1,536 matches
-
-ți închipui instantaneu figurile altor scriitori în aceeași ipostază. Gândiți-vă la Maiorescu având un ștergar în jurul șoldurilor, la Caragiale camuflându-și Doamne iartă-mă cu pălăria, la Hortensia Papadat-Bengescu în costum de baie, la Sadoveanu cu șuncile revărsate peste șnurul boxerilor, închipuiți-vă cum i-ar sta lui Dosoftei cu deltoizii dezlegați, cât de stingher și vinovat s-ar simți sistemul osos expus de Bacovia și cu ce morgă ar ține Vianu estetica pe pubis.” Volumul Bucla se înscrie în
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
sensibili la peripețiile intrigii psihologice. Ei voiau să știe ce se întâmplase cu Marguerite după scandalul amoros. Vorbeam atunci despre misteriosul omor dublu din impasul Ronsin, despre îngrozitoarea dimineață de mai în care fuseseră descoperiți soțul lui Marguerite, strangulat cu șnurul de la intrare, soacra ei, sufocată și ea, dar cu propria ei proteză dentară... Nu uitam să precizez că soțul, pictor de felul său, era copleșit de comenzi oficiale, în timp ce soția nu renunțase la prieteniile ei sus-puse. Și, conform unei versiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la definirea tematică a acestei scene, pe care cititorul o percepe din poziția lui Stephen în interiorul camerei: Directorul stătea în cadrul ferestrei, cu spatele la lumină, cu un cot rezemat de oblonul cafeniu, iar pe cînd vorbea și zîmbea, legănînd și încolăcind încet șnurul draperiei, Stephen sta în fața lui, urmărind în treacăt cu privirea cum pierea lumina lungii zile de vară deasupra acoperișurilor sau cum se mișcau încet și dibaci degetele preoțești. Fața preotului era pe de-a-ntregul în umbră, dar lumina ce pălea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
să se uite țintă la piciorul meu, proptit În ușă. După care se uită și la celălalt. Însă nu picioarele mele o interesează pe ea, ci cizmele mele de cowboy Archie Swann din piele de vițel cu aspect uzat și șnur de piele. Archie Swann e cel mai tare din parcare În materie de Încălțăminte din clipa asta și exact modelul ăsta de cizme a apărut În Vogue săptămîna trecută, la rubrica „Cele mai rîvnite“. Am văzut-o pe Fabia cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ion, aspru, mereu zbârlit, susceptibil, marcat de traume îndurate în copilărie, ambii victime ale propriei modestii și onestități, Timpul în doi, analiză a bovarismelor unei soții ce se aventurează imaginar într-o relație adulterină, curmată prin spânzurarea ipoteticului amant cu șnurul fierului de călcat. Un dramatism mai complex conține climatul vieții de familie în Pasărea Shakespeare, unde o tânără, Irina, asemenea unui crin răsărit într-o cloacă, nu izbutește să iasă din acest mediu decât prin sinucidere. Mediul familial devine spațiul
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
prietenii sălbatici. Amestecați 1 lingură de unt de arahide, 2 căni de semințe pentru păsările sălbatice, 5 căni de făină de porumb și 1 cană de seu topit. Umpleți niște forme de brioșe tapetate cu hârtie de copt. Introduceți un șnur în mijlocul fiecărei turte dacă intenționați să le agățați în copaci. Păstrați-le la frigider până în momentul utilizării. Tonic pentru păsări Canarii și papagalii adoră să mănânce traista ciobanului. Rupeți parte de sus a tulpinii cu inflorescența și introduceți-o în
