682 matches
-
enerveze, fiindcă Susan nu mai coboară odată; o așteaptă cu cîteva sticle de Jerez În față, pentru invitații din săptămîna asta și mai simte Încă prin toți porii plăcerea de a sta la nesfîrșit sub un duș rece, cu apa șiroind pe umerii bronzați și puternici, pregătindu-și pielea pentru cămășile de mătase venite de curînd de la Londra, pentru fularul de mătase legat cu un nod perfect În jurul gîtulul, despre care cineva odată Îi spusese că e senzual, la trei dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cea mai potrivită cu viața ei sau poate fiindcă fata ei nu s-a mai Întors niciodată, cu un chip de bocitoare și părul negru ca pana corbului, ud din pricina transpirației, căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui: uite că vine Coana-mare, așa-i zice el. Arminda Îmbătrînește În slujba stăpînilor legîndu-și soarta de a lor, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fericit din iarnă. Bărbatul pe care-l iubea o părăsise și Ingrid purta acum, în adân cul de purpură al trupului ei, un pa chețel de foițe embrio nare pliate complicat. Mai mult nu putu să-i spună. Lacrimile îi șiroiau pe toată fața. „Vino!“, îi strigă isteric, descheindu-și bluza cu degete tremurătoare. „Ce-mi pasă de el? Cine e el ca să-mi pese?“ Victor se ridică și se-ndreptă către ușă, fără să mai vadă cum Ingrid se prăbușește
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cei lalți, să-i aștept răsăritul. O precedau co roana și unda de șoc a unei explozii termonucleare. Ne ridicam pe jumătate de pe nisip și, bărbați goi și femei goale, o priveam orbiți, prin ochelari fu murii, ca pe eclipse. Șiroia frumusețe. Mergea pe vârfuri încălțată-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf măr ginit de stabilopozi și-și întindea cearșaful
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
gură, atunci totul ar ieși afară. Atunci „ea“ asta ar ști ce s-a întâmplat, ar ști că moartea lui n-a fost ceea ce pare. Presiunea îl umple, ca lichidul pompat forțat. Capul lui: presiune fără sfârșit, deja îngropat. Seva șiroiește din urechea lui internă. Sângele din ochii sătui. Presiune mortală, chiar și după ce toate astea se scurg din el. Gânduri aglutinate cu un milion mai multe decât încap în creierul lui. O față plutește aproape, formând cuvinte în flăcări. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ai vorbit cu ăia doi? întrebă Karin. Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark. Frumușel, frumușel, frumușel. Creierul reptilian, ieșind târâș la soare, să se încălzească. Bonnie Travis chicoti. —Ei, m-am dichisit un pic înainte să vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cea mai simplă dintre ele: experiența primară era pur și simplu greșită. Senzația noastră de întrupare fizică nu venea de la trupul propriu-zis. Aici interveneau mai multe straturi ale creierului, cârpind din semnale brute iluzia reconfortantă a solidității. Apa fierbinte îi șiroia pe gât și pe piept. Își simți umerii relaxându-se, dar nu acordă senzației prea multă încredere. Hărțile corporale ale cortexului erau în cel mai bun caz fluide și se descompuneau ușor. Putea speria orice studentă cerându-i să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alți studenți să poarte ochelari prismatici până când asimilau ca fiind normală imaginea unei lumi răsturnate. Când își scoteau ochelarii și priveau din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și în jos, pe picioarele lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care-și zdrobise șira spinării într-un accident de motocicletă. În cădere, Jeffrey fusese proiectat cu capul în jos pe un dig de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mângâiat pe bărbie, o simțea în degetul mic. Când se dădea cu apă pe față, simțea cum lichidul i se scurge pe mâna sa dispărută. Weber opri dușul și închise ochii. Timp de câteva clipe, afluenți calzi continuară să-i șiroiască pe spate. Până și corpul nevătămat era el însuși o fantomă, construit de neuroni ca un eșafod de-a gata. Corpul era singura noastră casă, și chiar și el era mai degrabă o carte poștală decât un loc. Nu locuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că mătușa... Bertha... ah, Doamne! geme din nou istovit, se oprește, Își șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile și cade Într-o tăcere paralizantă. — Cum?... Ce-ai zis? strigă ascuțit călătorul cel voios ducîndu-și mîna la ureche. Ce să-i spun Elsei? Spune-i... Elsei că... mătușa Bertha... Îi trimite... rețeta... de... prăjitură, strigă din răsputeri celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
