588 matches
-
poetul le-a recitat în seara aceea. Scena este descrisă atât de Arthur Gorovei, cât și de autorii ce scriseseră foarte cunoscutul Caleidoscop al lui A. Mirea. Ultimii relatează că după ce Beldiceanu avusese această reacție, acesta a avut un surâs șiret, nebăgat în seama de majoritatea participanților. O parte din aceștia au crezut că este vorba de a glumă a poetului din Preuțeștii Sucevei. Eduard Gruber dă explicația că poetul are audiție colorată. După ce i albăstrise versurile lui Arthur Stavri, acest
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
audiție colorată", crezând că este vorba de o trișerie a lui Beldiceanu, chiar de o farsă. În acest citat există și o naivitate a celor doi poeți în a înțelege "realitatea" subiectelor psihologice de studiu. "Și acum, visând la zâmbetul șiret al lui Beldiceanu din seara aceea, evocând după atâția ani figura sărmanului Gruber, te întrebi, unde s-ar fi oprit acest conquistador de himere, înzestrat cu știința care o avea, cu energia aproape demonică și cu mijloacele lui extraordinare? Te
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cheltuitor să ajungă în mizerie, ca un laș să fugă de pericol, și ceea ce decurge în mod obișnuit de aici; al doilea, cel extraordinar, care se preocupă de lucrurile ce se întâmplă rar și în afara verosimilului obișnuit, ca un om șiret și un răutăcios să fie înșelat, ca un Tiran puternic să fie învins; extraordinar în care intră toate accidentele care surprind și care poartă numele de Soartă, numai să fie produse de o înlănțuire de lucruri ce se întâmplă de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu mi le puteam imagina făcându-le corpul ăla, mai puțin cele obișnuite, cum ar fi să muncească sau să apară În calea unui bărbat. — Bună dimineața, i-am spus, dar valetul era deja acolo, cu mersul lui de pisică șireată, ca să-i distragă atenția de la mine și să o ajute să-și dea jos haina de blană. — Unde este soțul meu, Farraj? — Herr Six este În bibliotecă, doamnă. La asta, ochii mei albaștri s-au mărit de uimire și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Își ridică paharul: — Să Închinăm pentru cât mai multe băute și pentru frustrarea de a avea o Germanie condusă eficient de național-socialiști. — Pentru mai multe băute, am răspuns, privindu-l cum bea, aproape cu prea multă recunoștință. Avea un chip șiret, cu o gură care schița un zâmbet marcat de o ironie mușcătoare, În ciuda faptului că ținea pipa Între buze. Un nas cărnos, mare, separa ochii oarecum prea apropiați unul de altul, și susținea o pereche de ochelari cu lentile groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
odată, s-a simțit privită cu subînțeles și studiată de Jack Devine, care părea amuzat. A simțit furnicături pe ceafă. Cu ochii încă ațintiți asupra lui, a mușcat vârful cu sălbăticie. Jack clipi și ea râse, aruncându-i o privire șireată care parcă spunea „așa-îți-trebuie“. — Plec acum, spuse ea. — Nu mă poți lăsa aici, se plânse el. Cu cine o să vorbesc? — Ei bine, nu ai prea vorbit cu mine până acum, exclamă ea și își luă geanta de jos. —Aoleu! Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să le văd chiar acum, răspunse el. Coborî, cu pasul său tineresc și iute, iar cei doi se grăbiră să-l urmeze, bătrânul Imhotep cuprins de emoție și de teamă, iar Euthymius, ars de soarele din Misenum, cu un zâmbet șiret, ca și cum urma să-i joace un renghi. La capătul aleii, printre ierburi, se afla ceva din care soarele smulgea reflexe de aur. În răstimpuri, scânteierile deveneau orbitoare, fiindcă Euthymius alesese anume locul și ora, după o îndelungată analiză. În fața bazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Am mers pînă la vechea sală de exerciții. — Bun... — N-am văzut nici un fazan, Basie. Nu cred că există fazani. E