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos șnurul clopotului, cubicularul se strecoară precum o umbră înăuntru. — Varsă-mi apă să-mi spăl gura, ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul. La atât se reduce toaleta de dimineață. Abluțiuniule adevărate le va face după-amiaza, dar și pe acestea le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oamenilor se lasă atrasă de exerciții diferite. Își râcâie obrazul cu vârful unghiei. În pledoarie va fi nevoie și de o descriere din când în când. Nu numai istorică, ci poetică. Dă să se îndrepte spre perete, să tragă de șnurul clopotului. Se răzgândește. Revine înapoi lângă ladă. Să-și mai desfete o dată ochii cu cele cinci suluri de papirus. Gura i se destinde într-un surâs larg. Valorează însutit, nu înmiit, greutatea lor în aur. Trece cu degetele, apreciativ, peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ar fi trebuit să arunce plasa peste mine, murmură încurcat primul. — N-am crezut că mânuiești un gladius adevărat, spune acuzator cel de la pământ. Fără să se ridice, sărută cu evlavie mâna de bronz ce-i atârnă legată cu un șnur în jurul gâtului. — Panthea mi-a salvat încă o dată viața. Glasul îi tremură un pic de emoția prin care a trecut. — Cu astea trei degete întinse a ordonat pericolului să se în depărteze de mine, îi încredințează pe ceilalți. Dacă ați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viitoarele alegeri. Puterea unui magnat se măsoară după importanța și mărimea clientelei sale. Nici măcar împăratul nu-și permite să îndepărteze plângerile unuia, exigențele altuia, și salutările tuturor. Așa că nici el nu și poate terfeli reputația trândăvind în pat. Apucă de șnurul clopotului și trage cu putere. Pe loc, Seianus îndepărtează draperia suspendată prin inele și o leagă cu o panglică la mijloc. Pe locul de trecere lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putem îndeplini însărcinarea neîntârziat, iar când am ajuns în Nueva España ne-a zis că n-o să putem dobândi un răspuns limpede decât dacă o să ne ducem și mai departe, în Spania... Iar acum ne spune că lucrurile nu merg șnur. Și ca să le ducem la bun sfârșit... ne sfătuiește să ne facem creștini. Eu nu mai am încredere în omul ăsta. Nu-mi dai dreptate, Nishi? Era pentru prima oară când samuraiul își dezvăluia sentimentele atât de deschis. Fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tu, din proprie inițiativă, darul înapoi? Un cadou care nu numai că nu-ți este de folos, dar care îți produce și o accentuată stare de disconfort. De ce? Pentru că «nu se cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sincopele. * Trăiesc puțin și mor puțin În fiecare clipă, Mă străduiesc și mă abțin Să fac din timp risipă. 28 noiembrie 2004 SCHIMBĂRI CIUDATE Azi podoaba capilară A trecut și la bărbat; Ca să pară mai ilară, Strânsă-i cu un șnur brodat. Și ținuta-i bărbătescă Preluată-i de femei, De rămâi un gură-cască, Ca-ntr-o lume făr’ temei. Cot la cot la băutură, Și fumat în mers pe drum; Simțul, simplu în măsură, A fost viu, e mort acum
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
demn de-a fi tăcut; N-aveam cum roata a-i unge - „Șeful” știe doar a-mpunge. Este tare-n adevăr, Tare cât un fir de păr. Așa a fost și în trecut - Un panglicar neîntrecut. Face gafe, ce curg șnur, Râd și câinii dimprejur... Istoria nu l-a-nvățat Să nu fie răsfățat. E-o tradiție la noi S-avem lideri mândri, goi Care nu știu ce e munca, Nici cum a rosti porunca. Și de-aceea stăm pe loc Ca-ntr
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte de consternare. — Așa e! Gualfard are dreptate! strigă o namilă de om, bărbos, ridicându-se în picioare. Ținea un burduf de hidromel agățat de un mic șnur și îl sprijinea răsturnat pe antebraț; se opri să bea din burduf pentru o clipă, apoi își dezlipi buzele de gura lui, se șterse cu dosul celeilalte mâini și, clătinându-se pe picioare, arătă cu degetul către omul ce ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făceau nici cea mai mică mișcare, dar păreau și ei tensionați, precum o coardă de arc; Etbinus, cel mai tânăr, se prinsese cu o mână de marginea bărcii, celălalt, un bărbat robust și bărbos, pe nume Dubritius, frământa între degete șnurul desăgii pe care o purta pe după gât. în