618 matches
-
prin minune ploaia s-a oprit. Către amiază, când Iorgu abia ajunsese acasă, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Iorgu se apropie de fereastră și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atunci de ce să vrei mai mult!... De ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ceea ce poți!” i-a șoptit rar vocea. Prin minte îi trecu,... de câte ori, până atunci, viața îl izbise cu fața la pământ storcându-i sânge și lacrimi. Șiroaie de lacrimi zile în șir au curs... frământările se țineau lanț, nu mai știa dacă trăiește, doarme, visează ori urlă de durere. - De ce oare, numai unii suferă... există, oare, vreo rațiune în această selecție?!... se întrebă Iorgu. Oamenii religioși, unele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aducea pe la ea, iar îmi plângea pe umăr de rupea pămîntul: că n-o să știu niciodată cât de mult m-a iubit ea etc. Când plângea, se roșea ca sfecla, arăta a nevastă de ardelean, mirosind a ceapă, îi curgeau șiroaiele din ochi, era ridicolă. Dar eu tot speram că povestea cu individu-ăla de pe mineralier e doar așa, o invenție a ei ca să mă atragă, speram că încă mă iubește și deveneam și eu languros și prostesc sentimental. Cum pica însă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăsături delicate și pielea albă, și se întreba din ce motiv absurd se afla în acel loc îndepărtat și ce șanse de supraviețuire ar avea dacă l-ar lăsa singur. Cu toate că adormise la umbră, se vedea cum transpirația îi curge șiroaie pe corp, ceea ce demonstra că, fără să se miște chiar, pierdea mai mult lichid decât ar fi pierdut un beduin mergând cu pas întins sub un soare dogoritor. Asta însemna că pe acele meleaguri ar fi fost cu siguranță condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
păcat; și din punctul lui de vedere era limpede că cine se omora alergând ca un nebun, fără nici un motiv serios, trebuia să ajungă direct în iad. Se apropie să-l mai privească, o dată pe băiat, văzu că-i curgeau șiroaie de sudoare și că tot corpul îi ardea cuprins de febră, în timp ce sute de muște se ospătau din rănile deschise de pe tălpi, și îl cuprinse neplăcuta senzație că foarte curând nefericitul acela avea să ardă în focurile gheenei. Alex Fawcett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un gest amplu spre grupul de răniți întinși pe jos în peșteră. Mă mândresc cu asta, pentru că altfel m-aș fi lăsat de meserie - dar știu că niște oameni care sângerează și cărora peste două ore le va curge sudoarea șiroaie se vor deshidrata foarte repede. Aici nu este foarte cald - remarcă Julio Mendoza. — Deocamdată...! - recunoscu celălalt. Dar privește spre intrare; e orientată spre sud, ceea ce înseamnă că în curând soarele o să pătrundă chiar până la picioarele tale, așa încât locul ăsta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fără să se gândească la nimic, fugind de amintiri și, mai ales, de posibilitatea de a i se face milă de el însuși. La ce i-ar sluji să se autocompătimească, dacă tot n-avea nici un martor? Sudoarea-i curgea șiroaie și știa foarte bine că acesta este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla în asemenea împrejurări - dar de fapt nu-i mai păsa. Cu cât va muri mai repede, cu atât mai bine. Cu cât își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
amintirea de nesuportat, gonind-o, scrâșnind din dinți, și ea, revenind, încălzindu-i sângele. Mirosul foarte timpuriu de primăvară al aerului, răceala lui, vie și tremurătoare, grămezile de zăpadă cu scoarța înnegrită adunate în marginea trotuarului, din care se scurg șiroaie de apă. Și el, simțindu-se foarte tânăr, alergând în lumina neașteptată, traversând în goană pe roșu, de teamă că o să întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite de un puf negricios. Unul dintre ciorapi îi era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și numai din pricina pozelor! Ea nu era rea! Nu Îngăduia