prea aproape de aeroport. — Există fazani, Jim. Dar trebuie să mutăm cursele pe șoseaua spre Shanghai. Îi aruncă o privire șireată. Atunci o să trebuiască să punem o momeală. — Am putea pune o momeală, Basie. Jim ghici că exista deja o momeală - el Însuși. Toată operațiunea nu avea nimic de-a face cu prinderea fazanilor. Poate vreunul dintre americani plănuia să viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o farsă, insistau denigratorii. Anne și Peter nu erau nume evreiești. Hârtia și cerneala nu erau disponibile în anii ’40. Scriitura era prea bună, ca să fi venit din stiloul unei adolescente, judecățile prea clare, sentimentele prea profunde. Jurnalul era munca șireată a unui scriitor evreu american pe nume Meyer Levin, susțineau ei. Sărmanul Levin mereu afirmase că vorbea cu adevărata voce a Annei. Și eu tot nu am zis nimic. Oameni mai importanți ca mine luaseră cuvântul. Otto dăduse în judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dreptatea Încălcată, bătu din picior și țipă ca un copil, că Iranul și India nu sunt țări arabe. —Ei și? Ce-i cu asta? Ce-ți pasă ție? Întrebă bătrânul, intonând cuvintele ca un cantor la rugăciune, cu un zâmbet șiret și blând, am găsit noi cumva un răspuns satisfăcător la Întrebarea tragică „cine e evreu“, ca să Începem să ne spargem capetele și cu Întrebarea cine e arab? Fima, disperat, sări de pe scaun și se repezi la raftul cu cărți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o clipă pe buzele copilului. Și Îi spuse constatând parcă o stare de fapt: — Mă sâcâi. În acest caz, spuse Fima, stăpânindu-și cu greu un nou val de furie, o poftă nebună să-i tragă o palmă acestei creaturi șirete și obraznice, În acest caz, n-ai decât să te plictisești singur. La revedere. M-am săturat de tine. Dar În loc să plece, trase cu putere din raft prima carte care-i căzu În mână. Era un volum portocaliu, În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asta, în mai puțin de șapte minute și jumătate. SE SPUNE că scoțienii se pricep cel mai bine la un lucru - să-și chivernisească banii. Ian McGregor, președintele Consiliului Național al Cărbunelui este mai presus de orice un bătrân scoțian șiret care are în spate o experiență de o viață în domeniu. Domnul Arthur Scargill provine însă dintr-un mediu diferit: activist sindical de-o viață, cunoscut marxist și instigator de conflicte cu o sticlire belicoasă în ochișorii ca două mărgeluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se fălea cu fotolii de piele și o imensă fereastră cu vitralii care dădea spre parcul local. Cât despre tip, i-am dat între cincizeci și șaizeci de ani: avea o față de cal - poate de rasă, dar cam slăbănoagă și șireată - și în loc de accentul scoțian la care mă așteptasem, vorbi în dulcele grai tărăgănat al englezului educat la Oxbridge și în școlile publice. — Ia loc, Owen, ia loc. Era așezat în fața mea, la birou. Doamna Tonks stătea în picioare lângă fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
țesuseră straturi după straturi de pânze fine, sfărâmicioase. Camera nu avea fereastră, dar o sârmă subțire se vedea urcând pe perete și ieșind printr-o gaură în tavan, pentru a ieși pe acoperișul casei. — Deci de aici făceai totul, diavol șiret, murmură Michael. Băiatul din camera din dos! Șterse în grabă praful și pânzele de păianjen. Aparatul părea alimentat cu baterii și, în mod nesurprinzător, nu reacționă când încercă să învârtă diversele butoane; dar o scotocire rapidă prin sertarele biroului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
feroce Cum îl știam ce mare e, Rămas-am interzis, năuc, C-odată ca prin farmece, Și dispăruse sub papuc! Eleva la tablă Cum lecția nu și-a-nvățat-o, I-a spus: „Tu n-ai rușine fato?” Iar ea, privind cu ochi șireți: „Ba da și v-o arăt de vreți!”