ceasul acela, când încă nu se luminase de ziuă, cele câteva santinele hune ce păzeau porțiunea din Loira unde ajunseseră acum, moțăiau, probabil, lângă tăciunii pe jumătate stinși ai focurilor de peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tu, din proprie inițiativă, darul înapoi? Un cadou care nu numai că nu-ți este de folos, dar care îți produce și o accentuată stare de disconfort. De ce? Pentru că «nu se cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de apă făcută de un instalator. Ce să zic, arăta grozav ca material auxiliar la raportul meu! Nimic nu-i mai exasperant decît incompetența. Ei bine, probabil că eram incompetent. Oare am fost și destoinic ? CÎndva, cînd Îmi curgeau cuvintele șnur și eram În stare să-l exprim pe „nici un rezultat” În vreo treizeci de rînduri... cred că atunci am fost și eu cineva. Dar la ce atîta competență ?... Totul se uită cu vremea... Am luat o bucățică de scotch și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale Africii, precum și un poem de laudă. Călătoria a durat patru zile, de care am profitat ca să scriu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astea sunt monștri... spirite rele. Nu știu cum o să te aperi. Dar cu asta... - și scoase din traistă o amuletă... Ia-o, te va apăra de spirite și, poate, de oameni. Valerius privi amuleta. Era o piatră plată și rotundă, cu un șnur de piele. Era mică, albastră ca apele unui izvor sacru ascuns în pădure, unde se spunea că vine Marea Zeiță. Tulburat, Valerius o strânse în pumn. Mai demult, o vrăjitoare care vorbește cu spiritele i-a dat amuleta asta soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pune-o la gât. Bărbatul făcu un gest de salut și se îndepărtă în fugă spre sat, grăbit să scape de primejdie, de monștrii, spiritele și balaurii pădurii, dar, mai ales, de gladiatorul care aducea numai nenorociri. Valerius își petrecu șnurul de piele după gât, vârî amuleta sub haină și o strânse la piept. Dădu pinteni calului și, precedat de Lurr, o porni în trap mărunt pe o potecă ce se pierdea printre copaci. Se întoarse. Sub fulgii care cădeau deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și gâtul fără o nuanță fermă. — Am ieșit din cameră și am coborât tiptil scările. Am intrat în mașina aia mare. — Și el ce a făcut? Am întins-o pe spate. Corsetul negru avea patruzeci de nasturi negri, fixați în șnururi de mătase de forma unor ochi. Acum mai rămăseseră treizeci și nouă. Și acum, treizeci și opt. — El m-a tras deasupra lui. Era de parcă ai fi stat pe un cabestan sau pe un hidrant. Mi-a pus mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nostru. Selina s-a ridicat dintr-o singură mișcare, și-a întins un picior și a sărit ca o gimnastă în picioare. Mi-am săltat capul și m-am uitat. O excelentă scenă pentru adulți, cu Selina care își strângea șnurul neglijeului ei transparent (cu privirea ațintită în jos, ca și cum ar fi refuzat să recunoască orice implicare - nici chiar ea n-ar fi putut să mă ierte), și Martina, înțepenită în cadrul ușii, într-un costum gri deschis din lână fină, pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în sfârșit cum arăți. Vultur-în-Zbor spuse: — Am venit să... să-mi cer scuze... Madame Iocasta îl întrerupse: — Lui Virgil? Nemaipomenit de drăguț din partea ta! îi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici în familie. Dar, în ziua de azi, a avea o poziție socială neclară îi face pe oameni să fie mai deschiși când îți vorbesc. Bill aprobă din cap. —Te înțeleg perfect, și-a făcut de lucru toată după-amiaza cu șnurul de la bucata de pâslă. Mai rău decât bunică-mea făcând draperii. Mi s-a strâns inima: Dacă se prinde undeva și nu cade pâsla, va fi vina lui. De la bun început n-am vrut să o acopăr. Există o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]