1,139 matches
-
al vremurilor ălora dintr-o nevoie financiară. Până la urmă, el era un excepțional interpret de jazz, un fan al lui Ray Charles, și nu cred că intră în aceeași oală cu Dan Spătaru. Deci nu cred în „Gil Dobrică, moartea șlagărului“, nu e același lucru. De ce majoritatea vedetelor din acea perioadă nu și-au găsit un loc în capitalism? Cele care au reușit să se adapteze au ajuns în cel mai bun caz să prezinte emisiuni la televizor. Cred că răspunsul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
merg perfect. La mine în cap și în ureche această muzică nu este deloc demonizată. Știu că ții foarte mult la piesa Mihaelei Mihai, Ce vrei să faci din mine. Ce îmi poți spune despre această piesă? Nu este un șlagăr. Asta este problema: cele câteva șlagăre care erau difuzate zilnic la radio în anii ’80 nu mă prea interesează. Eu încerc să găsesc lucruri care au prospețime, nu mă omor neapărat după cele câteva șlagăre de genul Magistrala albastră, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
și în ureche această muzică nu este deloc demonizată. Știu că ții foarte mult la piesa Mihaelei Mihai, Ce vrei să faci din mine. Ce îmi poți spune despre această piesă? Nu este un șlagăr. Asta este problema: cele câteva șlagăre care erau difuzate zilnic la radio în anii ’80 nu mă prea interesează. Eu încerc să găsesc lucruri care au prospețime, nu mă omor neapărat după cele câteva șlagăre de genul Magistrala albastră, care nici nu erau ok. Muzica aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
această piesă? Nu este un șlagăr. Asta este problema: cele câteva șlagăre care erau difuzate zilnic la radio în anii ’80 nu mă prea interesează. Eu încerc să găsesc lucruri care au prospețime, nu mă omor neapărat după cele câteva șlagăre de genul Magistrala albastră, care nici nu erau ok. Muzica aceasta care avea mesaj comunist, mobilizator și care este la modă prin Vama Veche, prin discoteci nu mi-a plăcut și nici acum nu mi se pare simpatică, deși toată lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
vorbi al lui Antonescu, care le vorbea de 'asasinarea' (sic!) bălților Dunării ori de industria 'sirurgică' (sic!), după cum amintește un supraviețuitor. Burada era și el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale: ' Anglo-nord-americanii vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre (sic!): socialist și imperialist, dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!', după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi întreba pe copii de ce nu cântă, era din nou luat peste picior: 'N-am voceA
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vorbea de 'asasinarea' (sic!) bălților Dunării ori de industria 'sirurgică' (sic!), după cum amintește un supraviețuitor. Burada era și el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale: ' Anglo-nord-americanii vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre (sic!): socialist și imperialist, dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!', după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi întreba pe copii de ce nu cântă, era din nou luat peste picior: 'N-am voceA rămas la securitate', ' Suntem răgușițiam răcit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bălților Dunării ori de industria 'sirurgică' (sic!), după cum amintește un supraviețuitor. Burada era și el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale: ' Anglo-nord-americanii vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre (sic!): socialist și imperialist, dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!', după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi întreba pe copii de ce nu cântă, era din nou luat peste picior: 'N-am voceA rămas la securitate', ' Suntem răgușițiam răcit', ' Nu știm cântecul bate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la urechile sale. El era primul care avea dreptul să lanseze un nou cântec, fără să-și dea seama, chiar el inspira întregul ritm al vieții Bucureștiului, se ajunsese ca de alegerile lui să depindă care va fi urmă- torul șlagăr și al cui. Compozitori și textieri consacrați, dar mai ales debutanți își trimiteau creațiile, ideile și așteptau verdictul cântărețului zile, săptămâni sau și luni întregi. Nu îndrăzneau să-l supere și să trimită și altora în același timp, chiar dacă ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care păruseră pierdute. Compus de Mișu Constantinescu, pe versu rile lui Nicușor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu și ale cunoscutului poet și textier de origine evreiască