1,435 matches
-
luasem cercelușii de argint. Chiar și la ora aceasta destul de matinală, era plin ochi de clienți cu părul negru vopsit și unghii verzi, care inspectau stativele de care atârnau haine din materiale sintetice, cu o crăpătură la spate legată cu șireturi, prin care trebuia să se vadă pielea de un alb cadaveric. Unele din ele (de haine vorbesc) erau destul de drăguțe. M-am uitat la niște inele, dar erau atât de multe că era imposibil să alegi. În spatele meu bântuia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea. De fapt, chiar se Întâmpla să am o rochie de culoarea asta. Avea mâneci scurte, un decolteu pătrat și adânc și se termina la câțiva centimetri buni deasupra genunchilor. Dacă-o purtam cu dresul negru mat și ghetele cu șireturi și fermoare, n-ar arăta prea feminină. Tare aș fi vrut să știu cât de elegantă urma să fie petrecerea asta. De fapt, Holland Park nu era tocmai o adresă fără blazon. Mi-am pus și un colier din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pierzând vremea prin stațiile de autobuz, imaginându-și că sunt adolescenți americani, cu părul neapărat nespălat și cu șapca de baseball regulamentară, cu obiecte de Îmbrăcăminte legate lejer În jurul diverselor părți ale corpului și cu ghete de pânză, desfăcute la șireturi. Acest ultim detaliu mi s-a părut Întotdeauna a fi deosebit de idiot. Trăiam cu speranța de a-l vedea, Într-o bună zi, pe unul Împiedicându-se și decolând. În timp ce-mi plecam capul ca să mă strecor pe sub arcada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
au devenit serioase. Dar apoi comandantul Miliției m-a mângâiat pe obraji, iar eu și tata am primit împreună un pașaport, ca să plecăm în Italia. Nu boala mă durea, ci pantoful. Tata știa asta, mi-a desfăcut cu o mâna șiretul, și-a strecurat degetele în pantof și a început să-mi maseze piciorul. Roma. Privit din spate, tatăl meu arăta ca un actor italian. Unul faimos. Mai demult, văzusem un film cu un tată căruia i se furase bicicleta. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și pata de mucegai. Când tata îmi spăla părul, capul îmi vâjâia. Mi se părea că e o pușculiță pe care cineva o apucase și o scutura tare de tot, ca să controleze dacă era ceva înăuntru. Duminica, tata îmi lega șireturile de la pantofi. Se descurca mai bine ca mine. La sfârșit, cele două capete atârnau simetric. Eu mă așezam pe marginea patului, tata stătea în fața mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tata stătea în fața mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri și eu mă foloseam de prilej ca s-o scutur. Mă prefăceam că îl bat pe umeri. După ce termina cu legatul șireturilor, răsfrângea marginea pantalonilor peste pantofi. În fața casei, tata mă lua de mână. Pășea fără să se grăbească. Tații știu ce au de făcut. Porneam în direcția Via Nazionale, străzile erau tăcute. O tăcere largă și înaltă, iar noi umblam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a apropiat de mine cu lingura. Câteodată și eu aveam nevoie de ea. Mai ales pentru piciorul drept și mai ales vara. Tata s-a aplecat și mi-a luat piciorul în mână. Cu mâna cealaltă a slăbit puțin strânsoarea șiretului și a tras limba pantofului afară. A apucat pantoful, ținându-l pe sub talpă, mi-a prins piciorul de călcâi și l-a împins prudent înăuntru. „Ți-e comod așa?” De câte ori mă încalță, tata e blând, la fel ca mâna mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
