612 matches
-
am înfrunzit Pentru că tu m-ai dorit". Iară valurile sună Mișcătoare se adună, Pintre mrejele de frunze Cearcă soare să pătrunză, Ard în umbră la răcoare Petele scînteetoare 99 {EminescuOpVI 100} Și pe-a undelor bătae Varsă lumina văpae, Pe șiroaie limpezi, lungi, Sboară razele ca dungi. Iar Mușatin stând culcat Se așterne pe cîntat: Codri, codri, dragul meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
La pământ unde o vede Și-n cărare îi răsare De la creștet la picioare; Ochii negri - ntunecoși I se uită mângâioși, În păr negru stele poartă Dară alba față-i moartă, Ori se face nor de ploaie Care cade în șiroaie Și burează - așa de lin Prin perdelele de în; Și-n fereastră ca-ntr-un prag Se arată nalt și drag Cu păr lung de aur moale Și cu ochii plini de jale. Trestia l-încununează, Hainele îi scânteiază, Haine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Căruntul trase încă o dată, în plin. Tânărul tresări parcă electrocutat. Se încordă apoi se îndoi pe spate, mult, ca o nuia, ca și cum n-ar fi avut coloană vertebrală și se prăbuși peste Melania Lupu. CAPITOLUL VI STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu încleștă dinții continuând să se miște mecanic. Din când în când, atingea gleznele cârnului care se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șofer: Bietul băiat! De ce-a murit? Hohote de plâns îi zguduiră trupul plăpând. ― Lasă, interveni Ioniță. Îți face rău. Melania își scutură buclele albe. ― Atât de tînăr! N-a avut nimic de la viață. E îngrozitor de nedrept... Lacrimile-i curgeau șiroaie. Umerii mici tresăreau convulsiv. Doamna Miga o mângâia disperată pe cap. ― Te rog, draga mea, liniștește-te. Te implor! Nu putem face nimic. Hai, fetițo, fii cuminte! Șerbănică îi aruncă din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se hârjoneau, la un moment dat vărul meu Ștșefan a aruncat cu o ipcăț(chie) spre un alt elev dar care s-a înfipt în capul meu deasupra frunții și bălăngănea ca o săgeată înfiptă în intă. În timp ce sângele curgea șiroi, a apărut directorul șșcolii Pavel Merișcă și a zis ,,Lasă Ghivirel că o să iasă un jidan de acolo, iar vărului Ștșefan nu i-a zis nimic că știa că suntem veri buni și cotat foarte bun la învățătură, a și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
luat de la un soldat,un lipovan din Roman care lucra în grădina regimentului 2 papornițe cu roșii și în timp ce schimbam trenul la Paș cani am observat 2 țărani care stăteau ca pe bancă pe papornițele mele și zeama roșiilor curgea șiroaie. Dar totuși le-am vândut cuiva din Iași într-o piaă,la preț redus pentru a le folosi la bulion. Povestindu-i prietenului de la grădinărie cele întâmplate acesta s-a cam necăjit deoarece nu credea că o să ia puțini bani
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
aprindeau din ce în ce mai târziu, străluciră pe neașteptate. Lampa înaltă, așezată în spatele celor doi care se plimbau, l-a luminat deodată pe cel din față: râdea fără zgomot, cu ochii închiși. Pe obrazul lui albicios, destins de o ilaritate mută, sudoarea curgea șiroaie. Au trecut. ― E un nebun, spune Grand. Rieux, care tocmai îl luase de braț pentru ca să-l facă să meargă mai repede, simțea că funcționarul tremura de enervare. ― Curând nu vor mai fi decât nebuni între zidurile noastre, spune Rieux. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încercat să zâmbească. Mântuirea omului e un cuvânt prea mare pentru mine. Nu merg atât de departe. Ceea ce mă interesează, este sănătatea lui înainte de toate. Paneloux șovăia. Doctore, spune el. Dar s-a oprit. Pe fruntea lui, începuseră să curgă șiroaie de sudoare. A murmurat: "la revedere" și ochii săi străluceau când s-a ridicat. Era gata să plece când Rieux, care căzuse pe gânduri, s-a ridicat și a făcut un pas spre el. \ Încă o dată, iertați-mă, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
această privire, Tarrou zâmbea, cu un mare efort. ÎNTR-O VREME S-AU AUZIT PAȘI GRĂBIȚI PE STRADĂ. PĂREAU SĂ FUGĂ DINAINTEA UNUI BUBUIT ÎNDEPĂRTAT CARE SE APROPIA ÎNCETUL CU ÎNCETUL ȘI CARE A SFÂRȘIT PRIN A UMPLE STRADA CU ȘIROAIELE LUI: PLOAIA REÎNCEPEA, AMESTECATĂ CURÂND CU O GRINDINĂ CARE SE IZBEA DE TROTUARE. MARILE DRAPERII S-AU VĂLURIT ÎNAINTEA FERESTREI, ÎN UMBRA ODĂII, RIEUX, UN MOMENT DISTRAT DE ZGOMOTUL PLOII, ÎL CONTEMPLA DIN NOU PE TARROU, LUMINAT DE O LAMPĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că nu am suflet? Înseamnă oare că nu sunt om? ă De ce crezi că ești bucuros? ă Cred că mă bucur fiindcă nu e capul meu pus la murat în borcanele alea. Virginski începu să tremure. Nu își putea opri șiroaiele bruște de lacrimi care îi acopereau fața. Plâng pentru mine, nu pentru ei, insistă el. Plâng pentru că sunt un om fără de suflet. Pentru că nu sunt om. Pentru că mă pot uita la capetele tăiate ale prietenilor mei și pentru că, fiind încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru tine. După ce i-ai transmis mesajul lui Goriancikov, te-ai oprit pe la magazia grădinarului administatorului. Nu-i