Eugen Mirea, Cristi înregistrează alături de orchestra Honigsberg, la Columbia, tangoul Stinge lampa, care devine imediat un șlagăr, la fel de apreciat ca celebrele Zaraza, Minciuna sau Iubesc femeia. Stinge lampa, pe cer stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele ; Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-o scălda. Închide ochii surâzând Și adormi cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Avea și o frazare extrem de originală. Nu mai vorbesc de ținută, de felul mândru în care purta fracul. De altfel, în acei ani era Regele Bucureștiului muzical. Avea distincție, farmec, dacă el cânta o melodie într-o seară, devenea repede șlagăr. Roata lumii era centrul distincției bucureștene. Am fost atât de impre- sionat de Cristian Vasile încât, după ce și-a terminat Pe boltă, când apare luna, am plecat ca în transă afară la aer, în noaptea caldă. Eram atât de transportat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe cât. Cum și când va cădea regele. De ce Hitler este un geniu. De ce Stalin este un geniu. De ce trebuie cutare și cutare, iar în mintea lui reveneau imaginile din Huși, când le cânta copiilor murdari, săraci și speriați de moarte șlagăre franțuzești, auzite la gramofoanele evreilor. Cu versuri calde și simple despre bucurie, despre distracție și, mai ales, dragoste și amor. După ce este lăsat la vatră cu gradul de caporal T.R., Cristi revine în București și își reia cariera, începând din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că este la început de drum. Că sănătatea îi va reveni miraculos și va cuceri iar alte și alte scene, că va mai gusta din succesul pe marile bulevarde ale altor capitale și că va reveni în studiouri să înregistreze șlagăre care îl vor face nemuritor. — De ce nu vrei, Bibi, să faci un amărât de control ? De ce ? Sunt bine, Pițule, ți-am spus de o mie și-o mie de ori. Ce nu-nțelegi ? — Și-atunci, dacă ești așa de bine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a mai călcat pe-acolo, în speranța că-l va cuceri pe cel mai mare interpret al timpului său. Am ținut la tine ca la copilul meu, m-am bucurat de fiecare reușită, care veneau una după alta, când înregistrai șlagăr după șlagăr ce urmau să fie fredonate în tot orașul. Și plângeam ca propria-ți mamă când auzeam până și cel mai mic zvon neadevărat, care circula prin oraș sau prin ziare. Am plâns când am auzit că ai divorțat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
călcat pe-acolo, în speranța că-l va cuceri pe cel mai mare interpret al timpului său. Am ținut la tine ca la copilul meu, m-am bucurat de fiecare reușită, care veneau una după alta, când înregistrai șlagăr după șlagăr ce urmau să fie fredonate în tot orașul. Și plângeam ca propria-ți mamă când auzeam până și cel mai mic zvon neadevărat, care circula prin oraș sau prin ziare. Am plâns când am auzit că ai divorțat, am plâns
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
binefăcătoare adeseori, de senzuale, de „necesare” auto-compătimiri, viciu atrăgător, extrem frecventat de atâția oameni cuminți și puternici, refugiu blând și unic al unor ceasuri grele, absurde, brutale, confuze, până la tentația disperării și uneori chiar dincolo de ea! Nu, cum zice nu știu care șlagăr, nu „aș mai vrea să fiu o dată tânăr, cu mintea mea de-acum!”. De altfel, vechii zei ai Greciei Îi pedepsesc nu o dată, În fastuoasele și unicele lor mituri, pe eroii care cer sau pretind un alt destin. Deși, pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Spectacolul care ne-a fost prezentat este foarte grăitor: o mixtură fals-somptuoasă, în care nu descoperi nici o idee critică, totul se desfășoară la modul festivist-encomiastic. Un spectacol cu o rețetă aproape halucinantă: muzică de Vivaldi, poeziile noastre, o coregrafie semierotică, șlagăre și folclor rusesc militarist. Totul la un loc. Un tablou foarte trist, dezgustător, care denotă o mentalitate falită. - Richard, îți propun să ne întoarcem puțin în timp și aș vrea să te rog să-ți faci un autoportret pentru cititorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
neîncăpătoare, ne-am deplasat pe butucii de lemn din fața casei Văcărescu, mătușa Sandei Axente. Aici, În verile 1937 și 1938, la lumina focului de la sondele de gaz metan din Șomârd, ne Împărtășeam amintirile din liceu, discutam despre cărțile citite, cântam șlagărele vremii, glumeam și câte nu făceam pentru trecerea mai plăcută a timpului și consumarea surplusului de energie, caracteristic vârstei. Pădurea Șomârd era situată peste un deal, la sud est de Copșa Mică. Aici s-au descoperit importante zăcăminte de gaz
