701 matches
-
-l cumpere spunîndu-i am adus toți banii adunați Într-o săptămînă, Îi dau pe toți, pe absolut toți, o să cîștigăm, Fernandito, să vezi c-o să cîștigăm. Erau șmecheri, dar Cano nu și-a dat seama nici de asta. Erau mari șmecheri, fiindcă păstrau banii pînă aproape de sfîrșit. De la Început se Înțeleseseră să nu dea toți banii, trebuia să mai păstreze pentru la sfîrșit, pentru cazul cînd rîndul de alături cîștiga la prima numărătoare, ori dacă sînt la egalitate, ca să le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndeau numai cum să facă să cîștige și veneau În fugă, alergau ca nebunii, nu se mai gîndeau la nimic altceva, nu mai erau În stare să socotească, Își deschideau portofelul În fața măicuței Încîntate să-i vadă cît sînt de șmecheri, cum păstrau banii cei mai mari pentru la urmă... Șșșșșșșșșș, maica Mary Joan face din nou socoteala pe rînduri... șșșșșșșșș... nu! nu! nu! nu! nu!, rîndul al patrulea nu putea să cîștige, ba daaaaaaaaa!, ba nuuuuuuuuu!, ba daaaaaaaaa!, ba nuuuuuuuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămânea de neînțeles pentru ceilalți, se întoarse spre Gosseyn. - Într-un an se prezintă cam o sută de persoane, numai de pe planeta asta, care pretind că sunt posedați de Zeul Adormit. În tot Imperiul, sunt în jur de două mii de șmecheri care afirmă că sunt Enro cel Roșu, iar în ultimii unsprezece ani, în jur de zece mii de indivizi au venit să spună că erau prințul Ashargin. Jumătate sunt trecuți de cincizeci de ani. Gosseyn spuse: - Ce se întâmplă când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să simtă că el observă, cîntărește, critică, dar de pe o poziție de putere. — Ceea ce ne interesează, continuă Kodac, este raportul ei final, acela în care indică locurile. Cred că vă veți întîlni cu Wilkins mîine. E un om enorm de șmecher, cel mai bun din consiliu. Noi, cei de la Algolagnics îl respectăm mult pe Wilkins. Pînă acum am reușit să fim cu un pas sau doi înaintea lui, dar s-a lăsat cu ciorovăieli. A propos, noi cei de la Algolagnics simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămânea de neînțeles pentru ceilalți, se întoarse spre Gosseyn. - Într-un an se prezintă cam o sută de persoane, numai de pe planeta asta, care pretind că sunt posedați de Zeul Adormit. În tot Imperiul, sunt în jur de două mii de șmecheri care afirmă că sunt Enro cel Roșu, iar în ultimii unsprezece ani, în jur de zece mii de indivizi au venit să spună că erau prințul Ashargin. Jumătate sunt trecuți de cincizeci de ani. Gosseyn spuse: - Ce se întâmplă când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
De fapt nu presupunea câtuși de puțin una ca asta, dar, oricum, găsise un mijloc de a deschide conversația. - Nu era bărbat, ci fată. Fara încruntă din sprâncene. Nu-l încânta ideea de a face necazuri unor femei. Dar ce șmecheri erau și afurisiții ăștia! Auzi, domnule, să folosească o fată, exact așa cum recurseseră la serviciile unui bătrân ca vânzător. O viclenie care merita să fie împinsă la eșec; fata era probabil vreo fleandură, care trebuia tratată brutal. Fara spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Miga tresări. Întrebă buimac: ― Cine să fie la ora asta? Florence întinse mâna. Scarlat o opri cu un gest. Ezită câteva clipe, apoi mîrîi: ― Nu dumneavoastră! Să răspundă bătrâna cu motanul. Melania Lupu își strâmbă buzele ofensată și ridică receptorul. * ― Șmecherii ăștia au avut bani, nu glumă! Dascălu se zgâia încîntat la panourile albe cu ornamentații de aur care îmbrăcau pereții. Fără să-și dea seama, devenise sfios, încerca să nu atingă obiectele. Puse degetul pe un fotoliu Ludovic al XIV