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
la fondul nostru cel mai neperformant? Cel care ne secătuiește resursele? Poate că fondul cel mai prost ar trebui să iasă la o plimbare În zăpadă. Când Îi sugerez să reducă cheltuielile, privirea lui Rod capătă o lucire lipicioasă și șireată. — Hm. Nu-i o idee deloc rea, Katie, nu-i rea deloc. Ocupă-te tu de asta, Guy. Ochii se rotesc În altă direcție. Era cât pe-aci. 19.23: Mă târăsc până acasă, unde o găsesc pe dădacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de conștiință, dacă va voi va descoperi răul care-o produce și va discerne în sine ceea ce nu provine pur și simplu din spiritul lui Dumnezeu, spirit ce aduce o liniște desăvîrșită, în comparație cu ceea ce provine din sufletul său, dintr-o șireată mîndrie, dintr-un simțămînt nesmerit întru totul, pe scurt, dintr-o înșelătorie a dușmanului. 18. Și dacă, după învățăturile dumnezeiescului lor Învățător, creștinii ar practica toate aceste lucruri, ar alcătui împreună o societate plină de pace și fericire, nu numai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
taxiului cum se zbenguia luna cu ea. O lună perfect rotundă și subțire ca foaia de hârtie albăstrie a diplomei din geantă, care își trăgea perfid peste față câte un nor negru străveziu prin care i se întrevedeau ba zâmbetul șiret, ba ochii mari și grei. Ba fugea în dreapta ei, ba în stânga. Parcă voia s-o învârtă pe Clara pe degete. Clara se încruntă. îi revenise în minte, din senin, o altă figură pe care o uitase de mult, cu desăvârșire
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spun, pentru motive pe care le voi explica ulterior, relația mea cu copacii. Am observat de nenumărate ori cum această afirmație este primită, cu mai multă sau mai puțină politețe, ca un fel de tertip nerelevant, o excentricitate, o eschivare șireată de la ceea ce ar trebui să fie adevărul firesc: influențe literare și teorii ale ficțiunii, precum și toată grămada aceea de gunoi pur intelectual În care găinilor și cocoșilor din poiata facultății le place atât de mult să scurme. Nu Încape discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
defect de vedere - Încercînd s-o străbată, simțea o nesiguranță, ca un permanent dezechilibru, de fiecare dată, Însă, Învins cu tinerețe și abilitate, Înfloream la adierea conversației lor, - le auzeam fără să le ascult, ocrotit de prezența Anei și pleoapele șirete ale fiicei ce-i stătea alături ca o fotografie a ei făcută de un fotograf ambulant, Într-un parc, cum se obișnuia Înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și îl îngrijiți... Drămuiți-vă tandrețea, sînteți doi, altfel o să aveți mari necazuri și nici copilului n-o să-i fie bine. Nu acum, bineînțeles, când el nu face decât să sugă și să doarmă, dar curând o să descoperiți cât de șireată o să se facă numai să vă aibă tot timpul alături. Arma ei va fi plânsul. Să n-o luați în seamă, altfel... Vă spun, e foarte reușită și o să vă fie foarte ușor s-o creșteți dacă o creșteți împreună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
interveni iarăși Aglaia, știți, e văduva unui funcționar, care ne vizitează uneori ca să cerșească. Toată menirea vieții ei e ieftinătatea; numai să poată trăi cât mai ieftin, numai de copeici vorbește și, vă rog să rețineți, are bani, dar e șireată. Exact la fel e și cu viața enormă din închisoare, poate și cu fericirea de patru ani trăită la țară, pentru care ați trădat orașul Neapole, l-ați vândut, chiar cu profit, deși nu v-ați ales decât cu mărunțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
glumă, o rosti chiar posac, ceea ce păru întrucâtva ciudat. — Nu v-am făcut mărturisiri, îi răspunse prințul roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră în hohote zgomotoase de râs. — Ia nu mai zbiera, Ferdâșcenko! îi spuse, dezgustat, Ptițân, cu jumătate de gură. — Prințe, nu mă așteptam de la dumneavoastră la asemenea prouesse*-uri, zise Ivan Feodorovici. Știți cine va profita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul mamei de îndată ce s-a mutat la noi. De unde să știe? Spune-mi, te rog. Prințul și Lebedev n-au permis nimănui să vorbească, nici măcar Kolea nu știe nimic. — Ippolit? A aflat singur. Nici nu-ți poți imagina ce creatură șireată e; nu știi ce intrigant e și ce nas are, ca să adulmece toate lucrurile scandaloase. Te privește dacă nu crezi, dar eu sunt sigur că a apucat să pună frâul pe Aglaia! Și, dacă încă nu l-a pus, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]