nimănui s-o atingă! Nilda se Înșela complet cu privire la ea! Ea nu putea trăi fără Julius! PÎnă la urmă Nilda s-a emoționat și a izbucnit și ea În plîns; șiroaie de lacrimi se vărsau În fața lui Julius; bărbații Încercau să le calmeze spunîndu-le că nu se Întîmplase nimic, că tot răul e spre bine, că de fapt avuseseră noroc, scăpaseră de Palomino. Julius se gîndi că n-ar fi rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de lacrimi; de ce plîngea mai tare, de aceea simțea durerile, fiindcă buza de sus Îi era despicată În două, umflată, hidropică, plină de sînge. Trebuia să urce cît mai repede În camera unde era o trusă sanitară și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bun martorii, dacă peste cinci minute ne trimitem în veșnicie unul pe altul? Am încărcat pistoalele, am întins batista, ne-am pus unul altuia pistolul în dreptul inimii și ne-am privit drept în ochi. Deodată, ne-au țâșnit la amândoi șiroaie de lacrimi din ochi, mâinile au început să ne tremure. La amândoi, la amândoi deodată. Apoi, firește, au urmat îmbrățișările și lupta reciprocă a mărinimiilor. Prințul striga: A ta să fie! Eu strig: A ta! Într-un cuvânt... într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
exprimabil în liniile feții. Nimeni n-ar mai îndrăzni să se privească în oglindă, căci o imagine grotescă și tragică în același timp ar amesteca în contururile fizionomiei pete și dungi de sânge, răni care nu pot fi închise și șiroaie de lacrimi care nu pot fi stăpânite. Aș avea o voluptate plină de groază să văd cum izbucnește, în armonia comodă și superficială de fiecare zi, un vulcan de sânge, țâșniri roșii ca focul și arzătoare ca deznădejdea, cum toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e forma sub care i se arată Dumnezeu și, chiar dacă i-au înghețat și oasele de frig, peștișorul năzdrăvan e un semn că va supraviețui. N-au venit după ea. Apa a îmbibat palanchinul, draperiile și pernele, scurgându-se în șiroaie pe cadrul de lemn. Amrita nu are șal, iar sariul subțire i se lipește de piele și n-o protejează deloc. Nu se așteaptă să vină s-o ia de aici. Moti Lal o urăște, și-ar vrea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce până la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
peste veacuri pentru cei care îl iubesc. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C O călătorie în munți Noaptea azurie se lasă peste natura amorțită, iar luna ca într-un candelabru de stele pășește pe bolta cerească, oglindindu-se în șiroaiele de apă purpurie sau în bălțile solemne și ascultând șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-și varsă lacrimile pentru măgurile umbrite de brazi peste câmpiile întinse, peste dealurile cu livezi înmiresmate, ocupând întreaga regiune a Moldovei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alt suflet. Nu întâmplător cea care va trebui sacrificată este tocmai Ana, Soțioara lui, / Floarea câmpului. Deși artistul invocă forțele naturii pentru a o întoarce din cale: Dă, doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie... Suflă, Doamne-un vânt Suflă-l pe pământ Brazii să-i despoaie Paltinii să-ndoaie...”, hotărârea și dârzenia cu care Ana învinge împotriva intemperiilor fac din versurile acestea o culme a lirismului popular. Sub spaima de moarte, dorința de nemurire
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