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sau din pachețele mici de băcănie. Plângea de frică, din cauza emoțiilor și a nervilor măcinați în insomnii ucigătoare, doborâtă de tensiunea ultimelor evenimente. Sculptorul se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din voi e șmecherul? În ochi i se aprinse un licăr sarcastic. Se adresă lui Popa: Cred că n-ar strica să consultăm nițel carnețelul dumitale. Pun pariu că e și Panaitescu pe listă. Fruntea bătrânului se întunecă. ― Tinere, ești un dobitoc! ― Hm, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fel de mare producător internațional ești, dacă trebuie să mergi cu autobuzul la San Francisco? Întrebă el, dintr-odată suspicios. Desert Rose păli. — Cum de nu-ți plătește Charlie biletul de avion dacă te iubește? Și dacă e atât de șmecher? Avea dreptate. Lui Kitty i se făcu milă de prietena ei, trebuia s-o salveze. — David, e vorba de mine, minți Kitty, prefăcându-se stânjenită. Charlie i-a oferit un bilet de avion, a insistat să-l plătească, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
niciodată nevoită să degere Într-o rulotă Înghețată, de dorința de-a lăsa În urmă grupul plictisitor și de-a pleca În căutarea „adevăratului“ Los Angeles, strălucitor, modern, misterios. „A fugit cu un bătrân libidinos, mare mahăr prin televiziune, un șmecher, un mogul“, parcă o auzea Kitty pe Desert Rose bârfind și bătându-și joc de ea pe la spate. „Bătrânul“ era ceva nou pentru ea. Da, Kitty era piesa de bază la care apela Desert Rose când dorea să turuie povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Incendiu, i-a șuierat ea, Împingîndu-l spre ușă. Cea de față reprezintă magazinele nesindicalizate! Maggie rîde furtunos, apoi Îl privește cu simpatie amuzată, ecoul rîsului ei Încă umplînd camera. — Apropo, ce caută convenția pompelor de sîni În orașul Companiei? Toți șmecherii ăștia de-aici alăptează? — Bună Întrebare. Părerea mea este că directorul nostru e interesat de subiect, s-ar putea ca noi să proiectăm soft-ul. Proiectăm soft pentru toate cele. I-am reproiectat deja pe aproape toți cei care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cumpără lui Caddy un cocktail cu șampanie și ea Îi luminează. — În fiecare an se re-dedică una alteia ca și cuplu, Într-o ceremonie S & M. Știi ce e aia? — Ce? „Cuplu“ sau „S&M“? spune Wakefield. Nu face pe șmecherul, domnule. Vorbeam cu băiatul. Băiatul Încuviințează, de abia dînd din cap. — Sadomasochismul este o cultură foarte populară pe aici. Oricum ar fi, filmul se deschide cu toți prietenii noștri În apartamentul Terezei și al lui Lu, toată lumea Îmbrăcată În piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
viețași, nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă bag. Eroare. Oroare. Reportajele mele mă duceau spre ei: De treisprezece ani tot despre morți îngropați, spiritiști, bolnavi, șmecheri, tâmpiți scriam. Și erau acceptate ca o toană, ca o ciudățenie, trebuia la ziar să fie și unul specializat pe așa ceva. Acum, morți vii și morți morți, morți de la un cap la altul. Mușchi închiși, kilograme de sânge și kilometrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
civil din ăsta și te mai ajuta. Contra cost. Îi făceai o pereche de pantofi, el îți aducea o cutie de nes, un pachet de țigări bune... Cine avea așa ceva cândva era șmecher. Acuma, stai și te uiți: toți sunt șmecheri! Și dacă te uiți, așa, la ei mai bine, nu leagă două la gard - dacă-l întrebi ce-a făcut la viața lui, din punct de vedere al infracțiunilor. Asta-i cartea de vizită aici. Afară-i afară. Oamenii, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cel mai mare, n-aveai cum să te bați direct cu ăla puternic, că săreau alții. Chiar dacă-l băteai, veneau alții pe tine și tot el era învingător. Dar știți cum se-ntâmpla atuncea? Era mândria asta de a fi șmecher, de a fi smardoi. Erau niște prostii. Astea erau niște prostii în capul lor, în capul tuturor și-n capul celor care dădeau voie să se-ntâmple. Nu e bine să te ia de prost, nu? Dacă ești luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Întâlnit la o prezentare de carte, a unui ghid despre cimitire. Elio era prieten cu editorul. La un moment dat, nu-mi amintesc exact cum s-a Întâmplat, a intrat În vorbă cu mine. Mă gândeam, dar ce vrea și șmecherul ăsta? Făcu niște glume care nu păreau prea amuzante. Puse pariu că eu nu eram o tânără atât de tristă precum păream și că el ar fi putut să mă facă să râd. I-am răspuns că accept pariul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Un tip răzbunător voia să-și denunțe vecinul căci pianul lui Îl Înnebunea. O doamnă neglijentă Își pierduse portmoneul și se lamenta că Încercase să-și blocheze cărțile de credit, dar la bancă o trimiseseră naibii și Între timp cine știe ce șmecher Îi Înghițea toate economiile. Un negru uriaș Învelit Într-o tunică albastră imperială părea să doarmă spăsit cu bărbia În piept. Emma se răsti la tânărul carabinier care făcea de planton În cabina de la intrare. — Ascultă, am așteptat destul, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