așa? Porfiri observă cu uimire cum băiatul fu cuprins de o emoție puternică. Uitase că avea de a face cu un copil. șiroaie de lacrimi bruște curgeau din ochii lui Dmitri, lăsând urme în murdăria de pe fața sa. Băiatul își plângea nefericirea. ă Nu este corect. V-am răspuns la toate întrebările și mă întrebați altele. Nu am făcut nimic rău. Mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tăcută, cu răsuflarea tăiată, ca străinul să facă o mișcare. Nishino, gata-gata să-l atace din nou împreună cu ceilalți huligani, îl privea stupefiat. — O, non, non. Gaston și-a luat mâna de pe față. Lacrimi mari ca niște mărgăritare îi curgeau șiroaie. — O, non, non. Nu se poate... Toată lumea tăcea... — De ce mă loviți? Se spune că vacile varsă lacrimi când sunt biciuite pe nedrept de către stăpân. Și pe chipul de cal al lui Gaston se citea aceeași tristețe neagră. Ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu... — Mă doare! Mă doare! — Nu știi cât m-am zbătut și cât am suferit pentru ziua asta. — Mă doare! Endō dădea în Gaston și cu mâinile, și cu picioarele. Îi curgeau lacrimile șiroaie. Cât am suferit în așteptarea acestei zile. În final obosi și se rezemă de zid, tremurând tot. Când ai scos gloanțele? Gaston nu i-a răspuns. — Te-am întrebat când ai scos gloanțele. — Adineauri. — Când adineauri? — În mașină... în timp ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vis în care să zbor mi-aș dori Și aș vrea să pot vedea adeseori Nu falsitate, nu actori Ci mulți oameni doritori De-adevăr. Zburător În mintea mea lucruri ciudate se petrec: Ca un cântec suav Gândurile îmi curg șiroaie În fața mea doi ochi albaștri se găsesc Aducând cu ei o ploaie de fericire Sunt tandri și buni. Și m-atrag înspre ei Dar nu-nțeleg cum de sunt capabili Să mă prindă-n vâltorile lor. Toamna mea Toamna, dulce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când tu nimic n-ai zis A bolții luna plină Mi-e martoră în scris. Degeaba-mi curg șiroaie Acele lacrimi reci Și-mi ard cu o văpaie Acele zile seci. Pe-a cerului lumină Tăcerea nopții zace Cu ce-aș fi fost de vina? Când lumea-n mine tace. Chemare... Rămâi aici sau pleci de tot? Mi-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din lume rămasă în viață. N-am auzit pași și nu mi-am dat seama ce se întâmplă până când două brațe puternice nu m-au cuprins și nu m-au smuls de lângă cel iubit. M-au cărat din pat cu șiroaiele de sânge după mine, urlând în întunericul nopții. Era Simon cel care mă luase, iar Levi mi-a închis gura și amândoi m-au luat de mâini și de picioare ca pe un țap ispășitor, m-au urcat pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care se ivea două inițiale: LK, Loïc Kermeur. Durerea se făcu simțită, mai puternică decît orice. Oferindu-și obrazul ploii dese a dușului, Marie se lăsă În voia acesteia și plînse ca și cum din Întreg corpul ei ar fi curs lacrimi șiroaie. Cu capul tot greu, cu ochii obosiți, Marie Își regăsi totuși brusc Întreaga acuitate de spirit, căci o amintire tocmai se ivise În mintea ei. CÎnd Jeanne, cu abia cîțiva ani În urmă, hotărîse să renoveze casa familiei, făcuse curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mă crede ? N-am greșit niciodată, spun, încercând dar fără să reușesc să-mi mențin calmul din voce. Niciodată. Nici una ! Sunt un avocat bun. Sunt un avocat bun. Spre maxima mea iritare, îmi dau seama că lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji. Sunt o persoană de încredere ! O știi foarte bine, Guy. Urmează o tăcere încordată. Între noi există cuvintele nerostite. Ca o condamnare. Am făcut o greșeală. — Guy, nu știu cum de n-am văzut documentația de la Glazerbrooks. Încep să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oile. După-amiază, furtuna se Înteți și se porniră niște fulgere cumplite, care scuturau pământul de parcă ar fi fost o frunză uriașă. - Ai mai vânat vreodată pe furtună? mă Îmboldi Logon deodată și, plini de veselie, nepăsători la tunete și la șiroaiele de ploaie, ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un om de-al meu prăvălit la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
minunate... despre... călătorii prin ploaie... Mi-am dorit, o, mi-am dorit atât de mult... atât de mult... Am jinduit, m-am chinuit, am sperat... Ori de câte ori venea ploaia fugeam de acasă, da, alergam pe câmpuri, prin iarbă, mă târam printre șiroaiele de apă... încercam, încercam... să simit ceva... Extazul! Încercam să simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă lăsam acoperit de apă, mă lipeam de pământ și așteptam să treacă apa prin pielea mea... (Chinuit.) Domnule, era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de piersic și păpădii la soare - doar oamenii-s grăbiți De dimineață la soare concert pe ram - menuet cu melci După ploaie melc pe frunza de dud - pluta meduzei La cules de melci bătrânul și nepotul - zâmbete știrbe De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
greierii-au tăcut Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]