chiar în prima linie de tranșee. Schimbă două vorbe cu plutonierul zgribulit și apoi îl trimise la baterie. Bologa se cocoță în dosul teodolitului, pe pipăite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, în schimb în spatele observatorului se scurgeau șiroaie de apă din spărturile coperișului. Căută să se orienteze, dar o beznă atât de deasă acoperea lumea, că ochii lui nu puteau desluși nici o nuanță în negrul înăbușitor, iar în urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploii, care înghițeau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te astâmperi acuma, Bologa, adăugă deodată cu căldură. Să fii mulțumit că ești aici și să aștepți norocul!... Ți-am mai spus eu odinioară că norocul e salvatorul nostru... ― Da... norocul și Dumnezeu, îngînă Apostol tulburat, închizînd pleoapele, încît două șiroaie subțiri de lacrimi i se rostogoliră pe obrajii palizi și alunecară pe piept, însemnînd două pete sărate deasupra buzunarelor tunicii verzui. Acuma nu mai vreau nimic... Acuma Dumnezeu îmi poartă de grijă și mă călăuzește... Cum va orândui Dumnezeu, așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acuma începea Bologa să simtă aievea oboseala. Îl dureau picioarele, și genunchii parcă-i erau străini. Se dezvățase de marșuri și azi a umblat atât de mult. Părul îi era ud și de sub casca înfierbîntată i se scurgeau pe tâmple șiroaie. Scoase casca din cap fiindcă îl strângea de n-o mai putea răbda. O luă de curelușă, cu mâna stângă, legănînd-o în ritmul pașilor. Deodată casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pipăi. Un trunchi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în genunchi, sărută cu lăcomie crucea, își ascunse obrajii în cutele patrafirului și izbucni într-un hohot de plâns înăbușit. Pieptul i se umflă sub puterea loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cum era de obicei. Observa fără prea multa dificultate mașina lui undeva parcata strategic și simți că i se moaie picioarele. Urca grăbita în vagon, fără să privească în urmă...Nu se mai putea însă controla...Lacrimile îi curgeau în șiroaie, începuse chiar să plângă zgomotos, atrăgând fără să vrea atenția călătorilor care o întrebau curioși ce s-a întâmplat. Mai avu puterea să-și arunce pentru ultima oară ochii prin fereastră trenului. El stătea acolo în mașina și plângea în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
destul" tulburător, acel "început al începuturilor", cum denumise Dragoș scurtul lor răstimp de dragoste. Și acest "mult prea destul" nu o lasă să adoarmă. Îi este prea cald. Iese de sub pilota sub care se simte ca înăbușită. Îi este frig. Șiroaie de sudoare înghețată se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului. I se pare că aude șoapte și uși care se deschid și închid cu precauție pentru a proteja somnul unicului musafir din casă. Abia spre zorii târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar când băgai cazmaua în el se dovedea lipicios, îngreunând munca peste măsură. Cu o pălărie din frunză de brusture pe cap și cu o cămașă acoperindu-mi bustul, țineam cu greu ritmul cu Iuliana cu care lucram în "echipă". Șiroaie de sudoare se prelingeau mai ales pe ceafă și pe coapse, sub pantalonul larg din pânză de cort cu care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. La prânz nu mai eram bună de nimic, eram stoarsă de vlagă. Ulitia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încât plângeam toată ziua. Mă durea sufletul când auzeam că o persoană mult mai puțin talentată decât mine a luat locul al doilea la nu știu ce concurs sau că ținea un recital în nu știu ce sală de concerte... și-mi curgeau lacrimile șiroaie. Părinții umblau în jurul meu doar în vârful picioarelor de teamă să nu mă supere, dar știam foarte bine cât sunt de dezamăgiți. Fiica lor, de care ei fuseseră atât de mândri, fusese internată într-un spital de boli mintale. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poate abține și mă răsplătește cu un sărut lung, enorm, în interiorul căruia se preling, împreună cu tot felul de efluvii fierbinți, pe lîngă parfumul buzelor dumneaei, în jur de cinci sau șase lacrimi ușor sărate, sau mai degrabă cinci sau șase șiroaie de lacrimi... — mă bucur să știu că vă pasă. Da, îmi pasă. Cum să nu îmi pese ? sfîrșitul unei povești de dragoste este important, la fel de important ca și începutul. sfîrșitul unui roman este la fel de important ca și începutul, ultima frază
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]