla inima fiecăruia. Se auzi un horcăit înecat și sângele țâșni. Parii străpunseră pieptul și inima vampirilor și ieșiră în spate printre coaste, pe lângă șira spinării. Aceeași operațiune se repetă la fiecare mormânt în parte. Deocamdată, în afară de tresărirea cadavrelor și acel horcăit înecat de sânge, nu se arăta niciun pericol. Deodată, când căpitanul Sasu înfipse o țepușe, mortul deschise ochii holbându-se la el. Era
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
cu apă și urc drumul spre casă. Mă opresc însă la știubei și arunc păstrăvul în apă. A început să respire bucuros și să miște maiestuos din aripioare. Cât de frumos era, ce buline roșii îi împodobeau corpul, doar pe șira spinării era mai întunecat! Am alergat spre casă, am luat bucățele de pâine și le-am aruncat în știubei, să aibă păstrăvul meu ce mânca. În următoarele zile m-am dus mereu la el să-l admir! Numai că, spre
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > ODAIA Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului O durere intensă o curentă, până-n șira spinării. Genunchii o părăsesc. Încet plăcerea o cuprinde. Tavanul se dă la o parte, și din cer au început să coboare, trupuri goale, unul câte unul, în ea. Sfârcurile i s-au întărit și pieptul îi expoldează. Tabloul de pe perete
ODAIA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345794_a_347123]
-
creator răpus înainte de realizarea așteptată”. ( Geo Șerban: Bogdan Amaru, vol. „Ispita istorie”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, pag. 202). „A îndurat frigul și foamea, de dragul unui ideal, când i-ar fi fost de-ajuns să-și împrumute o simplă șiră a spinării de cauciuc, pentru a putea să mănânce de șase, de opt sau de zece ori pe zi, ca atâția sfertodocți ai lumii noastre politice”. ( Eugen Jebeleanu: „Drama scriitorului tânăr”, vol. „Din veacul XX”, E.S.P.L.A., București, 1956, pag. 98
ANIVERSARE -BOGDAN AMARU, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345820_a_347149]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > POEMS BY THE LAKE Autor: Daniela Andronache Publicat în: Ediția nr. 749 din 18 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului FURTUNA pe cer, fulgerele zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum, în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. CONTRATIMP cu pas ușor sar peste lucruri, peste anii din viața mea, căutând drumul înapoi. îl voi găsi cu siguranță, iar când
POEMS BY THE LAKE de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348856_a_350185]
-
dat însă urechile sale cam înfundate receptară un fel de chemare:- Băi, fraiere, bă, n-auzi, vino bă, acili-șa!- Cariii eșt’ uăiii, c-acu-ț’ dau o ghiogî-n cap, uăiii! Răspunse cât se poate de tradițional Costel simțind totuși o răcoare pe șira spinării, mai ales că nu avea nici o ghioagă la el.Din pământ se ridică un fel de abur luminos iar Costel se pomeni alături de un fel de pitic de grădină, așa cum îi știm noi, deoarece el nu văzuse în viața
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
avut-o tot timpul de când s-a întors din război: - „Omule, vii mâine la biserică?” Se mira în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
veacului acestuia, hrănindu-ne cu plăceri vremelnice sau chiar suferind de foame pe munți de pâine. „Fronturi” de toate felurile se deschid împotriva „dreptei creștine fundamentaliste” și împotriva „intoleranței religioase a evanghelicilor”, în timp ce noi devenim o rezistență slabă, deseori fără șira spinării, gata să facem orice fel de compromis pentru „pacea” și liniștea „personală”. Criteriile unității enunțate de Dumnezeu sunt înțelese și manipulate mai mult de cei de afară împotriva noastră și a Bisericii. Trupul, așa cum îl compunem noi astăzi, este
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345011_a_346340]
-
unei existențe sălbatice: „viața este doar un sevraj, între două doze de moarte” (Sevraj între două doze de moarte, p. 27), dar poate fi și o invitație la solemnitate: „niciodată nu luăm moartea în serios/ fiorul acela ce trece prin șira spinării/ ca o cădere în gol în propriul vis/ în clipa aceea când atingem pământul/ și totul se cutremură/ chiar și pământul dinăuntru”(Niciodată nu luăm moartea în serios, p.38); nu arareori moartea este scena jocurilor de-a viața
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
spre masă și-a pus mâna pe cuțit. Nu era omul care să se teamă, cu una cu două, dar atunci înlemnise de nu putea nici să clipeasă. Ușa se zguduia continuu, iar lui, sudori reci i se prelingeau pe șira spinării. Simțea cum i se zburlește părul, fir cu fir. Și-ar fi făcut semnul crucii, măcar pe cerul gurii, dar limba îi amorțise și gura i se încleștase de-l dureau fălcile. Ochii țintuiți pe cadrul ușii îi ieșiseră
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > CASTELE CAPITOLUL II Autor: Flavius Jebelean Publicat în: Ediția nr. 405 din 09 februarie 2012 Toate Articolele Autorului -Capitolul 2- Misiunea generalului De îndată ce simți aerul rece al nopții un fior îi trecu pe șira spinării. Ridică ochii. Noaptea era neagră, dar totuși văzu castelul gri cum se ridică pe un munte. Se simțea stupefiat, înlemnit... chiar speriat. Glasul prietenului său îl readuse în simțiri, ca o palmă puternică dată pe obraz. -Te simți bine
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
odată și urmează-mă, idiotule! Pătru, înspăimântat de furia diavolului, încălecă armăsarul și-l urmă docil. După vreo sută de pași, printre niște stânci și trunchiurile copacilor, zări la lumina lunii o construcție impunătoare. Pe moment un fior îi săgetă șira spinării, întrebându-se dacă n-a ajuns cumva la poarta iadului. - Vezi cum te comporți la intrare că s-ar putea să ai o întrevedere plină de surprize! Ajunși la poartă o arătare cu o furcă în mână rosti: - Sfrijitul
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]