decât cu doi ani mai mare decât Giulia, dar trecuse prin multe, se culcase și cu femei, și cu bărbați și chiar jucase într-un film, în Olanda. - Un film porno, nu-i așa? - Avea și acțiune. Eu eram un șmecher, cu raglan de-ăla, lungu’, luat peste slipi și cu cizme. Intram într-un palat cu căndelăbri aprinse, unde stătea unu’, de era frate de-al meu, prietin bun cu mine, el stătea răsturnat pe-o canapea de-o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei era mai șmecher: - Dacă Tatăl vorbește pentru tine, știi ce suntem! Atunci am priceput de ce Moru avusese nevoie de un ucigaș pentru călătoria asta, of, of. Am sărit la cel ce mă luase peste picior, iar ăla, ca orice șmecher, numai gura de el! Aș fi putut să-i frâng grumazul, dar m-am mulțumit să-l izbesc de un copac. Trebuia să audă vestea trimisă de Moru, nu să moară de mâinile mele. - Așa-l Întâmpinați voi pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care mă luase peste picior la băltoaca lor leșinată. - Jos! Jos! - Îi tot spuneau, dar omul se codea să se plece În fața mea. Of, of! Cuvinte blestemate! Târau după ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui, eram trimisul lui Moru, el Însuși fiu al Psarei, așa că m-am ridicat alene, așa cum bine Îi șade unui trimis mult așteptat, și mi-am pus palmele pe creștetul șmecherului. Un cor de grohăituri se ridică dintre case. Of, of, el e toiagul Tatălui, el e! - Își spuneau unul altuia. Are puterea din gând! Puterea! Cel mai abitir grohăia Vindecătorul, numai că el știa să-mi strecoare printre sorbecăieli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tufiș des, cu frunze mărunte și cu mulți țepi. Bun Înțeles că am făcut ceea ce niciodată nu va suporta Îndeajuns de multe cuvinte, bune sau rele, frumoase sau urâte, simple sau Încurcate, uscate sau zemoase, rostite de Vindecători sau de șmecheri, spuse prea mult sau negrăite - totul degeaba, pentru că tu ești cel care o să trăiască ceea ce nici eu, nici Moru, nu bănuiam că va fi excesul cuvintelor față de cele de nespus. 4. Acolo, În pădure, știau deja să-i spună femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la motani. Învingătorul încearcă să-l facă pe celălalt cu nervii, să-l bage în pământ, și, șmecher cum e, îl pune într-o situație fără ieșire: pleacă de aici, ăsta e teritoriul meu, și când ăla dă să plece șmecherul miaună nervos: ce faci, unde pleci, atâta îți trebuie să pleci, intri pe teritoriul meu și acuma vrei să pleci? E un conflict dureros, dar frumos de privit. Tramvaiul a venit și i-a luat pe oamenii grăbiți cu conflictele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe primii doi ani și trei luni a lui Andrei a fost strânsă cu grijă și protejată-ntr-o casetă. (S-a scărpinat după o poză.) - Pe Andrei... Nu vi l-am prezentat pe puști, pe Andrei? Mă săturasem de șmecherii ăștia. Unul, odată, ca să-i plătesc telefonul, a venit c-o bunică și mă amenința tot pe mine că de-acuma, gata, l-am pus în situația să și-o arunce pe scări. Ăstălalt plănuise, desigur, să-și strângă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa trebuie să se poarte stăpânii. O palmă, două, merge. Unde dă jupânul, crește! Ce să te mai învăț? Ia-o încet, de la mic la mare! Fii cu ochii în patru! Se deschid cartiere noi, acolo e câștigul. Dacă ești șmecher, banul crește, face pui! Lasă-i pe alții să petreacă, o să-ți vie și ție rândul. Te uiți că ți-am dat cam puțin pentru cât ai muncit? Să faci la fel. Slugii să nu-i întinzi mâna și să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]