călcâi și l-a împins prudent înăuntru. „Ți-e comod așa?” De câte ori mă încalță, tata e blând, la fel ca mâna mamei atunci când zac în pat și termometrul arată că am treizeci și nouă de grade. Tata mi-a legat șireturile, cu capetele simetrice. M-am sculat de pe scaun, s-a ridicat și el și m-a cercetat cu privirea, din creștet până în tălpi. Și-a umezit degetul mare și mi-a netezit cu grijă sprâncenele, de la rădăcina nasului înspre tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu ștergarul. Apoi mi-a pus șosete curate și la sfârșit m-a încălțat cu pantofii. Ne-am sărutat și aceea a fost prima și ultima oară când mama mi-a curățat picioarele. Aveam nouăsprezece ani.” „Ți-a legat și șireturile, cum îmi faci tu uneori mie?” „De asta m-am îngrijit singur. Tata a pus lângă mine o traistă cu pâine, slănină, brânză, roșii și mere. Găinile și canistra cu vin și-au ocupat locul în față, lângă el. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încep să miroasă neplăcut uneori. La femei eu n-am simțit vreun miros niciodată. Mă las pe spate și simt cum crește durerea din pantof. Pantoful ortopedic îmi strânge piciorul ca un clește. La Veneția, tata mi-ar fi descheiat șiretul, ar fi băgat mâna înăuntru și mi-ar fi masat piciorul, însă acum eu n-am voie să fac nici o mișcare și mama e mereu ocupată cu hârtiuța aceea. Dacă tata a fost arestat, înseamnă că de câteva minute e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
asupra hainelor care își pierduseră deja orice identitate, încerc să bag piciorul tremurând prin mâneca unei cămăși, iar el mă așază pe fotoliu, fața lui se alungește de tristețe, mă îmbracă așa cum faci cu un copil, îngenunchează și îmi leagă șireturile pantofilor, apoi mă ridică și mă conduce pe scări, până când mă lovește aerul rece de afară, arzându-mi fața, cât de mică este distanța dintre rece și cald, picăturile de ploaie îmi lovesc capul în timp ce fug spre casă, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oricum nu insuportabil. S-a oprit în fața unei țâșnitoare și a băut o gură de apă, s-a șters cu o batistă pe care o scosese din buzunarul pantalonilor și apoi s-a aplecat și și-a legat din nou șireturile de la pantofi. — Crezi că eu aș suporta o asemenea viață? — Adică viața în comun? — Da, răspunse Naoko. — Depinde cum iei lucrurile. Sunt o grămadă de nimicuri care te pot deranja: regulamentul căminului, indivizi care fac pe nebunii de nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de dimineață, departe-ajunge. Și Ăsta-i tot un proverb. — Ăsta-mi place mai mult decît celălalt. — Ăsta nu-i chiar așa de adevărat. De aia-ți place. Proverbele mai drăguțe nu-s foarte adevărate. Era frig; după ce mi-am legat șireturile la celălalt pantof eram gata. — Ai vrea să nu-ți mai luăm pantofi cu șireturi? — Nu contează. — Dacă vrei, Îți iau. Oricine are dreptul să poarte pantofi fărĂ șireturi, dacă asta Își dorește. — SÎnt gata. Unde mergem? — Departe. — Unde? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
celălalt. — Ăsta nu-i chiar așa de adevărat. De aia-ți place. Proverbele mai drăguțe nu-s foarte adevărate. Era frig; după ce mi-am legat șireturile la celălalt pantof eram gata. — Ai vrea să nu-ți mai luăm pantofi cu șireturi? — Nu contează. — Dacă vrei, Îți iau. Oricine are dreptul să poarte pantofi fărĂ șireturi, dacă asta Își dorește. — SÎnt gata. Unde mergem? — Departe. — Unde? — În Canada. — O s-ajungem și pe-acolo, spuse tata. Ne-am dus În bucătĂrie. Obloanele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drăguțe nu-s foarte adevărate. Era frig; după ce mi-am legat șireturile la celălalt pantof eram gata. — Ai vrea să nu-ți mai luăm pantofi cu șireturi? — Nu contează. — Dacă vrei, Îți iau. Oricine are dreptul să poarte pantofi fărĂ șireturi, dacă asta Își dorește. — SÎnt gata. Unde mergem? — Departe. — Unde? — În Canada. — O s-ajungem și pe-acolo, spuse tata. Ne-am dus În bucătĂrie. Obloanele erau Închise și pe masă era aprinsă o veioză. În mijlocul camerei erau o valiză, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la mine și la Patrick, n-ar fi gândit niciodată „Ce bine le stă împreună!