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
este o nimica toată. Rezultatele concrete se văd. Am arătat anterior că spre sfârșitul primului an de studenție s-a stins și dragostea mea pentru Sanda. A rămas doar cântecul pe care mi l-au Înfiripat “golanii” pe melodia unui șlagăr la modă, “Serțe”. “Sanda! tu te-ai jucat cu dragostea, /Sanda! cu inima și viața mea. Ai râs de mine, deși știai că te iubesc.” S-a cântat - până la terminarea studenției. În vacanța de vară am cunoscut-o pe Lu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Cenaclului Flacăra... Păunescu avea în tot ce făcea vocația demonstrațiilor de forță, cred că și când făcea dragoste el, de fapt, viola... Ai ajuns în București prin cenaclul Flacăra, al lui Adrian Păunescu. Și eu fredonam în adolescență unul din șlagărele tale antirăzboinice care spunea la un moment dat duios, responsabil, că " Nu se naște un copil,/ Făr' o tonă de trotil". Și vedeam parcă tona de trotil amplasată sub pătuțul copilului gânguritor, gata să se lase detonată de fitilul arogant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de controlul total, opresiune și propagandă, cu plafonul coborând tot mai jos și mai strivitor. Totul depășise orice margini imaginabile și orice raționalitate, n-are rost să dau acum amănunte în plus, o voi face poate cu alt prilej, principalul șlagăr al Cenaclului Flacăra ajunsese Trăiască Ceaușescu, trăiască România! (și acest cântec are o poveste uluitoare), iar securiștii prezenți la spectacole cronometrau deja câte zeci de minute și secunde scandau marile mulțimi de pe stadioane, din sălile sporturilor și din centrele orașelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
neagră. * Noua interpretare a celebrei ziceri latine „Mens sana în corpore sano”: „Bani mulți în buzunare largi”. Și puținul spune multe * Boii ară și caii mor de foame. * Mielul blând este sacrificat primul. * Pupăza a ajuns celebră interpretând un singur șlagăr. * Toate morțile sunt premature. * Prefer libertatea zborului de pasăre, nu a apelor revărsate. * Important e oceanul, nu valurile lui. * Toate furturile provoacă daune. * De Ignat, unii taie porcul, alții îl îngrașă. * Dorul este starea naturală a românului. * Nimic mai presus
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
deasupra Bosforului aurit de lumina asfințitului, soțul meu mi-a trecut pe deget verigheta de argint. Experiența cea mai amară? Moartea lui. R.P. Richard Stein, fratele dumneavoastră, a compus un cântec celebru: Sanie cu zurgălăi. Puțină lume știe lucrul ăsta. Șlagărul a fost folosit de o gimnastă, Teodora Ungureanu (inițial am crezut că de Nadia Comăneci, dar nu, e vorba de Teodora Ungureanu), ca acompaniament muzical pentru exercițiul la sol de la Jocurile Olimpice de la Montreal, 1976. El a fost preluat, pentru alte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din care ARIA... R.P. Agenția Română de Impresariat Artistic... A.R. Da, își oprea un comision și după aceea îi plătea fratelui meu, convertindu-i drepturile în lei românești. De altfel, între anii treizeci și cincizeci, Richard a compus multe șlagăre de succes atunci, total uitate astăzi. Era cu paisprezece ani mai în vârstă decât mine, care mă născusem, cum am mai spus, ca erzaț al unui frate mort la șaisprezece ani, așa că avea față de mine sentimente mai curând paterne decât
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
zi, colegii mei: „Ai văzut cum a înghițit cuiele Bran, când a căzut?“ „Mie mia plăcut mai mult cum făcea Stan, când apărea fantoma.“ Deh!... Când mă întorceam de la masă, mai puteam vedea, de obicei, doar niște cântăcioase enervante, cu „șlagărele“ lor: Stela Enache, Marina Scupra, Doina Badea, Angela Ciochină, Eva Kiss, Jeanina Matei, Natalia Guberna etc. Sau plicticoșeniile lui Aristide Buhoiu. Și gata! se termina Albumul duminical. Urma serialul Linia maritimă Onedin, în timpul căruia ai mei își făceau siesta. Părinții
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noi în vara asta, e singurul pe care l-aș revedea. Dilema Veche, august 2008 Mama mă-sii ! Mamma Mia ! (SUA, 2008), de Phyllida Lloyd Mamma Mia ! un musical în care toată lumea se fîțîie pe o insulă din Grecia, cîntînd șlagăre Abba e un divertisment făcut fără nici un pic de meșteșug. OK, aproape fără nici un pic de meșteșug : nu toată lumea din el cîntă prost, ci aproape toată lumea. Nu vreau să spun că din cauza asta nu poate constitui un divertisment. E ca
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]