foto ― un oarecare număr de ani; și în calitate de asamblaj electronic în celulele unor tuburi catodice ― poate vreo două sute de ani. Nici una din aceste posibilități luate în calcul nu-l liniștiră și nici nu-i stopară fluxul de transpirație care îi șiroia pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni din plafon; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele enorme acumulaseră apa în amplele lor cupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mare, un vestibul, nu puteam să mișc nici măcar un deget. Pe dinăuntru îmi era cumplit de bine, simțeam, ca și acum, în parc, o împăcare fără margini. Iubeam, într un prezent perpetuu și uluitor de simplu, tot ce există, îmi șiroiau lacrimile pe obraji, nu le puteam opri, nici n-aș fi vrut... Mă țintuia fericirea unui fel de regret copleșitor și fără motiv. Îmi revedeam, desfășurată simultan, întreaga viață. Era ca și cum, lucrând cu mai multe ecuații, necunoscuta comună și-ar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
foto ― un oarecare număr de ani; și în calitate de asamblaj electronic în celulele unor tuburi catodice ― poate vreo două sute de ani. Nici una din aceste posibilități luate în calcul nu-l liniștiră și nici nu-i stopară fluxul de transpirație care îi șiroia pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni din plafon; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele enorme acumulaseră apa în amplele lor cupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Cuprins de panică, omul se zvârcolea, dându-și seama că paralizează. Ixtl îl ținea strâns, așteptând să se termine reacția chimică. În cele din urmă, omul rămase nemișcat, cu toți mușchii înțepeniți. Ochii îi erau larg deschiși, iar fața îi șiroia de sudoare. Peste câteva ore, din ouăle depuse în stomacurile celor doi oameni aveau să iasă niște pui leit cu Ixtl, care vor crește hrănindu-se cu substanța acestor oameni. Satisfăcut, se întoarse sus, pentru a căuta și alte victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
totul se preschimbase în încăierare. Era un danez, 1. Groapă în care se desfășoară antrenamentele zurkhane. unul dintre puținii aventurieri care mai ajungeau ca turiști până în nord, pentru cursele ilegale de motociclete. Shams îl târâse afară, cu buza de jos șiroind și cu un ochi vânăt. Atunci simți prima oară câtă forță avea Shams într-un singur braț și în torsul lui de zeu tânăr: — Pentru ce mă obligi să fac asta? Era mânios și dezamăgit, dar avea o furie rece
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mulți bani. De ce ai făcut asta?” Copilul era speriat. „Vă rog, domnule, vă rog, îmi pare rău dar nu știam ce altceva sa fac,” a explicat el. „ Am aruncat cărămida pentru că nimeni altcineva nu v-ar fi oprit...” Cu lacrimile șiroind pe obraji, copilul a arătat ceva lângă mașina parcată. „Este fratele meu” a spus. „A luat curba greșit și a căzut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot să-l ridic înapoi.” Trist, copilul ia cerut apoi, directorului: „Mă
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
permis să fie auzit de pe scenă dacă ar fi țipat. Îl privi pe prim-ministru, care ajunsese acum la punctul culminant al discursului său. —Kobi! strigă, folosind o poreclă de mult uitată. Kobi! Ochii îi erau bulbucați și fața îi șiroia de transpirație. Agenți de securitate din toate părțile închideau acum cercul, doi de fiecare parte, împreună cu cel care se apropia din spate. Erau gata să se năpustească asupra lui, după cum fuseseră antrenați, când un al șaselea agent, aflat în dreapta scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în ambuscada celor care l-au împușcat pe Uri? Poate că doar își imaginase sunetul unei mașini care se îndepărta; era atât de obosită, își simțea mintea încețoșată. Așa că rămase unde se afla, cu chipul scăldat în lacrimile care îi șiroiau acum pe obraji. În cele din urmă, făcu un pas înainte, încercând să evite orice zgomot. Apoi încă unul și încă unul până când reuși să vadă, chiar dacă nu în totalitate, drumul de deasupra. Nu zărea nimic. Mai făcu câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
colț, cu ochii la ușă. Nici nu și-a dat seama. Gazetarul Homosexual Ascuns a țâșnit de pe scaunul lui și s-a năpustit În colț cu carafa În mână. În clipa imediat următoare scenaristul zăcea pe jos, iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o victimă de război, s-a holbat mai Întâi la gazetar, apoi la caricaturist, apoi Într-o parte. Însă la urma urmei, Café Kundera e o cafenea comfortabilă, Îngrozitor de intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
O ridică ca ea să o examineze și îi simți pe loc puterea în accelerarea bătăilor inimii. Vopeseaua aurie din fundal se cojea, iar vechimea vopselei nivela detaliile hainelor, dar intensitatea și scrutătura privirii Fecioarei erau vii. Zoia simți lacrimi șiroindu-i pe față și se gândi la toți bărbații care și-au împroșcat sămânța în ea și la toți copiii nenăscuți și neobotezați pe care i-a purtat în pântece și i-a pierdut. Își dădea seama că, în fața acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]