“ Eu mă agitam toată pe lângă el, cu fuste scurte, pe tocuri și cu flori artificiale în păr, în timp ce Patrick umbla în ghetele lui mari cu șireturile dezlegate și cu blugi decolorați. Numai când nu aveam haine pe noi și nu era nimeni prin preajmă ne potriveam nemaipomenit. Mie și lui Jake ne plac aceeași muzică și aceleași filme. Ne alegem amândoi cu grijă hainele; cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fluieră admirativ. L XXVII La începutul lui septembrie, Sabina s-a întors în București. Era slabă ca un țâr. N-a vrut să-mi spună nimic. În schimb era flămândă de dragoste. Era straniu să posed o femeie ca un șiret. Se încolăcea în jurul meu cu înfrigurare. Îi simțeam coastele, oasele umerilor, claviculele. La un moment dat a făcut podul și am pătruns-o de deasupra. Cu o mână o susțineam de spate. Parcă aveam în pat o fetiță de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Se descurcă. Se implică. Fojgăie. Mișună peste tot, ca un țipar! Deocamdată, însă, nu-l văd deloc la orizont. Timp ne-ar cam rămâne, o postață, ca să ne repliem onorabil. Mai ardem gazul, mai frecăm menta, ne mai tragem de șireturi pe-aici, ne scobim în nas și, de cum apare, îl punem pe ăla, la talentu' lui, să ne facă rost de bani, cum o știi, să se-mprumute pentru noi, măcar de o sută de lei. Vedem mai pe urmă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte poștală și antena lungă, nichelată zace pe-o rână. Deschid dosarul, să treacă timpul cât mai repede. Este un zodiac xeroxat pe foi groase de hârtie. Zodiile sânt reprezentate prin viniete șterse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
treacă timpul cât mai repede. Este un zodiac xeroxat pe foi groase de hârtie. Zodiile sânt reprezentate prin viniete șterse, sofisticate; încep să citesc la întîmplare despre domnii născuți în zodia Gemenilor, dar mă plictisesc repede și leg la loc șireturile dosarului. Mă mai uit în jur și privirile îmi cad pe un vraf de discuri, așezat pe o policioară. Scot unul care are pe copertă fotografia mare, color, a unui tânăr ținând de coarnele răsucite un berbec imens și mițos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după ea într-un căruț de fier un butoi mare și strâmb de culoarea ruginii), ea ne spuse că știe și cu ce să se îmbrace, fiindcă un văr de-al ei lucra la salubritate și avea vestă portocalie cu șireturi, "foarte babană", pe care se gândea să i-o șutească cu ocazia asta. Eu nici nu am mai desfăcut biletul. Aveam să fiu ultima regină și culoarea care-mi revenea era roșul. Mă simțeam o uzurpatoare și, dacă s-ar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce am să spun mai departe. ― Un cavaler visă într-o noapte că o zână îi arată locul comoarei. (Mi se păru atât de ridicol ceea ce spusesem, încît îmi fu rușine să privesc fetele și mă aplecai să-mi înnod șireturile pantofilor.) Cu ajutorul unei oglinzi fermecate, cavalerul găsi comoara. (Îmi era peste putință să continuu. Mi se părea că Maitreyi înțelege jena mea. dar când ridicai ochii, o văzui că asculta foarte atentă si, aparent, foarte interesată de cele ce vor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa îl privise tot drumul până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru că fac ceva, și pentru că, de fapt, nu fac nimic. Un an și patru luni? CÎT? Băga-mi-aș... Poate ca o compensație pentru toate aceste mizerii, maistrul militar de la magazie mă premiază cu o pereche de bocanci noi-nouți, cu șireturi. SÎnt bocanci de parașutist, din piele, nu precum cei obișnuiți, cu catarame, dintr-o mușama oribilă care imită pielea. O face cu zgîrcenie, se vede pe fața lui ridată că Îi pare rău. Iar eu mă simt de parcă aș primi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să lucreze, agățîndu-se de detalii. E incredibil cît de frumos poate să fie aici sus, pe platoul din poala piscului. Am putea fi În vacanță, cazați la o cabană (o asemenea perspectivă mi se trage probabil de la Încălțămintea nouă, cu șireturi intacte, legate migălos). Din bucătăria cabanei se ridică un miros de mîncăruri bine gătite, dușumelele lăcuite strălucesc, sînt Într-o piesă de teatru de Mihail Sebastian. Versiunea explicită. Mă trezesc Într-un pat enorm, iar din așternut răsare delicat talpa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]